2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndumnezeia v vz îndumnezei

ÎNDUMNEZEÍ, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.

îndumnezei [At: CORESI, EV. 497/18 / V: (înv) ~ia / Pzi: ~esc / E: în- + Dumnezeu] 1 vt (Liv) A diviniza. 2 vt (Liv) A preamări. 3 vr (Fig) A deveni asemănător cu Dumnezeu. 4 vr (Rel; d. credincioși) A participa la viața lui Dumnezeu prin energiile divine necreate. 5 vr (D. natura umană) A se transfigura, devenind, în limitele proprii, perfectă.

ÎNDUMNEZEÍ, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livr.) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.

ÎNDUMNEZEÍ, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livresc) A zeifica. Geniul grec... a îndumnezeit pe acești inventatori primitivi [ai focului]. GHEREA, ST. CR. III 189. ♦ A glorifica, a preamări, a diviniza. Eu am îndumnezeit în accente nepieritoare o franțușcă (= franțuzoaică) cu ochelari și cu ciuboțele. HOGAȘ, DR. II 61.

A ÎNDUMNEZEÍ ~iésc tranz. 1) A trata ca pe o divinitate; a diviniza; a zeifica. 2) fig. A ridica în slavă; a slăvi; a glorifica; a elogia; a cânta; a exalta. /în + Dumnezeu

îndumnezeì v. a diviniza: zile luminoase, ’ndumnezeite AL.

îndumnezeĭésc v. tr. (d. Dumnezeŭ). Deific, divinizez. Vechĭ. Îndumnezeĭez (v. intr.). Devin zeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndumnezeí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndumnezeiésc, imperf. 3 sg. îndumnezeiá; conj. prez. 3 să îndumnezeiáscă

îndumnezeí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndumnezeiésc, imperf. 3 sg. îndumnezeiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndumnezeiáscă

îndumnezeiesc, -zeiască 3 conj., -zeiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDUMNEZEÍ vb. v. deifica, diviniza, zeifica.

îndumnezei vb. v. DEIFICA. DIVINIZA. ZEIFICA.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

îndumnezeí, îndumnezeisc vb. IV. Tranz. A adora pe cineva ca pe Dumnezeu; a diviniza, a preamări. ♦ A glorifica, a preamări. ♦ Refl. A deveni asemănător cu Dumnezeu. – Din pref. în- + Dumnezeu.

Intrare: îndumnezeia
îndumnezeia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îndumnezei
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndumnezei
  • ‑ndumnezei
  • îndumnezeire
  • ‑ndumnezeire
  • îndumnezeit
  • ‑ndumnezeit
  • îndumnezeitu‑
  • ‑ndumnezeitu‑
  • îndumnezeind
  • ‑ndumnezeind
  • îndumnezeindu‑
  • ‑ndumnezeindu‑
singular plural
  • îndumnezeiește
  • ‑ndumnezeiește
  • îndumnezeiți
  • ‑ndumnezeiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndumnezeiesc
  • ‑ndumnezeiesc
(să)
  • îndumnezeiesc
  • ‑ndumnezeiesc
  • îndumnezeiam
  • ‑ndumnezeiam
  • îndumnezeii
  • ‑ndumnezeii
  • îndumnezeisem
  • ‑ndumnezeisem
a II-a (tu)
  • îndumnezeiești
  • ‑ndumnezeiești
(să)
  • îndumnezeiești
  • ‑ndumnezeiești
  • îndumnezeiai
  • ‑ndumnezeiai
  • îndumnezeiși
  • ‑ndumnezeiși
  • îndumnezeiseși
  • ‑ndumnezeiseși
a III-a (el, ea)
  • îndumnezeiește
  • ‑ndumnezeiește
(să)
  • îndumnezeiască
  • ‑ndumnezeiască
  • îndumnezeia
  • ‑ndumnezeia
  • îndumnezei
  • ‑ndumnezei
  • îndumnezeise
  • ‑ndumnezeise
plural I (noi)
  • îndumnezeim
  • ‑ndumnezeim
(să)
  • îndumnezeim
  • ‑ndumnezeim
  • îndumnezeiam
  • ‑ndumnezeiam
  • îndumnezeirăm
  • ‑ndumnezeirăm
  • îndumnezeiserăm
  • ‑ndumnezeiserăm
  • îndumnezeisem
  • ‑ndumnezeisem
a II-a (voi)
  • îndumnezeiți
  • ‑ndumnezeiți
(să)
  • îndumnezeiți
  • ‑ndumnezeiți
  • îndumnezeiați
  • ‑ndumnezeiați
  • îndumnezeirăți
  • ‑ndumnezeirăți
  • îndumnezeiserăți
  • ‑ndumnezeiserăți
  • îndumnezeiseți
  • ‑ndumnezeiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndumnezeiesc
  • ‑ndumnezeiesc
(să)
  • îndumnezeiască
  • ‑ndumnezeiască
  • îndumnezeiau
  • ‑ndumnezeiau
  • îndumnezei
  • ‑ndumnezei
  • îndumnezeiseră
  • ‑ndumnezeiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndumnezei îndumnezeire îndumnezeit

etimologie:

  • În + Dumnezeu
    surse: DEX '98 DEX '09