2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMIRESMÁRE, înmiresmări, s. f. Miros plăcut, parfum. – V. înmiresma.

înmiresmare sf [At: LESNE A, C. D. 52 / V: (înv) ~ezm, ~ezmire / Pl: ~mări / E: înmiresma] (Rar) 1 Parfumare. 2 (Ccr) Miros plăcut Si: parfum.

ÎNMIRESMÁRE, înmiresmări, s. f. (Rar) Miros plăcut, parfum. – V. înmiresma.

ÎNMIRESMÁRE, înmiresmări, s. f. (Rar) Miros plăcut, parfum. De printre cruci se-nalță înmiresmări de floare. LESNEA, C. D. 52.

ÎNMIRESMÁ, înmiresmez, vb. I. Tranz. A parfuma, a îmbălsăma, a miresma. – În + mireasmă.

ÎNMIRESMÁ, înmiresmez, vb. I. Tranz. A parfuma, a îmbălsăma, a miresma. – În + mireasmă.

înmiresma vt [At: DEX / V: (înv) ~ezma, (rar; cscj) ~ezmi / Pzi: ~mez / E: în- + mireasmă] A parfuma.

A ÎNMIRESMÁ ~éz tranz. (spații) A umple cu miros plăcut; a parfuma; a îmbălsăma. /în + mireasmă

înmirezméz v. tr. Rar. Umplu de mireazmă, parfumez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmiresmáre s. f., g.-d. art. înmiresmắrii; pl. înmiresmắri

înmiresmáre s. f., g.-d. art. înmiresmării; pl. înmiresmări

înmiresmá (a ~) vb., ind. prez. 3 înmiresmeáză

înmiresmá vb., ind. prez. 1 sg. înmiresméz, 3 sg. și pl. înmiresmeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMIRESMÁRE s. îmbălsămare, parfumare, (pop.) miresmare. (~ aerului.)

ÎNMIRESMARE s. îmbălsămare, parfumare, (pop.) miresmare. (~ aerului.)

ÎNMIRESMÁ vb. a îmbălsăma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)

ÎNMIRESMA vb. a îmbălsăma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)

Intrare: înmiresmare
înmiresmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmiresmare
  • ‑nmiresmare
  • înmiresmarea
  • ‑nmiresmarea
plural
  • înmiresmări
  • ‑nmiresmări
  • înmiresmările
  • ‑nmiresmările
genitiv-dativ singular
  • înmiresmări
  • ‑nmiresmări
  • înmiresmării
  • ‑nmiresmării
plural
  • înmiresmări
  • ‑nmiresmări
  • înmiresmărilor
  • ‑nmiresmărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înmiresma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmiresma
  • ‑nmiresma
  • înmiresmare
  • ‑nmiresmare
  • înmiresmat
  • ‑nmiresmat
  • înmiresmatu‑
  • ‑nmiresmatu‑
  • înmiresmând
  • ‑nmiresmând
  • înmiresmându‑
  • ‑nmiresmându‑
singular plural
  • înmiresmea
  • ‑nmiresmea
  • înmiresmați
  • ‑nmiresmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmiresmez
  • ‑nmiresmez
(să)
  • înmiresmez
  • ‑nmiresmez
  • înmiresmam
  • ‑nmiresmam
  • înmiresmai
  • ‑nmiresmai
  • înmiresmasem
  • ‑nmiresmasem
a II-a (tu)
  • înmiresmezi
  • ‑nmiresmezi
(să)
  • înmiresmezi
  • ‑nmiresmezi
  • înmiresmai
  • ‑nmiresmai
  • înmiresmași
  • ‑nmiresmași
  • înmiresmaseși
  • ‑nmiresmaseși
a III-a (el, ea)
  • înmiresmea
  • ‑nmiresmea
(să)
  • înmiresmeze
  • ‑nmiresmeze
  • înmiresma
  • ‑nmiresma
  • înmiresmă
  • ‑nmiresmă
  • înmiresmase
  • ‑nmiresmase
plural I (noi)
  • înmiresmăm
  • ‑nmiresmăm
(să)
  • înmiresmăm
  • ‑nmiresmăm
  • înmiresmam
  • ‑nmiresmam
  • înmiresmarăm
  • ‑nmiresmarăm
  • înmiresmaserăm
  • ‑nmiresmaserăm
  • înmiresmasem
  • ‑nmiresmasem
a II-a (voi)
  • înmiresmați
  • ‑nmiresmați
(să)
  • înmiresmați
  • ‑nmiresmați
  • înmiresmați
  • ‑nmiresmați
  • înmiresmarăți
  • ‑nmiresmarăți
  • înmiresmaserăți
  • ‑nmiresmaserăți
  • înmiresmaseți
  • ‑nmiresmaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmiresmea
  • ‑nmiresmea
(să)
  • înmiresmeze
  • ‑nmiresmeze
  • înmiresmau
  • ‑nmiresmau
  • înmiresma
  • ‑nmiresma
  • înmiresmaseră
  • ‑nmiresmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmiresmare

etimologie:

  • vezi înmiresma
    surse: DEX '09 DEX '98