8 definiții pentru încruci

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRUCI, încrucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se cruci. – În + cruci.

ÎNCRUCI, încrucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se cruci. – În + cruci.

încruci vtr [At: DA ms / V: încorucia / Pzi: ~cesc / E: în- + cruci] (Înv) 1-3 A (se) cruci (7-9). 4-5 A (se) încrucișa (1-2).

încrucì v. a-și face crucea de uimire: se încrucia lumea de mirare CR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încruci (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încrucesc, 3 sg. se încrucește, imperf. 1 sg. mă încruceam; conj. prez. 1 sg. să mă încrucesc, 3 să se încrucească; imper. 2 sg. afirm. încrucește-te; ger. încrucindu-mă

!încruci (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încrucește, imperf. 3 sg. se încrucea; conj. prez. 3 se încrucească

încruci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrucesc, imperf. 3 sg. încrucea; conj. prez. 3 sg. și pl. încrucească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCRUCI vb. v. cruci, minuna, uimi, ului.

încruci vb. v. CRUCI. MINUNA. UIMI. ULUI.

Intrare: încruci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încrucire
  • ‑ncrucire
  • încrucit
  • ‑ncrucit
  • încrucitu‑
  • ‑ncrucitu‑
  • încrucind
  • ‑ncrucind
  • încrucindu‑
  • ‑ncrucindu‑
singular plural
  • încrucește
  • ‑ncrucește
  • încruciți
  • ‑ncruciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
(să)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
  • încruceam
  • ‑ncruceam
  • încrucii
  • ‑ncrucii
  • încrucisem
  • ‑ncrucisem
a II-a (tu)
  • încrucești
  • ‑ncrucești
(să)
  • încrucești
  • ‑ncrucești
  • încruceai
  • ‑ncruceai
  • încruciși
  • ‑ncruciși
  • încruciseși
  • ‑ncruciseși
a III-a (el, ea)
  • încrucește
  • ‑ncrucește
(să)
  • încrucească
  • ‑ncrucească
  • încrucea
  • ‑ncrucea
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încrucise
  • ‑ncrucise
plural I (noi)
  • încrucim
  • ‑ncrucim
(să)
  • încrucim
  • ‑ncrucim
  • încruceam
  • ‑ncruceam
  • încrucirăm
  • ‑ncrucirăm
  • încruciserăm
  • ‑ncruciserăm
  • încrucisem
  • ‑ncrucisem
a II-a (voi)
  • încruciți
  • ‑ncruciți
(să)
  • încruciți
  • ‑ncruciți
  • încruceați
  • ‑ncruceați
  • încrucirăți
  • ‑ncrucirăți
  • încruciserăți
  • ‑ncruciserăți
  • încruciseți
  • ‑ncruciseți
a III-a (ei, ele)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
(să)
  • încrucească
  • ‑ncrucească
  • încruceau
  • ‑ncruceau
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încruciseră
  • ‑ncruciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încruci, încrucescverb

etimologie:
  • În + cruci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.