CRUCI (-cesc) vb. refl. A-și face cruce, a-și face semnul crucii (în spec. de mirare sau de spaimă); (comp. CRUCE 10) de aci, Ⓕ a se minuna, a încremeni, a rămînea cu gura căscată, a holba ochii: o lume, care aleargă s’o asculte, stă și se crucește (CAR.); se cruciră și tot nu le venea să crează (DLVR.).