2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIERBÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat1. – V. înfierbânta.

ÎNFIERBÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat1. – V. înfierbânta.

înfierbântare sf [At: MINEIUL (1776) 262/2 / V: ~bin~ / Pl: ~tări / E: înfierbânta] 1 Încălzire a unor obiecte Si: înfierbântat1 (1), (înv) înfierbăntătură 2 (Imp) Ardere. 3 Intensificare a sentimentelor Si: înfierbântat1 (3), (înv) înfierbăntătură (3). 4 (Fig) Mânie foarte puternică Si: înfierbântat1 (4), (înv) înfierbăntătură (4). 5 Pierdere a stăpânirii de sine Si: înfierbântat1 (5), (înv) înfierbăntătură (5). 6 (Înv) Schingiuire prin foc Si: înfierbântat1 (6), (înv) înfierbăntătură (6). 7 (Irn) Amețire din cauza băuturii Si: înfierbântat1 (1), (înv) înfierbăntătură (7). 8 (Mpp) Febră. 9 (Mpp) Inflamare a abceselor Si: înfierbântat1, (înv) înfierbăntătură (9). 10 Îndemnare a calului cu pintenii Si: înfierbântat1, (înv) înfierbăntătură (10). 11 (Fig) Antrenare cu entuziasm într-o acțiune Si: înfierbântat1 (11), (înv) înfierbăntătură (11). 12 (Fig) Insuflare cuiva a unei mari pasiuni Si: înfierbântat1 (12), (înv) înfierbăntătură (12).

ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face fierbinte. ♦ Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦ Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte.

ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face fierbinte. ♦ Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦ Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte.

înfierbânta [At: PSALT. 43/15 / S și: ~fer~ / V: (rar; cscj) ~binți, (dal) înhi~ / Pzi: ~bânt / E: în- + fierbinte] 1-2 vtr (D. obiecte) A (se) face fierbinte. 3 vt (Imp) A arde. 4-5 vtr (D. sentimente) A (se) aprinde. 6-7 vtr (D. oameni) A (se) aprinde de mânie. 8 vr A-și pierde cumpătul. 9 vr (Irn) A se ameți din cauza băuturii Si: a se chercheli. 10 vr (Mpp) A avea febră. 11 vr (Mpp; d. abcese) A se inflama. 12 vt A da pinteni calului. 13 vr (Fig) A se antrena într-o acțiune Si: a se înflăcăra. 14 vt (Fig) A insufla avânt, pasiune.

ÎNFIERBÎNTÁ, înfierbî́nt, vb. I. Tranz. 1. A face să devină fierbinte (expunînd acțiunii focului). Înfierbînt apă.După aceea au înfierbîntat un cuptori de fier. SBIERA, P. 33. Infierbîntînd o sulă în foc. ȘEZ. V 131. ◊ Fig. Vinul de Catrania înfierbîntase atmosfera camerei obscure. BART, E. 195. ◊ Refl. Numai pînă se înfierbîntă scoate fum soba. STANCU, D. 310. (Refl. pas.) Gura unui cuptioraș... în care negreșit se înfierbîntau uneltele schingiuirilor. NEGRUZZI, S. I 311. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A irita, a agita, a aprinde. Nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă cînd nici cu gîndul n-ai gîndi. REBREANU, R. II 97. ◊ Refl. Capetele începuseră a se înfierbînta, vinul își făcea lucrarea. NEGRUZZI, S. I 151. 3. A insufla avînt, a da îndemn la lucru; a ațîța, a îmboldi. Calul își înfierbînta Ș-un răpez voinic îi da. Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176. ♦ Refl. (Despre persoane) A se antrena la o acțiune săvîrșind-o cu multă însuflețire; a se aprinde, a se anima. S-a înfierbîntat la joc.

ÎNFIERBÎNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfierbînta.

A SE ÎNFIERBÂNTÁ mă înfierbânt intranz. 1) A căpăta o temperatură (mai) mare; a deveni fierbinte. Plita s-a ~t. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfoca; a se întărâta. ~ la joc. /în + fierbinte

A ÎNFIERBÂNTÁ înfierbânt tranz. A face să se înfierbânte. /în + fierbinte

înfierbântà v. 1. a face fierbinte, a încălzi tare; 2. fig. a se mânia foarte.

înfĭerbî́nt, V. înferbînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfierbântáre (-fier-) s. f., g.-d. art. înfierbântắrii corectată

înfierbântáre s. f. (sil. -fier-), g.-d. art. înfierbântării

înfierbântá (a ~) (-fier-) vb., ind. prez. 1 sg. înfierbấnt, 2 sg. înfierbấnți, 3 înfierbấntă; conj. prez. 3 să înfierbấnte

înfierbântá vb. (sil. -fier-), ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânți, 3 sg. și pl. înfierbântă; conj. prez. 3 sg. și pl. înfierbânte

înfierbânt, -bânți 2, -bânte 3 conj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFIERBÂNTÁRE s. v. încingere.

ÎNFIERBÂNTÁ vb. 1. (rar) a (se) înfoca. (A ~ plita de la sobă.) 2. v. încinge. 3. a încinge, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 4. v. coace. 5. a dogori, a încinge, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pământul.)

ÎNFIERBÂNTÁ vb. v. antrena.

ÎNFIERBÎNTA vb. 1. (rar) a înfoca. (A ~ plita de la sobă.) 2. a arde, a încălzi, a încinge. (A ~ cuptorul pentru pîine.) 3. a încinge, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 4. a se coace, a se încinge. (S-a ~ stînd lîngă sobă.) 5. a dogori, a încinge, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pămîntul.)

arată toate definițiile

Intrare: înfierbântare
înfierbântare substantiv feminin
  • silabație: în-fier-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfierbântare
  • ‑nfierbântare
  • înfierbântarea
  • ‑nfierbântarea
plural
  • înfierbântări
  • ‑nfierbântări
  • înfierbântările
  • ‑nfierbântările
genitiv-dativ singular
  • înfierbântări
  • ‑nfierbântări
  • înfierbântării
  • ‑nfierbântării
plural
  • înfierbântări
  • ‑nfierbântări
  • înfierbântărilor
  • ‑nfierbântărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înfierbânta
înfierbânta verb grupa I conjugarea I
  • silabație: în-fier-
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfierbânta
  • ‑nfierbânta
  • înfierbântare
  • ‑nfierbântare
  • înfierbântat
  • ‑nfierbântat
  • înfierbântatu‑
  • ‑nfierbântatu‑
  • înfierbântând
  • ‑nfierbântând
  • înfierbântându‑
  • ‑nfierbântându‑
singular plural
  • înfierbântă
  • ‑nfierbântă
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfierbânt
  • ‑nfierbânt
(să)
  • înfierbânt
  • ‑nfierbânt
  • înfierbântam
  • ‑nfierbântam
  • înfierbântai
  • ‑nfierbântai
  • înfierbântasem
  • ‑nfierbântasem
a II-a (tu)
  • înfierbânți
  • ‑nfierbânți
(să)
  • înfierbânți
  • ‑nfierbânți
  • înfierbântai
  • ‑nfierbântai
  • înfierbântași
  • ‑nfierbântași
  • înfierbântaseși
  • ‑nfierbântaseși
a III-a (el, ea)
  • înfierbântă
  • ‑nfierbântă
(să)
  • înfierbânte
  • ‑nfierbânte
  • înfierbânta
  • ‑nfierbânta
  • înfierbântă
  • ‑nfierbântă
  • înfierbântase
  • ‑nfierbântase
plural I (noi)
  • înfierbântăm
  • ‑nfierbântăm
(să)
  • înfierbântăm
  • ‑nfierbântăm
  • înfierbântam
  • ‑nfierbântam
  • înfierbântarăm
  • ‑nfierbântarăm
  • înfierbântaserăm
  • ‑nfierbântaserăm
  • înfierbântasem
  • ‑nfierbântasem
a II-a (voi)
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
(să)
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
  • înfierbântarăți
  • ‑nfierbântarăți
  • înfierbântaserăți
  • ‑nfierbântaserăți
  • înfierbântaseți
  • ‑nfierbântaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfierbântă
  • ‑nfierbântă
(să)
  • înfierbânte
  • ‑nfierbânte
  • înfierbântau
  • ‑nfierbântau
  • înfierbânta
  • ‑nfierbânta
  • înfierbântaseră
  • ‑nfierbântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfierbântare

etimologie:

  • vezi înfierbânta
    surse: DEX '09 DEX '98

înfierbânta înfierbântare

  • 1. A (se) face fierbinte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: răci răcori 6 exemple
    exemple
    • Înfierbînt apă.
      surse: DLRLC
    • După aceea au înfierbîntat un cuptori de fier. SBIERA, P. 33.
      surse: DLRLC
    • Înfierbîntînd o sulă în foc. ȘEZ. V 131.
      surse: DLRLC
    • figurat Vinul de Catrania înfierbîntase atmosfera camerei obscure. BART, E. 195.
      surse: DLRLC
    • Numai pînă se înfierbîntă scoate fum soba. STANCU, D. 310.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Gura unui cuptioraș... în care negreșit se înfierbîntau uneltele schingiuirilor. NEGRUZZI, S. I 311.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A (se) aprinde de mânie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agita aprinde irita 2 exemple
    exemple
    • Nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă cînd nici cu gîndul n-ai gîndi. REBREANU, R. II 97.
      surse: DLRLC
    • Capetele începuseră a se înfierbînta, vinul își făcea lucrarea. NEGRUZZI, S. I 151.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra.
    exemple
    • S-a înfierbântat la joc.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A insufla avânt, pasiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ațâța îmboldi un exemplu
    exemple
    • Calul își înfierbînta Ș-un răpez voinic îi da. Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + fierbinte
    surse: DEX '09 DEX '98