2 intrări
35 de definiții

Explicative DEX

ÎNGUST, -Ă, înguști, -ste, adj. 1. Care are lățime mică (în raport cu lungimea). 2. Subțire, delicat. 3. Strâmt, neîncăpător, mic, limitat. Spațiu îngust. ♦ Fig. (Despre oameni, adesea cu determinarea „la minte”; despre viața sau manifestările oamenilor) Lipsit de orizont; mărginit, mediocru. – Lat. angustus.

ÎNGUST, -Ă, înguști, -ste, adj. 1. Care are lățime mică (în raport cu lungimea). 2. Subțire, delicat. 3. Strâmt, neîncăpător, mic, limitat. Spațiu îngust. ♦ Fig. (Despre oameni, adesea cu determinarea „la minte”; despre viața sau manifestările oamenilor) Lipsit de orizont; mărginit, mediocru. – Lat. angustus.

ÎNGUSTA, îngustez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) îngust. ♦ Fig. A (se) reduce, a (se) limita, a (se) mărgini. – Lat. angustare.

ÎNGUSTA, îngustez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) îngust. ♦ Fig. A (se) reduce, a (se) limita, a (se) mărgini. – Lat. angustare.

îngust, ~ă a [At: CORESI, EV. 109/14 / Pl: ~uști, ~e / E: ml angustus] 1 Care are lățime mică. 2 (Pex) Subțire. 3 (Fig) Delicat. 4 Strâmt. 5 Limitat. 6 (Fig; d. oameni; șîs ~ la minte) Lipsit de orizont Si: mărginit. 7 (Fig) Mediocru. 8 (Fig) Meschin.

îngusta vtr [At: (a. 1762) URICARIUL, XVII, 154 / Pzi: ~tez / E: ml angustare] 1-2 A (se) face mai puțin lat. 3 (Fig) A (se) reduce. 4 (Fig) A se mărgini. 5 vr (Rar; d. pânză) A intra la apă.

ÎNGUST adj. 1 Care nu e (destul de) lat, care n’are destulă lățime: are un cap prea lungueț, prea ~ (VLAH.); o frunte ~; o cărare ~ 2 Ⓕ Mărginit, care nu e destul de desvoltat: spirit ~ [lat. angustus].

ÎNGUSTA (-tez) vb. tr. și refl. 1 A (se) face (mai) îngust: o pajiște frumoasă așternută pe o vale care se îngustează din ce în ce (VLAH.) 2 Ⓕ A (se) micșora: nu îngustez nici defaim rolul Osmanilor (ODOB.) [lat. angustare].

ÎNGUST, -Ă, înguști, -ste, adj. 1. (În opoziție cu lat) Care are lățime mică. Avea dinții strălucitori de albi și ochii veseli sub fruntea îngustă și părul scurt. DUMITRIU, N. 235. Drumeagurile înguste... erau numai de localnici și de călugări cunoscute. SADOVEANU, O. I 539. Umerii înguști și slabi îi tremurau. POPA, V. 306. Spadă lungă și îngustă. ODOBESCU, S. III 74. 2. Subțire, svelt. E din nou tînărul înalt, spătos și cu mijlocul îngust. C. PETRESCU, A. 467. Simțea mînuțele-i calde și înguste în mîinile lui. EMINESCU, N. 37. 3. Fig. Care nu e (destul de) larg; strîmt, mic, limitat. Pe cînd era el tînăr, lumea-i părea îngustă. ALECSANDRI, P. A. 162. ♦ (Despre oameni și despre viața sau manifestările lor) Lipsit de orizont; mărginit, meschin. De ce mai lași iubirea ta bogată Să-ntîrzie în viața mea îngustă? CAZIMIR, L. U. 88. Dibaci, sub latele-i fireturi, Ascunde un talent îngust. CARAGIALE, O. III 119.

ÎNGUSTA, îngustez, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) îngust. Fruntea îngustă a locotenentului se strînse pînă ce se îngustă cît degetul. CAMILAR, N. I 179. Umbra luncii se îngusta; soarele se lăsa la asfințit. SADOVEANU, O. III 322. ♦ Tranz. A face (mai) îngust, a face să piardă din lățime. 2. Tranz. Fig. A reduce, a micșora. Să credeți că nici îngustez, nici defaim rolul osmanlîilor. ODOBESCU, S. III 569.

ÎNGUST ~stă (~ști, ~ste) 1) (în opoziție cu lat) Care are lățime mică; care nu este lat; strâmt. Stradă ~stă. Talie ~stă. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de orizont; mărginit; limitat. Vederi ~ste. Interese ~ste. ◊ ~ la minte prost. /<lat. angustus

A SE ÎNGUSTA se ~ează intranz. A deveni (mai) îngust; a se reduce în lățime; a se strâmta; a se strânge. Haina s-a ~at. /<lat. angustare

A ÎNGUSTA ~ez tranz. A face să se îngusteze; a strâmta; a strânge. /<lat. angustare

îngust a. 1. care are (prea) puțină lățime: stofă îngustă; 2. fig. care are puțină capacitate: spirit îngust; 3. puțin întins: margini înguste. [Lat ANGUSTUS].

îngustà v. 1. a (se) face îngust: 2. fig. a micșora meritele: nu îngustez nici defaim rolul Osmanilor OD. [Lat. ANGUSTARE].

îngúst, -ă adj. (lat. angustus; sp. pg. angosto. V. anghilă). Strîmt, care are puțină lărgime: o cale, o scîndură, o panglică îngustă. Fig. Mărginit, prost: spirit îngust. Adv. În mod îngust, prost: a cugeta îngust.

îngustéz v. tr. (lat. angustare). Fac îngust, strîmtez. Fig. Micșorez, detractez: îngustez meritele cuĭva.

Ortografice DOOM

îngust adj. m., pl. înguști; f. îngustă, pl. înguste

îngusta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngustez, 3 îngustează; conj. prez. 1 sg. să îngustez, 3 să îngusteze

îngust adj. m., pl. înguști; f. îngustă, pl. înguste

îngusta (a ~) vb., ind. prez. 3 îngustează

îngust adj. m., pl. înguști; f. sg. îngustă, pl. înguste

îngusta vb., ind. prez. 1 sg. îngustez, 3 sg. și pl. îngustează

Etimologice

îngust (îngustă), adj. – Care are lățime mică, strîmt. – Mr. ngustu, istr. ăngust. Lat. angŭstus (Pușcariu 860; Candrea-Dens., 863; REW 471; DAR), cf. alb. nguštë, sp. angosto. – Der. îngusta, vb. (a strînge; a diminua), cf. mr. ngustu, alb. nguston, sp. (ens)angostar (după Pușcariu 861; Candrea-Dens., 864 și REW 467, direct din lat. angŭstāre); îngustime, s. f. (strîmtoare; zgîrcenie, calicie).

Sinonime

ÎNGUST adj. v. meschin.

ÎNGUST adj. 1. mic, strâmt, (înv.) strâmtorat. (O intrare ~; un spațiu ~.) 2. mic. (Pălărie cu boruri ~.) 3. strâmt, strâns, (franțuzism) colant. (Pantaloni ~.) 4. v. subțire. *5. (fig.) v. mărginit.

ÎNGUSTA vb. v. micșora, reduce.

ÎNGUSTA vb. 1. a strâmta. (A ~ o rochie.) 2. a se gâtui, a se strâmta, a se sugruma, (rar) a se subția, (înv. și reg.) a se strâmtora. (În acel loc valea se ~.)

îngust adj. v. MESCHIN.

ÎNGUST adj. 1. mic, strîmt, (înv.) strîmtorat. (O intrare ~; un spațiu ~.) 2. mic. (Pălărie cu boruri ~.) 3. strîmt, strîns, (franțuzism) colant. (Pantaloni ~.) 4. mic, subțire. (O talie ~.) 5.* (fig.) încuiat, limitat, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)

ÎNGUSTA vb. 1. a strîmta. (A ~ o rochie.) 2. a se gîtui, a se strîmta, a se sugruma, (rar) a se subția, (înv. și reg.) a se strîmtora. (În acel loc valea se ~.)

îngusta vb. v. MICȘORA. REDUCE.

Antonime

Îngust ≠ larg, lat, vast

A se îngusta ≠ a se lărgi

A îngusta ≠ a lărgi

A (se) îngusta ≠ a (se) lăți

Expresii și citate

Ad augusta per angusta (lat. „La rezultate strălucite se ajunge pe căi înguste, trudnice”), cu alte cuvinte: orice victorie, orice succes, nu se obține decît prin luptă, prin strădanii, prin înfrîngerea piedicilor aflate în cale. În acest sens, marele scriitor francez Victor Hugo, în piesa sa Hernani (actul IV), a întrebuințat acest dicton latin ca deviză a conjuraților. (Vezi și expresia apropiată: Per aspera ad astra). FOL.

Intrare: îngust
îngust adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngust
  • ‑ngust
  • îngustul
  • îngustu‑
  • ‑ngustul
  • ‑ngustu‑
  • îngustă
  • ‑ngustă
  • îngusta
  • ‑ngusta
plural
  • înguști
  • ‑nguști
  • înguștii
  • ‑nguștii
  • înguste
  • ‑nguste
  • îngustele
  • ‑ngustele
genitiv-dativ singular
  • îngust
  • ‑ngust
  • îngustului
  • ‑ngustului
  • înguste
  • ‑nguste
  • îngustei
  • ‑ngustei
plural
  • înguști
  • ‑nguști
  • înguștilor
  • ‑nguștilor
  • înguste
  • ‑nguste
  • îngustelor
  • ‑ngustelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: îngusta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngusta
  • ‑ngusta
  • îngustare
  • ‑ngustare
  • îngustat
  • ‑ngustat
  • îngustatu‑
  • ‑ngustatu‑
  • îngustând
  • ‑ngustând
  • îngustându‑
  • ‑ngustându‑
singular plural
  • îngustează
  • ‑ngustează
  • îngustați
  • ‑ngustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngustez
  • ‑ngustez
(să)
  • îngustez
  • ‑ngustez
  • îngustam
  • ‑ngustam
  • îngustai
  • ‑ngustai
  • îngustasem
  • ‑ngustasem
a II-a (tu)
  • îngustezi
  • ‑ngustezi
(să)
  • îngustezi
  • ‑ngustezi
  • îngustai
  • ‑ngustai
  • îngustași
  • ‑ngustași
  • îngustaseși
  • ‑ngustaseși
a III-a (el, ea)
  • îngustează
  • ‑ngustează
(să)
  • îngusteze
  • ‑ngusteze
  • îngusta
  • ‑ngusta
  • îngustă
  • ‑ngustă
  • îngustase
  • ‑ngustase
plural I (noi)
  • îngustăm
  • ‑ngustăm
(să)
  • îngustăm
  • ‑ngustăm
  • îngustam
  • ‑ngustam
  • îngustarăm
  • ‑ngustarăm
  • îngustaserăm
  • ‑ngustaserăm
  • îngustasem
  • ‑ngustasem
a II-a (voi)
  • îngustați
  • ‑ngustați
(să)
  • îngustați
  • ‑ngustați
  • îngustați
  • ‑ngustați
  • îngustarăți
  • ‑ngustarăți
  • îngustaserăți
  • ‑ngustaserăți
  • îngustaseți
  • ‑ngustaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngustează
  • ‑ngustează
(să)
  • îngusteze
  • ‑ngusteze
  • îngustau
  • ‑ngustau
  • îngustară
  • ‑ngustară
  • îngustaseră
  • ‑ngustaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngust, îngustăadjectiv

  • 1. Care are lățime mică (în raport cu lungimea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: lat
    • format_quote Avea dinții strălucitori de albi și ochii veseli sub fruntea îngustă și părul scurt. DUMITRIU, N. 235. DLRLC
    • format_quote Drumeagurile înguste... erau numai de localnici și de călugări cunoscute. SADOVEANU, O. I 539. DLRLC
    • format_quote Umerii înguști și slabi îi tremurau. POPA, V. 306. DLRLC
    • format_quote Spadă lungă și îngustă. ODOBESCU, S. III 74. DLRLC
  • 2. Delicat, subțire, zvelt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E din nou tînărul înalt, spătos și cu mijlocul îngust. C. PETRESCU, A. 467. DLRLC
    • format_quote Simțea mînuțele-i calde și înguste în mîinile lui. EMINESCU, N. 37. DLRLC
  • 3. Limitat, mic, neîncăpător, strâmt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spațiu îngust. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Pe cînd era el tînăr, lumea-i părea îngustă. ALECSANDRI, P. A. 162. DLRLC
    • 3.1. figurat (Despre oameni, despre viața sau manifestările oamenilor) Lipsit de orizont. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De ce mai lași iubirea ta bogată Să-ntîrzie în viața mea îngustă? CAZIMIR, L. U. 88. DLRLC
      • format_quote Dibaci, sub latele-i fireturi, Ascunde un talent îngust. CARAGIALE, O. III 119. DLRLC
      • chat_bubble Îngust la minte = prost. NODEX
        sinonime: prost
etimologie:

îngusta, îngustezverb

  • 1. A (se) face (mai) îngust. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: strâmta antonime: lărgi lăți
    • format_quote Fruntea îngustă a locotenentului se strînse pînă ce se îngustă cît degetul. CAMILAR, N. I 179. DLRLC
    • format_quote Umbra luncii se îngusta; soarele se lăsa la asfințit. SADOVEANU, O. III 322. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „îngustă” (25 clipuri)
Clipul 1 / 25