2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGUSTÁ, îngustez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) îngust. ♦ Fig. A (se) reduce, a (se) limita, a (se) mărgini. – Lat. angustare.

ÎNGUSTÁ, îngustez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) îngust. ♦ Fig. A (se) reduce, a (se) limita, a (se) mărgini. – Lat. angustare.

îngusta vtr [At: (a. 1762) URICARIUL, XVII, 154 / Pzi: ~tez / E: ml angustare] 1-2 A (se) face mai puțin lat. 3 (Fig) A (se) reduce. 4 (Fig) A se mărgini. 5 vr (Rar; d. pânză) A intra la apă.

ÎNGUSTÁ, îngustez, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) îngust. Fruntea îngustă a locotenentului se strînse pînă ce se îngustă cît degetul. CAMILAR, N. I 179. Umbra luncii se îngusta; soarele se lăsa la asfințit. SADOVEANU, O. III 322. ♦ Tranz. A face (mai) îngust, a face să piardă din lățime. 2. Tranz. Fig. A reduce, a micșora. Să credeți că nici îngustez, nici defaim rolul osmanlîilor. ODOBESCU, S. III 569.

A ÎNGUSTÁ ~éz tranz. A face să se îngusteze; a strâmta; a strânge. /<lat. angustare

A SE ÎNGUSTÁ se ~eáză intranz. A deveni (mai) îngust; a se reduce în lățime; a se strâmta; a se strânge. Haina s-a ~at. /<lat. angustare

îngustà v. 1. a (se) face îngust: 2. fig. a micșora meritele: nu îngustez nici defaim rolul Osmanilor OD. [Lat. ANGUSTARE].

ÎNGÚST, -Ă, înguști, -ste, adj. 1. Care are lățime mică (în raport cu lungimea). 2. Subțire, delicat. 3. Strâmt, neîncăpător, mic, limitat. Spațiu îngust.Fig. (Despre oameni, adesea cu determinarea „la minte”; despre viața sau manifestările oamenilor) Lipsit de orizont; mărginit, mediocru. – Lat. angustus.

ÎNGÚST, -Ă, înguști, -ste, adj. 1. Care are lățime mică (în raport cu lungimea). 2. Subțire, delicat. 3. Strâmt, neîncăpător, mic, limitat. Spațiu îngust.Fig. (Despre oameni, adesea cu determinarea „la minte”; despre viața sau manifestările oamenilor) Lipsit de orizont; mărginit, mediocru. – Lat. angustus.

îngust, ~ă a [At: CORESI, EV. 109/14 / Pl: ~uști, ~e / E: ml angustus] 1 Care are lățime mică. 2 (Pex) Subțire. 3 (Fig) Delicat. 4 Strâmt. 5 Limitat. 6 (Fig; d. oameni; șîs ~ la minte) Lipsit de orizont Si: mărginit. 7 (Fig) Mediocru. 8 (Fig) Meschin.

ÎNGÚST, -Ă, înguști, -ste, adj. 1. (În opoziție cu lat) Care are lățime mică. Avea dinții strălucitori de albi și ochii veseli sub fruntea îngustă și părul scurt. DUMITRIU, N. 235. Drumeagurile înguste... erau numai de localnici și de călugări cunoscute. SADOVEANU, O. I 539. Umerii înguști și slabi îi tremurau. POPA, V. 306. Spadă lungă și îngustă. ODOBESCU, S. III 74. 2. Subțire, svelt. E din nou tînărul înalt, spătos și cu mijlocul îngust. C. PETRESCU, A. 467. Simțea mînuțele-i calde și înguste în mîinile lui. EMINESCU, N. 37. 3. Fig. Care nu e (destul de) larg; strîmt, mic, limitat. Pe cînd era el tînăr, lumea-i părea îngustă. ALECSANDRI, P. A. 162. ♦ (Despre oameni și despre viața sau manifestările lor) Lipsit de orizont; mărginit, meschin. De ce mai lași iubirea ta bogată Să-ntîrzie în viața mea îngustă? CAZIMIR, L. U. 88. Dibaci, sub latele-i fireturi, Ascunde un talent îngust. CARAGIALE, O. III 119.

ÎNGÚST ~stă (~ști, ~ste) 1) (în opoziție cu lat) Care are lățime mică; care nu este lat; strâmt. Stradă ~stă. Talie ~stă. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de orizont; mărginit; limitat. Vederi ~ste. Interese ~ste.~ la minte prost. /<lat. angustus

îngust a. 1. care are (prea) puțină lățime: stofă îngustă; 2. fig. care are puțină capacitate: spirit îngust; 3. puțin întins: margini înguste. [Lat ANGUSTUS].

îngúst, -ă adj. (lat. angustus; sp. pg. angosto. V. anghilă). Strîmt, care are puțină lărgime: o cale, o scîndură, o panglică îngustă. Fig. Mărginit, prost: spirit îngust. Adv. În mod îngust, prost: a cugeta îngust.

îngustéz v. tr. (lat. angustare). Fac îngust, strîmtez. Fig. Micșorez, detractez: îngustez meritele cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngustá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngusteáză

îngustá vb., ind. prez. 1 sg. îngustéz, 3 sg. și pl. îngusteáză

îngúst adj. m., pl. îngúști; f. îngústă, pl. îngúste

îngúst adj. m., pl. îngúști; f. sg. îngústă, pl. îngúste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGUSTÁ vb. 1. a strâmta. (A ~ o rochie.) 2. a se gâtui, a se strâmta, a se sugruma, (rar) a se subția, (înv. și reg.) a se strâmtora. (În acel loc valea se ~.)

ÎNGUSTÁ vb. v. micșora, reduce.

arată toate definițiile

Intrare: îngusta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngusta
  • ‑ngusta
  • îngustare
  • ‑ngustare
  • îngustat
  • ‑ngustat
  • îngustatu‑
  • ‑ngustatu‑
  • îngustând
  • ‑ngustând
  • îngustându‑
  • ‑ngustându‑
singular plural
  • îngustea
  • ‑ngustea
  • îngustați
  • ‑ngustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngustez
  • ‑ngustez
(să)
  • îngustez
  • ‑ngustez
  • îngustam
  • ‑ngustam
  • îngustai
  • ‑ngustai
  • îngustasem
  • ‑ngustasem
a II-a (tu)
  • îngustezi
  • ‑ngustezi
(să)
  • îngustezi
  • ‑ngustezi
  • îngustai
  • ‑ngustai
  • îngustași
  • ‑ngustași
  • îngustaseși
  • ‑ngustaseși
a III-a (el, ea)
  • îngustea
  • ‑ngustea
(să)
  • îngusteze
  • ‑ngusteze
  • îngusta
  • ‑ngusta
  • îngustă
  • ‑ngustă
  • îngustase
  • ‑ngustase
plural I (noi)
  • îngustăm
  • ‑ngustăm
(să)
  • îngustăm
  • ‑ngustăm
  • îngustam
  • ‑ngustam
  • îngustarăm
  • ‑ngustarăm
  • îngustaserăm
  • ‑ngustaserăm
  • îngustasem
  • ‑ngustasem
a II-a (voi)
  • îngustați
  • ‑ngustați
(să)
  • îngustați
  • ‑ngustați
  • îngustați
  • ‑ngustați
  • îngustarăți
  • ‑ngustarăți
  • îngustaserăți
  • ‑ngustaserăți
  • îngustaseți
  • ‑ngustaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngustea
  • ‑ngustea
(să)
  • îngusteze
  • ‑ngusteze
  • îngustau
  • ‑ngustau
  • îngusta
  • ‑ngusta
  • îngustaseră
  • ‑ngustaseră
Intrare: îngust
îngust adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngust
  • ‑ngust
  • îngustul
  • îngustu‑
  • ‑ngustul
  • ‑ngustu‑
  • îngustă
  • ‑ngustă
  • îngusta
  • ‑ngusta
plural
  • înguști
  • ‑nguști
  • înguștii
  • ‑nguștii
  • înguste
  • ‑nguste
  • îngustele
  • ‑ngustele
genitiv-dativ singular
  • îngust
  • ‑ngust
  • îngustului
  • ‑ngustului
  • înguste
  • ‑nguste
  • îngustei
  • ‑ngustei
plural
  • înguști
  • ‑nguști
  • înguștilor
  • ‑nguștilor
  • înguste
  • ‑nguste
  • îngustelor
  • ‑ngustelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngusta îngustare îngustat

etimologie:

îngust

  • 1. Care are lățime mică (în raport cu lungimea).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: lat (adj.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Avea dinții strălucitori de albi și ochii veseli sub fruntea îngustă și părul scurt. DUMITRIU, N. 235.
      surse: DLRLC
    • Drumeagurile înguste... erau numai de localnici și de călugări cunoscute. SADOVEANU, O. I 539.
      surse: DLRLC
    • Umerii înguști și slabi îi tremurau. POPA, V. 306.
      surse: DLRLC
    • Spadă lungă și îngustă. ODOBESCU, S. III 74.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • E din nou tînărul înalt, spătos și cu mijlocul îngust. C. PETRESCU, A. 467.
      surse: DLRLC
    • Simțea mînuțele-i calde și înguste în mîinile lui. EMINESCU, N. 37.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Spațiu îngust.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Pe cînd era el tînăr, lumea-i părea îngustă. ALECSANDRI, P. A. 162.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat (Despre oameni, despre viața sau manifestările oamenilor) Lipsit de orizont.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mediocru meschin mărginit attach_file 2 exemple
      exemple
      • De ce mai lași iubirea ta bogată Să-ntîrzie în viața mea îngustă? CAZIMIR, L. U. 88.
        surse: DLRLC
      • Dibaci, sub latele-i fireturi, Ascunde un talent îngust. CARAGIALE, O. III 119.
        surse: DLRLC

etimologie: