ÎNDULCIT, -Ă, îndulciți, -te, adj. Blînd, domol. Spuse flăcăul cu glas îndulcit. REBREANU, I. 23. Suflarea îndulcită a nopții. EMINESCU, N. 68. ◊ (Adverbial) Surîse îndulcit, dar pe fața lui, cu trăsăturile aspre statornicite de bătrînețe, nu mai apăru decît tot o strîmbătură. CAMIL PETRESCU, O. II 97.