4 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRUCÍT, -Ă, încruciți, -te, adj. (Pop.) Crucit. – V. încruci.

ÎNCRUCÍT, -Ă, încruciți, -te, adj. (Pop.) Crucit. – V. încruci.

încrucit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: încruci] (Îvp) 1 Crucit (1). 2 Uimit.

CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. – Din cruce.

CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. – Din cruce.

CRUCÍT, -Ă, cruciți, -te, adj. Mirat, uimit, înmărmurit. – V. cruci.

CRUCÍT, -Ă, cruciți, -te, adj. Mirat, uimit, înmărmurit. – V. cruci.

ÎNCRUCÍ, încrucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se cruci. – În + cruci.

ÎNCRUCÍ, încrucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se cruci. – În + cruci.

cruci [At: ȘINCAI, HR. II, 247 / Pzi: ~cesc / E: cruce] 1 vt (Rar; frr) A încrucișa. 2-3 vtr (D. animale; rar) A (se) încrucișa. 4-5 vtr (Rar; pex) A (se) amesteca. 6 vi (Rar) A înjura de cruce. 7-9 vr (Îvr) vi A(-și) face semnul crucii (în semn de închinare, de mirare, de spaimă etc.). 10 vr (Fig) A se mira foarte tare ca de un lucru nemaipomenit Si: a se minuna, (înv) a se ciuli.

crucit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 85 / Pl: ~iți, ~e / E: cruci] 1 Așezat cruciș. 2 (Îe) A sta (sau a ședea) cu brațele-ncrucite A sta cu brațele încrucișate. 3 (Fig; îae) A nu face nimic. 4 (Fig) Uimit.

încruci vtr [At: DA ms / V: încorucia / Pzi: ~cesc / E: în- + cruci] (Înv) 1-3 A (se) cruci (7-9). 4-5 A (se) încrucișa (1-2).

CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. Refl. Ase mira foarte tare de un lucru ciudat, neobișnuit, a rămîne cu gura căscată; a se minuna. Nu cumva ai învățat carte acolo la militărie? s-a crucit nenea Ghiță. SADOVEANU, M. C. 76. Oamenii se cruciră, le puseră toate la loc, cutremurați ca în fața unei taine, și îngropară iar lădița. AGÎRBICEANU, S. P. 27. Mamă-sa... s-a crucit privind Cusătura fetei. COȘBUC, P. I 245. El se cruci cînd văzu pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 101. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce, a încrucișa. Cu-a sale brațe sub capul lui crucite... Privește. ALECSANDRI, P. A. – Variantă:(regional) încrucí (CREANGĂ, A. 34, SEVASTOS, N. 332, ȘEZ. VI 14) vb. IV.

CRUCÍT, -Ă, cruciți, -te, adj. Mirat, uimit, încremenit. Donița punînd-o după ușă-n cui, Mă-sa stă crucită: «Păi acol-o pui?». COȘBUC, P. I 249. – Variantă: încrucít, -ă (NEGRUZZI, S. II 85) adj.

A SE CRUCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se mira foarte tare (făcându-și semnul crucii). /Din cruce

crucì v. 1. a face semnul crucii (de mirare ori de spaimă): m’am crucit când am auzit; 2. a încrucișa: cu a sale brațe sub capul lui crucite AL.

încrucì v. a-și face crucea de uimire: se încrucia lumea de mirare CR.

crucésc (mă) v. refl. (d. cruce). Îmĭ fac cruce (de mare mirare orĭ de sperietură), mă mir foarte mult. – Și mă încrucesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crucí1 (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucésc, imperf. 3 sg. cruceá; conj. prez. 3 să cruceáscă

*crucí2 (a se ~) (a se mira) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se crucéște, imperf. 3 sg. se cruceá; conj. prez. 3 să se cruceáscă

!încrucí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încrucéște, imperf. 3 sg. se încruceá; conj. prez. 3 se încruceáscă

arată toate definițiile

Intrare: încrucit
încrucit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrucit
  • ‑ncrucit
  • încrucitul
  • încrucitu‑
  • ‑ncrucitul
  • ‑ncrucitu‑
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încrucita
  • ‑ncrucita
plural
  • încruciți
  • ‑ncruciți
  • încruciții
  • ‑ncruciții
  • încrucite
  • ‑ncrucite
  • încrucitele
  • ‑ncrucitele
genitiv-dativ singular
  • încrucit
  • ‑ncrucit
  • încrucitului
  • ‑ncrucitului
  • încrucite
  • ‑ncrucite
  • încrucitei
  • ‑ncrucitei
plural
  • încruciți
  • ‑ncruciți
  • încruciților
  • ‑ncruciților
  • încrucite
  • ‑ncrucite
  • încrucitelor
  • ‑ncrucitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cruci (vb.)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cruci
  • crucire
  • crucit
  • crucitu‑
  • crucind
  • crucindu‑
singular plural
  • crucește
  • cruciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crucesc
(să)
  • crucesc
  • cruceam
  • crucii
  • crucisem
a II-a (tu)
  • crucești
(să)
  • crucești
  • cruceai
  • cruciși
  • cruciseși
a III-a (el, ea)
  • crucește
(să)
  • crucească
  • crucea
  • cruci
  • crucise
plural I (noi)
  • crucim
(să)
  • crucim
  • cruceam
  • crucirăm
  • cruciserăm
  • crucisem
a II-a (voi)
  • cruciți
(să)
  • cruciți
  • cruceați
  • crucirăți
  • cruciserăți
  • cruciseți
a III-a (ei, ele)
  • crucesc
(să)
  • crucească
  • cruceau
  • cruci
  • cruciseră
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încrucire
  • ‑ncrucire
  • încrucit
  • ‑ncrucit
  • încrucitu‑
  • ‑ncrucitu‑
  • încrucind
  • ‑ncrucind
  • încrucindu‑
  • ‑ncrucindu‑
singular plural
  • încrucește
  • ‑ncrucește
  • încruciți
  • ‑ncruciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
(să)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
  • încruceam
  • ‑ncruceam
  • încrucii
  • ‑ncrucii
  • încrucisem
  • ‑ncrucisem
a II-a (tu)
  • încrucești
  • ‑ncrucești
(să)
  • încrucești
  • ‑ncrucești
  • încruceai
  • ‑ncruceai
  • încruciși
  • ‑ncruciși
  • încruciseși
  • ‑ncruciseși
a III-a (el, ea)
  • încrucește
  • ‑ncrucește
(să)
  • încrucească
  • ‑ncrucească
  • încrucea
  • ‑ncrucea
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încrucise
  • ‑ncrucise
plural I (noi)
  • încrucim
  • ‑ncrucim
(să)
  • încrucim
  • ‑ncrucim
  • încruceam
  • ‑ncruceam
  • încrucirăm
  • ‑ncrucirăm
  • încruciserăm
  • ‑ncruciserăm
  • încrucisem
  • ‑ncrucisem
a II-a (voi)
  • încruciți
  • ‑ncruciți
(să)
  • încruciți
  • ‑ncruciți
  • încruceați
  • ‑ncruceați
  • încrucirăți
  • ‑ncrucirăți
  • încruciserăți
  • ‑ncruciserăți
  • încruciseți
  • ‑ncruciseți
a III-a (ei, ele)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
(să)
  • încrucească
  • ‑ncrucească
  • încruceau
  • ‑ncruceau
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încruciseră
  • ‑ncruciseră
Intrare: crucit
crucit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crucit
  • crucitul
  • crucitu‑
  • cruci
  • crucita
plural
  • cruciți
  • cruciții
  • crucite
  • crucitele
genitiv-dativ singular
  • crucit
  • crucitului
  • crucite
  • crucitei
plural
  • cruciți
  • cruciților
  • crucite
  • crucitelor
vocativ singular
plural
încrucit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrucit
  • ‑ncrucit
  • încrucitul
  • încrucitu‑
  • ‑ncrucitul
  • ‑ncrucitu‑
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încrucita
  • ‑ncrucita
plural
  • încruciți
  • ‑ncruciți
  • încruciții
  • ‑ncruciții
  • încrucite
  • ‑ncrucite
  • încrucitele
  • ‑ncrucitele
genitiv-dativ singular
  • încrucit
  • ‑ncrucit
  • încrucitului
  • ‑ncrucitului
  • încrucite
  • ‑ncrucite
  • încrucitei
  • ‑ncrucitei
plural
  • încruciți
  • ‑ncruciți
  • încruciților
  • ‑ncruciților
  • încrucite
  • ‑ncrucite
  • încrucitelor
  • ‑ncrucitelor
vocativ singular
plural
Intrare: încruci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încrucire
  • ‑ncrucire
  • încrucit
  • ‑ncrucit
  • încrucitu‑
  • ‑ncrucitu‑
  • încrucind
  • ‑ncrucind
  • încrucindu‑
  • ‑ncrucindu‑
singular plural
  • încrucește
  • ‑ncrucește
  • încruciți
  • ‑ncruciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
(să)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
  • încruceam
  • ‑ncruceam
  • încrucii
  • ‑ncrucii
  • încrucisem
  • ‑ncrucisem
a II-a (tu)
  • încrucești
  • ‑ncrucești
(să)
  • încrucești
  • ‑ncrucești
  • încruceai
  • ‑ncruceai
  • încruciși
  • ‑ncruciși
  • încruciseși
  • ‑ncruciseși
a III-a (el, ea)
  • încrucește
  • ‑ncrucește
(să)
  • încrucească
  • ‑ncrucească
  • încrucea
  • ‑ncrucea
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încrucise
  • ‑ncrucise
plural I (noi)
  • încrucim
  • ‑ncrucim
(să)
  • încrucim
  • ‑ncrucim
  • încruceam
  • ‑ncruceam
  • încrucirăm
  • ‑ncrucirăm
  • încruciserăm
  • ‑ncruciserăm
  • încrucisem
  • ‑ncrucisem
a II-a (voi)
  • încruciți
  • ‑ncruciți
(să)
  • încruciți
  • ‑ncruciți
  • încruceați
  • ‑ncruceați
  • încrucirăți
  • ‑ncrucirăți
  • încruciserăți
  • ‑ncruciserăți
  • încruciseți
  • ‑ncruciseți
a III-a (ei, ele)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
(să)
  • încrucească
  • ‑ncrucească
  • încruceau
  • ‑ncruceau
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încruciseră
  • ‑ncruciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrucit

etimologie:

  • vezi încruci
    surse: DEX '98 DEX '09

crucit încrucit

etimologie:

  • vezi cruci
    surse: DEX '98

cruci (vb.) încruci

  • 1. reflexiv A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii).
    exemple
    • Nu cumva ai învățat carte acolo la militărie? s-a crucit nenea Ghiță. SADOVEANU, M. C. 76.
      surse: DLRLC
    • Oamenii se cruciră, le puseră toate la loc, cutremurați ca în fața unei taine, și îngropară iar lădița. AGÎRBICEANU, S. P. 27.
      surse: DLRLC
    • Mamă-sa... s-a crucit privind Cusătura fetei. COȘBUC, P. I 245.
      surse: DLRLC
    • El se cruci cînd văzu pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 101.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A așeza în formă de cruce.
    surse: DEX '98 DLRLC sinonime: încrucișa attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu-a sale brațe sub capul lui crucite... Privește. ALECSANDRI, P. A.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cruce
    surse: DEX '98

încruci

etimologie:

  • În + cruci
    surse: DEX '98 DEX '09