opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

ÎNCUJBA, încujbez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) încovoia, a (se) îndoi. – În + cujbă.

ÎNCUJBA, încujbez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) încovoia, a (se) îndoi. – În + cujbă.

ÎNCUJBAT, -Ă, încujbați, -te, adj. (Înv. și reg.) Încovoiat; strâmb, cocoșat. – V. încujba.

ÎNCUJBAT, -Ă, încujbați, -te, adj. (Înv. și reg.) Încovoiat; strâmb, cocoșat. – V. încujba.

încujba [At: DOSOFTEI, V. S 246/1 / V: ~bi / Pzi: ~bez / E: în- + cujbă] (Îrg) 1-2 vtr A (se) apleca până la pământ. 3-4 vtr A (se) strâmba. 5-6 vtr A (se) încovoia (1-2). 7-8 vtr (Fig) A (se) îndupleca. 9 vt (Fig) A înjosi pe cineva Si: a încovoia (5).

încujbat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. II, 17/2 / V: ~bit / Pl: ~ați, ~e / E: încujba] (Îrg) 1 Îndoit. 2 Oblic. 3 Cocoșat. 4 Strâmb.

încujbi v vz încujba

încujbit, ~ă a vz încujbat

CUJBA = ÎNCUJBA.

ÎNCUJBA vb.tr. A încovoia, a îndoi: coarda... ar fi încujbat falnicul arc (NEGR.) [cujbă].

ÎNCUJBA, încujbez, vb. I. Tranz. (Învechit și regional) A încovoia, a îndoi, a strîmba. O floare încujbată de-a crivățului suflare. NEGRUZZI, S. II 7. ◊ Fig. Ia-mi podoabele aceste, giuvaerurile aceste; greutatea lor mă încujbează... O haină de doliu ar fi trebuit să port de la măritarea mea. NEGRUZZI, S. III 183.

ÎNCUJBAT, -Ă, încujbați, -te, adj. (Învechit și regional) Încovoiat, îndoit; strîmb, cocoșat. Acest favorit... voi să-l văz încujbat în două. NEGRUZZI, S. III 334.

A SE ÎNCUJBA pers. 3 se ~ează intranz. înv. reg. A căpăta formă de cujbă; a se încovoia; a se îndoi; a se arcui; a se curba. /în + cujbă

A ÎNCUJBA ~ez tranz. înv. reg. A face să se încujbeze; a încovoia; a îndoi; a arcui; a curba. /în + cujbă

încujbá V. 1. a încovoia, a îndoi: încujbat sub sarcină; 2. fig. a apleca: floare ’ncujbată de a crivățului suflare NEGR. [V. cujbă].

încujbéz v. tr. (d. cujbă). Mold. Rar. Încovoĭ, aplec: greutatea îl încujbă. Fig. Înfrîng. V. refl. Mă încovoĭ, mă aplec.

Ortografice DOOM

încujba (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. încujbez, 3 încujbează; conj. prez. 1 sg. să încujbez, 3 să încujbeze

încujba (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 încujbează

încujba vb., ind. prez. 1 sg. încujbez, 3 sg. și pl. încujbează

Sinonime

ÎNCUJBA vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.

ÎNCUJBAT adj. v. arcuit, curb, curbat, încovoiat, îndoit.

încujba vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.

încujbat adj. v. ARCUIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT.

Intrare: încujba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încujba
  • ‑ncujba
  • încujbare
  • ‑ncujbare
  • încujbat
  • ‑ncujbat
  • încujbatu‑
  • ‑ncujbatu‑
  • încujbând
  • ‑ncujbând
  • încujbându‑
  • ‑ncujbându‑
 singular plural
  • încujbează
  • ‑ncujbează
  • încujbați
  • ‑ncujbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încujbez
  • ‑ncujbez
 (să)
  • încujbez
  • ‑ncujbez
  • încujbam
  • ‑ncujbam
  • încujbai
  • ‑ncujbai
  • încujbasem
  • ‑ncujbasem
a II-a (tu)
  • încujbezi
  • ‑ncujbezi
 (să)
  • încujbezi
  • ‑ncujbezi
  • încujbai
  • ‑ncujbai
  • încujbași
  • ‑ncujbași
  • încujbaseși
  • ‑ncujbaseși
a III-a (el, ea)
  • încujbează
  • ‑ncujbează
 (să)
  • încujbeze
  • ‑ncujbeze
  • încujba
  • ‑ncujba
  • încujbă
  • ‑ncujbă
  • încujbase
  • ‑ncujbase
plural I (noi)
  • încujbăm
  • ‑ncujbăm
 (să)
  • încujbăm
  • ‑ncujbăm
  • încujbam
  • ‑ncujbam
  • încujbarăm
  • ‑ncujbarăm
  • încujbaserăm
  • ‑ncujbaserăm
  • încujbasem
  • ‑ncujbasem
a II-a (voi)
  • încujbați
  • ‑ncujbați
 (să)
  • încujbați
  • ‑ncujbați
  • încujbați
  • ‑ncujbați
  • încujbarăți
  • ‑ncujbarăți
  • încujbaserăți
  • ‑ncujbaserăți
  • încujbaseți
  • ‑ncujbaseți
a III-a (ei, ele)
  • încujbează
  • ‑ncujbează
 (să)
  • încujbeze
  • ‑ncujbeze
  • încujbau
  • ‑ncujbau
  • încujbară
  • ‑ncujbară
  • încujbaseră
  • ‑ncujbaseră
încujbi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încujbat
încujbat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încujbat
  • ‑ncujbat
  • încujbatul
  • încujbatu‑
  • ‑ncujbatul
  • ‑ncujbatu‑
  • încujbată
  • ‑ncujbată
  • încujbata
  • ‑ncujbata
plural
  • încujbați
  • ‑ncujbați
  • încujbații
  • ‑ncujbații
  • încujbate
  • ‑ncujbate
  • încujbatele
  • ‑ncujbatele
genitiv-dativ singular
  • încujbat
  • ‑ncujbat
  • încujbatului
  • ‑ncujbatului
  • încujbate
  • ‑ncujbate
  • încujbatei
  • ‑ncujbatei
plural
  • încujbați
  • ‑ncujbați
  • încujbaților
  • ‑ncujbaților
  • încujbate
  • ‑ncujbate
  • încujbatelor
  • ‑ncujbatelor
vocativ singular — —
plural — —
încujbit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încujba, încujbezverb

  • 1. învechit regional A (se) încovoia, a (se) îndoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arcui curba strâmba încovoia îndoi
    • format_quote O floare încujbată de-a crivățului suflare. NEGRUZZI, S. II 7. DLRLC
    • format_quote figurat Ia-mi podoabele aceste, giuvaerurile aceste; greutatea lor mă încujbează... O haină de doliu ar fi trebuit să port de la măritarea mea. NEGRUZZI, S. III 183. DLRLC
etimologie:
  • În + cujbă DEX '98 DEX '09

încujbat, încujbatăadjectiv

etimologie:
  • vezi încujba DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.