14 definiții pentru îndoială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndoia sf [At: CORESI, EV. 386/36 / P: ~do-ia~ / Pl: ~ieli / E: îndoi + -eală] 1 (Îvr) Aplecare a corpului. 2 Îndoitură. 3 Lipsă de siguranță Si: (înv) îndoiciune (2), îndoință (2). 4 Neîncredere. 5 Nedumerire. 6 Bănuială. 7 (Îlav) Cu ~ Nesigur. 8 (Îlav) Fără ~ Negreșit. 9 (Îlav) În ~ Nesigur. 10 (Îe) A avea ~ sau ~ieli A nu fi sigur. 11 (Îe) A cădea la ~ A nu fi sigur. 12 (Îlv) A sta la ~ A ezita. 13 (Îe) A pune la ~ A se îndoi de cineva sau de ceva. 14-15 (Îe) A (nu) rămâne ~ că A (nu) fi sigur că... 16 (Îlv) A trage la ~ A se îndoi. 17 (Îal) A bănui. 18 Ezitare.

ÎNDOIÁLĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. Fără îndoială = desigur, neapărat. ◊ Expr. A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur. A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi (III) de ceva. 2. (Rar) îndoire (a corpului). [Pr.: -do-ia-] – Îndoi + suf. -eală.

ÎNDOIÁLĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. Fără îndoială = desigur, neapărat. ◊ Expr. A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur. A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi (III) de ceva. 2. (Rar) îndoire (a corpului). [Pr.: -do-ia-] – Îndoi + suf. -eală.

ÎNDOIÁLĂ, îndoieli, s. f. Neîncredere, ezitare, șovăială. Rizea ținea capul plecat într-o parte și-l privea pe Marinică ciudat, cu îndoială. DUMITRIU, N. 20. Ghimpele îndoielii îi împungea dureros inima. BART, E. 182. Pentru ce lasă ele să intre într-o inimă plină de iubire îndoiala și ura. NEGRUZZI, S. I 56. ◊ Loc. adv. Fără îndoială = negreșit, cu siguranță. Piatra, fără îndoială, este un oraș foarte frumos. SADOVEANU, O. VII 177. Fără îndoială că trebuie să faci ceva. SAHIA, N. 102. Fără îndoială, ziceam, acesta e limbagiul adevăratului amor! NEGRUZZI, S. I 61. ◊ Expr. A avea îndoieli = a se îndoi (III), a nu fi sigur. A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască, a nu fi sigur, a fi în nedumerire, în nesiguranță. A sta la îndoială = a șovăi, a ezita. Bietul băiat nu mai stătu la îndoială, se făcu frate de cruce cu Strîmbă-Lemne. POPESCU, B. II 85. A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi (III) de ceva. A pus la îndoială cele auzite ieri. Nu încape îndoială (că) sau (în forma de întrebare retorică) mai încape îndoială? = e sigur, e cert (că)... Vinovați eram, îndoială nu încăpea. STANCU, D. 306. Nu rămîne îndoială (că... sau de... ) sau (în forma de întrebare retorica) mai rămîne îndoială? = a fi sigur, a avea siguranța (că... sau de.... ). Mai rămîne îndoială despre asta? zise Gerilă. CREANGĂ, P. 258. Nu rămîne îndoială... că sturnii lui Pliniu și lui Marțial sînt graurii noștri. ODOBESCU, S. III 31. ♦ Credință care se clatină, credință zdruncinată. Tai brazdă prin desișuri de îndoieli. BENIUC, V. 60. Împrejurul gurii musculoase se vedea o dulceață amărîtă de îndoieli. EMINESCU, N. 52.

ÎNDOIÁLĂ ~iéli f. Lipsă de încredere; neîncredere; rezervă. Stare de ~.Fără ~ cu siguranță; neapărat; numaidecât. A sta la ~ a nu fi hotărât; a șovăi. [G.-D. îndoielii] /a (se) îndoi + suf. ~eală

îndoĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a te îndoi, nesiguranță, incertitudine. Bănuĭală, presupunere: a avea îndoĭală despre cineva. Scepticizm: îndoĭala metodică a luĭ Descartes. A sta la îndoĭală, a fi nehotărît, a nu ști ce să facĭ. Fără îndoĭală, de sigur, se înțelege: fără îndoĭală că așa e!

îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri sau idei; 2. fig. nesiguranță sau ceea ce o cauzează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndoiálă s. f., g.-d. art. îndoiélii; pl. îndoiéli

îndoiálă s.f., g.-d. art. îndoiélii; pl. îndoiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDOIÁLĂ s. 1. v. ezitare. 2. dubiu, incertitudine, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (Domnea o stare de ~.)

ÎNDOIA s. 1. codeală, codire, ezitare, fluctuație, nehotărîre, pregetare, șovăială, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ lui nu era justificată.) 2. dubiu, incertitudine, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (Domnea o stare de ~.)

Îndoială ≠ încredere, siguranță


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNDOIÁLĂ (< îndoi) s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; incertitudine, nesiguranță, dubiu. ◊ Loc. Fără îndoială = neapărat, negreșit. 2. (FILOZ.) Stare de spirit, solicitată de date (senzații sau propoziții) sau de posibilități de acțiune neconcordante, ce oscilează între ele, fără a reuși să se fixeze definitiv asupra uneia sau a alteia. ♦ (La R. Descartes) Principiu metodologic cu ajutorul căruia se caută un fundament absolut al cunoașterii. Î. metodică asupra tuturor cunoștințelor, a datelor simțurilor și chiar asupra existenței lumii era opusă dogmatismului scolastic. ♦ Bănuială.

IN DUBIIS ABSTINE (lat.) abține-te (să judeci, să decizi) dacă ai îndoieli – Maximă în dreptul roman.

Intrare: îndoială
îndoială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndoia
  • ‑ndoia
  • îndoiala
  • ‑ndoiala
plural
  • îndoieli
  • ‑ndoieli
  • îndoielile
  • ‑ndoielile
genitiv-dativ singular
  • îndoieli
  • ‑ndoieli
  • îndoielii
  • ‑ndoielii
plural
  • îndoieli
  • ‑ndoieli
  • îndoielilor
  • ‑ndoielilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndoială

  • exemple
    • Rizea ținea capul plecat într-o parte și-l privea pe Marinică ciudat, cu îndoială. DUMITRIU, N. 20.
      surse: DLRLC
    • Ghimpele îndoielii îi împungea dureros inima. BART, E. 182.
      surse: DLRLC
    • Pentru ce lasă ele să intre într-o inimă plină de iubire îndoiala și ura. NEGRUZZI, S. I 56.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Piatra, fără îndoială, este un oraș foarte frumos. SADOVEANU, O. VII 177.
        surse: DLRLC
      • Fără îndoială că trebuie să faci ceva. SAHIA, N. 102.
        surse: DLRLC
      • Fără îndoială, ziceam, acesta e limbagiul adevăratului amor! NEGRUZZI, S. I 61.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A avea îndoieli = a se îndoi (3.), a nu fi sigur.
      surse: DLRLC sinonime: îndoi (dubla, ezita)
    • 1.3. expresie A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. expresie A sta la îndoială = ezita șovăi
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Bietul băiat nu mai stătu la îndoială, se făcu frate de cruce cu Strîmbă-Lemne. POPESCU, B. II 85.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi (3.) de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndoi (dubla, ezita) un exemplu
      exemple
      • A pus la îndoială cele auzite ieri.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie Nu încape îndoială (că) sau (în forma de întrebare retorică) mai încape îndoială? = e sigur, e cert (că)...
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vinovați eram, îndoială nu încăpea. STANCU, D. 306.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie Nu rămâne îndoială (că... sau de... ) sau (în forma de întrebare retorică) mai rămâne îndoială? = a fi sigur, a avea siguranța (că... sau de.... ).
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mai rămîne îndoială despre asta? zise Gerilă. CREANGĂ, P. 258.
        surse: DLRLC
      • Nu rămîne îndoială... că sturnii lui Pliniu și lui Marțial sînt graurii noștri. ODOBESCU, S. III 31.
        surse: DLRLC
    • 1.8. Credință care se clatină, credință zdruncinată.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Tai brazdă prin desișuri de îndoieli. BENIUC, V. 60.
        surse: DLRLC
      • Împrejurul gurii musculoase se vedea o dulceață amărîtă de îndoieli. EMINESCU, N. 52.
        surse: DLRLC
  • 2. rar îndoire (a corpului).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: îndoire

etimologie:

  • Îndoi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09