2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDULCÍT, -Ă, îndulciți, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) Care a fost făcut (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.). 2. Fig. Blând, domol. – V. îndulci.

ÎNDULCÍT, -Ă, îndulciți, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) Care a fost făcut (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.). 2. Fig. Blând, domol. – V. îndulci.

îndulcit, ~ă [At: MINEIUL (1776) 1751/1 / Pl: ~iți, ~e / E: îndulci] 1 a (D. mâncăruri și băuturi) Care a fost făcut (mai) dulce prin adaos de zahăr, miere etc. 2 a (Înv; fig) Desfătat. 3 a (Înv; fig) Sedus. 4 a (Fig; îoc „aspru”) Îmblânzit. 5 a (Rar; d. o pedeapsă) Redus. 6 a (Fig) Satisfăcut. 7 a (Fig) Dedat la ceva plăcut. 8 sf (Trs) Turtă dulce preparată cu miere. 9 sf Ornament specific țăranilor din Rășinari. 10 a (Fig) Domol.

ÎNDULCÍT, -Ă, îndulciți, -te, adj. Blînd, domol. Spuse flăcăul cu glas îndulcit. REBREANU, I. 23. Suflarea îndulcită a nopții. EMINESCU, N. 68. ◊ (Adverbial) Surîse îndulcit, dar pe fața lui, cu trăsăturile aspre statornicite de bătrînețe, nu mai apăru decît tot o strîmbătură. CAMIL PETRESCU, O. II 97.

ÎNDULCÍ, îndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.); p. ext. (pop.) a face mai gustos. ♦ Refl. A mânca dintr-o mâncare gustoasă; a se înfrupta. ◊ Expr. A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu; a se deda la... 2. Refl. A trage folos, a se înfrupta. 3. Tranz. Fig. A face mai bun, a satisface; a umple de mulțumire; a desfăta. 4. Tranz. Fig. A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent; a domoli, a estompa. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmbuna, a (se) îmblânzi. – În + dulce.

ÎNDULCÍ, îndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.); p. ext. (pop.) a face mai gustos. ♦ Refl. A mânca dintr-o mâncare gustoasă; a se înfrupta. ◊ Expr. A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu; a se deda la... 2. Refl. A trage folos, a se înfrupta. 3. Tranz. Fig. A face mai bun, a satisface; a umple de mulțumire; a desfăta. 4. Tranz. Fig. A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent; a domoli, a estompa. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmbuna, a (se) îmblânzi. – În + dulce.

îndulci [At: CORESI, EV. 158/37 / Pzi: ~cesc / E: in- + dulce] 1 vt A face mai bun. 2 vt A satisface. 3 vt A desfăta. 4 vt (D. purtare, vorbă, ton) A seduce. 5-6 vtr A (se) îmblânzi. 7-8 vtr (Rar; d. o pedeapsă) A (se) reduce. 9 vr (Îoc „post”) A se înfrupta din ceva nepermis. 10 vr A mânca ceva deosebit de gustos. 11-12 vtr (Înv) A dobândi. 13-14 vt A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce prin adaos de zahăr, miere etc. 15 vt (Pex; pop) A face mai gustos. 16 vr (Îe) A se ~ la ceva A descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu. 17 vr A trage folos din ceva. 18-20 vt (Fig) A face (mai puțin aspru) (mai puțin dur sau) mai puțin violent Si: a domoli, a estompa. 21 vr A mânca peste măsură. 22 vtf A face pe cineva să se înfrupte din ceva. 23 vtr (Rel; înv) A moșteni. 24-25 vtr (Udp „cu”) A (se) obișnui.

ÎNDULCÍ, îndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la mîncări și băuturi) A face să fie (mai) dulce. Rachiu îndulcit cu miere. CREANGĂ, A. 139. ◊ Fig. Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică, nări îmflînd spre depărtare. EMINESCU, O. IV 129. ♦ (Popular) A face mai gustos. Pe masa Marinei fu așezat un lighean de tablă plin de icre negre proaspete, numai îndulcite c-o mînă de sare. BART, E. 194. ♦ Refl. (Despre mîncări și băuturi) A deveni dulce, a căpăta un gust dulce (de obicei plăcut). Ce-i amar se îndulcește, Ce-i mîhnit se-nveselește. ALECSANDRI, P. P. 336. 2. Refl. A mînca din mîncări gustoase (care nu sînt totdeauna la îndemînă); a se înfrupta. N-aveau decît o vacă, de la care se îndulceau ei amîndoi, cu doi fii ai lor. RETEGANUL, P. III 3. Hrană corbilor să-l dăm, Ca și ei să se-ndulcească, cînd și noi ne răzbunăm. NEGRUZZI, S. I 129. ◊ Expr. A se îndulci la (sau cu) ceva = a da de gustul unui lucru și a căpăta poftă să mai guști, să mai posezi; a se nărăvi la ceva, a se deda la..., a se obișnui cu... Hoțul, șiret și smerit, la pungi de parale... s-a îndulcit. ALECSANDRI, T. 201. S-o îndulcit cu chilipiruri, de cînd o pus mîna pe moșia cucoanei Săfticăi. id. ib. 258. 3. Tranz. A umple de mulțumire, a desfăta, a satisface. Muierea nu era mulțumită de loc că n-a luat și un purcel ca să aibă și copilașii ei cu ce să-și mai îndulcească inima. REBREANU, R. II 162. Găinile ei scurmă în ograda mea și ea nu-mi dă măcar un ou, să-mi îndulcesc cel suflet. DUNĂREANU, CH. 73. ◊ Fig. Tu-mi îndulcești viața. ALECSANDRI, P. II 30. Hotărăște-te a-mi îndulci puținele zile ce mi-a mai rămas. NEGRUZZI, S. I 109. Numai una mă-ndulcește, Că neveasta mă-ndrăgește. TEODORESCU, P. P. 272. ◊ Refl. Înștiințați fiind de sosirea sa, l-au întîmpinat în grădina palatului sfetnicii și căpitanii și se îndulceau întrebîndu-l. SADOVEANU, D. P. 24. 4. Tranz. A înmuia, a reduce duritatea, asprimea, violența (cuiva sau a ceva). V. estompa. Pe urmă își îndulci glasul. REBREANU, R. I 198. Umbra tremurătoare a pomilor îndulcea albeața proaspătă a varului. MACEDONSKI, O. III 50. ♦ A face să fie mai bun; a îmblînzi. De venin să fie un suflet, sînt dureri care trebuie să-l îndulcească. EMINESCU, N. 73.

A SE ÎNDULCÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre fructe, mâncăruri, băuturi etc.) A deveni (mai) dulce. 2) fig. A deveni mai bun sau mai blând; a se îmbuna; a se îmblânzi; a se înmuia. 3) A gusta puțin din ceva dorit; a se înfrupta. /în + dulce

A ÎNDULCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se îndulcească; a face (mai) dulce. 2) pop. A aduce într-o stare de încântare; a umple de satisfacție; a desfăta. ~ viața cuiva. /în + dulce

îndulcì v. 1. a face dulce; 2. fig. a alina, a potoli. [Lat. DULCESCERE].

îndulcésc v. tr. Fac dulce. Fig. Alin, potolesc: a îndulci durerea. Înădesc, deprind cu ceva. V. refl. Mă fac dulce: fructele s’aŭ îndulcit. Fig. Mă alin, mă potolesc: durerea s’a maĭ îndulcit. Mă înădesc, mă deprind să: copiiĭ s’aŭ îndulcit la mere, să fure mere. V. dedulcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndulcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndulcésc, imperf. 3 sg. îndulceá; conj. prez. 3 să îndulceáscă

îndulcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndulcésc, imperf. 3 sg. îndulceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndulceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDULCÍT adj. dulce. (Cafea ~.)

ÎNDULCÍ vb. v. atenua, calma, delecta, descrește, desfăta, diminua, domoli, înfrupta, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, răsfăța, reduce, scădea, slăbi, tempera.

îndulci vb. v. ATENUA. CALMA. DELECTA. DESCREȘTE. DESFĂTA. DIMINUA. DOMOLI. ÎNFRUPTA. LINIȘTI. MICȘORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. RĂSFĂȚA. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA.

Intrare: îndulcit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndulcit
  • ‑ndulcit
  • îndulcitul
  • îndulcitu‑
  • ‑ndulcitul
  • ‑ndulcitu‑
  • îndulci
  • ‑ndulci
  • îndulcita
  • ‑ndulcita
plural
  • îndulciți
  • ‑ndulciți
  • îndulciții
  • ‑ndulciții
  • îndulcite
  • ‑ndulcite
  • îndulcitele
  • ‑ndulcitele
genitiv-dativ singular
  • îndulcit
  • ‑ndulcit
  • îndulcitului
  • ‑ndulcitului
  • îndulcite
  • ‑ndulcite
  • îndulcitei
  • ‑ndulcitei
plural
  • îndulciți
  • ‑ndulciți
  • îndulciților
  • ‑ndulciților
  • îndulcite
  • ‑ndulcite
  • îndulcitelor
  • ‑ndulcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: îndulci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndulci
  • ‑ndulci
  • îndulcire
  • ‑ndulcire
  • îndulcit
  • ‑ndulcit
  • îndulcitu‑
  • ‑ndulcitu‑
  • îndulcind
  • ‑ndulcind
  • îndulcindu‑
  • ‑ndulcindu‑
singular plural
  • îndulcește
  • ‑ndulcește
  • îndulciți
  • ‑ndulciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndulcesc
  • ‑ndulcesc
(să)
  • îndulcesc
  • ‑ndulcesc
  • îndulceam
  • ‑ndulceam
  • îndulcii
  • ‑ndulcii
  • îndulcisem
  • ‑ndulcisem
a II-a (tu)
  • îndulcești
  • ‑ndulcești
(să)
  • îndulcești
  • ‑ndulcești
  • îndulceai
  • ‑ndulceai
  • îndulciși
  • ‑ndulciși
  • îndulciseși
  • ‑ndulciseși
a III-a (el, ea)
  • îndulcește
  • ‑ndulcește
(să)
  • îndulcească
  • ‑ndulcească
  • îndulcea
  • ‑ndulcea
  • îndulci
  • ‑ndulci
  • îndulcise
  • ‑ndulcise
plural I (noi)
  • îndulcim
  • ‑ndulcim
(să)
  • îndulcim
  • ‑ndulcim
  • îndulceam
  • ‑ndulceam
  • îndulcirăm
  • ‑ndulcirăm
  • îndulciserăm
  • ‑ndulciserăm
  • îndulcisem
  • ‑ndulcisem
a II-a (voi)
  • îndulciți
  • ‑ndulciți
(să)
  • îndulciți
  • ‑ndulciți
  • îndulceați
  • ‑ndulceați
  • îndulcirăți
  • ‑ndulcirăți
  • îndulciserăți
  • ‑ndulciserăți
  • îndulciseți
  • ‑ndulciseți
a III-a (ei, ele)
  • îndulcesc
  • ‑ndulcesc
(să)
  • îndulcească
  • ‑ndulcească
  • îndulceau
  • ‑ndulceau
  • îndulci
  • ‑ndulci
  • îndulciseră
  • ‑ndulciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndulcit

  • 1. (Despre mâncăruri și băuturi) Care a fost făcut (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: dulce (adj.)
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Spuse flăcăul cu glas îndulcit. REBREANU, I. 23.
      surse: DLRLC
    • Suflarea îndulcită a nopții. EMINESCU, N. 68.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Surîse îndulcit, dar pe fața lui, cu trăsăturile aspre statornicite de bătrînețe, nu mai apăru decît tot o strîmbătură. CAMIL PETRESCU, O. II 97.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îndulci
    surse: DEX '98 DEX '09

îndulci îndulcire îndulcit

  • 1. tranzitiv A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Rachiu îndulcit cu miere. CREANGĂ, A. 139.
      surse: DLRLC
    • figurat Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică, nări îmflînd spre depărtare. EMINESCU, O. IV 129.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune popular A face mai gustos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Pe masa Marinei fu așezat un lighean de tablă plin de icre negre proaspete, numai îndulcite c-o mînă de sare. BART, E. 194.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre mâncăruri și băuturi) A deveni dulce, a căpăta un gust dulce (de obicei plăcut).
      exemple
      • Ce-i amar se îndulcește, Ce-i mîhnit se-nveselește. ALECSANDRI, P. P. 336.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv A mânca dintr-o mâncare gustoasă; a se înfrupta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfrupta attach_file 2 exemple
      exemple
      • N-aveau decît o vacă, de la care se îndulceau ei amîndoi, cu doi fii ai lor. RETEGANUL, P. III 3.
        surse: DLRLC
      • Hrană corbilor să-l dăm, Ca și ei să se-ndulcească, cînd și noi ne răzbunăm. NEGRUZZI, S. I 129.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. expresie A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu; a se deda la...
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deda nărăvi obișnui attach_file 2 exemple
        exemple
        • Hoțul, șiret și smerit, la pungi de parale... s-a îndulcit. ALECSANDRI, T. 201.
          surse: DLRLC
        • S-o îndulcit cu chilipiruri, de cînd o pus mîna pe moșia cucoanei Săfticăi. ALECSANDRI, T. 258.
          surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A trage folos, a se înfrupta.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: înfrupta
  • 3. tranzitiv figurat A face mai bun; a umple de mulțumire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfăta satisface attach_file 6 exemple
    exemple
    • Muierea nu era mulțumită de loc că n-a luat și un purcel ca să aibă și copilașii ei cu ce să-și mai îndulcească inima. REBREANU, R. II 162.
      surse: DLRLC
    • Găinile ei scurmă în ograda mea și ea nu-mi dă măcar un ou, să-mi îndulcesc cel suflet. DUNĂREANU, CH. 73.
      surse: DLRLC
    • figurat Tu-mi îndulcești viața. ALECSANDRI, P. II 30.
      surse: DLRLC
    • figurat Hotărăște-te a-mi îndulci puținele zile ce mi-a mai rămas. NEGRUZZI, S. I 109.
      surse: DLRLC
    • figurat Numai una mă-ndulcește, Că neveasta mă-ndrăgește. TEODORESCU, P. P. 272.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Înștiințați fiind de sosirea sa, l-au întîmpinat în grădina palatului sfetnicii și căpitanii și se îndulceau întrebîndu-l. SADOVEANU, D. P. 24.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domoli estompa înmuia attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe urmă își îndulci glasul. REBREANU, R. I 198.
      surse: DLRLC
    • Umbra tremurătoare a pomilor îndulcea albeața proaspătă a varului. MACEDONSKI, O. III 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + dulce
    surse: DEX '98 DEX '09