3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRUCIȘÁT2, -Ă, încrucișați, -te, adj. 1. Care este așezat cruciș. ♦ (Despre drumuri) Care se întretaie. 2. (Despre ochi sau priviri, p. ext. despre oameni) Care se uită cruciș; sașiu. 3. (Despre plante și animale) împerecheat (artificial) cu un animal sau cu o plantă înrudită. – V. încrucișa.

ÎNCRUCIȘÁT2, -Ă, încrucișați, -te, adj. 1. Care este așezat cruciș. ♦ (Despre drumuri) Care se întretaie. 2. (Despre ochi sau priviri, p. ext. despre oameni) Care se uită cruciș; sașiu. 3. (Despre plante și animale) împerecheat (artificial) cu un animal sau cu o plantă înrudită. – V. încrucișa.

ÎNCRUCIȘÁT1 s. n. Încrucișare. – V. încrucișa.

ÎNCRUCIȘÁT1 s. n. Încrucișare. – V. încrucișa.

încrucișat2, ~ă a [At: ODOBESCU, III, 111/20 / Pl: ~ați, ~e / E: încrucișa] 1 Așezat cruciș. 2 Suprapus. 3 (Mil; îs) Foc ~ Foc deschis asupra inamicului din două părți. 4 (Îs) Cuvinte ~e Rebus. 5 (Îe) A sta, a ședea etc. cu brațele (sau cu mâinile) ~e A sta în inactivitate. 6 (D. ochi, priviri, pex d. oameni) Care se uită cruciș Si: sașiu. 7 (D. drumuri) Care se întretaie. 8 (Lin; d. limbi) Care vin în contact și se influențează reciproc. 9 (D. animale și plante) Împerecheat cu un animal dintr-o altă specie sau cu o plantă dintr-un alt soi, pentru a obține urmași cu calități deosebite.

încrucișat1 sn [At: HOGAȘ, M. N. 153 / Pl: (rar) ~uri / E: încrucișa] 1-14 Încrucișare (1-14). 15 (Înv; fig) Amestec. 16-18 Încrucișare (16-18). 19 (Pgn) Navigare.

ÎNCRUCIȘÁT2, -Ă, încrucișați, -te, adj. 1. Așezat cruciș. Rău mă doare peste spate De curele-ncrucișate. HODOȘ, P. P. 204. ◊ (Despre mîini sau despre picioare) Se lăsă mai mult să cadă, decît să se așeze pe scaun, cu mîinile încrucișate pe genunchi și cu capul plecat. HOGAȘ, M. N. 25. Cîntăreți cu flautul, cari șed turcește, cu picioarele încrucișate. ODOBESCU, S. III 111. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu brațele (sau cu mîinile) încrucișate = a sta în inactivitate, în așteptare pasivă, nepăsător, indiferent. Sta bietul om cu mîinile încrucișate. ISPIRESCU, L. 207. 2. (Despre ochi sau priviri, p. ext. despre oameni) Care se uită cruciș; zbanghiu, sașiu. Un domn scurt, chel... și cu ochii încrucișați. VLAHUȚĂ, O. A. III 131. Aceasta era mai în vîrstă și ceva încrucișată. CREANGĂ, P. 7. ◊ (Adverbial) Ca să-l poată vedea... mai bine, se iuta cam încrucișat. GALAN, Z. R. 393. Tîrgoveții... privindu-l de aproape, au cunoscut că străinul se uita încrucișat cu ochiul stîng. SADOVEANU, D. P. 156. Uită-te-ncrucișat. BIBICESCU, P. P. 374. 3. Care se întretaie. Pe cărări întortocheate și încrucișate, am ajuns la poalele muncelului. IBRĂILEANU, A. 149. Chiar pe această zăpadă ce se topește acum sub adierea încropită a zefirului primăvăratic n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41. 4. (Biol.; despre plante și animale) Împerecheat în mod natural sau artificial cu un animal sau o plantă înrudită. 5. (Lingv.; despre două limbi) Care vin în contact strîns și se influențează reciproc.

ÎNCRUCIȘÁT1 s. n. (Rar) Încrucișare. Nu-mi păsa de încrucișatul potecilor și de primenitul luminii. HOGAȘ, M. N. 153.

ÎNCRUCIȘÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCRUCIȘA și A SE ÎNCRUCIȘA.A sta (sau a ședea) cu brațele (sau mâinile) ~te a) a sta și a privi pasiv la cele din jur; b) a sta degeaba; a pierde vremea. 2) (despre persoane) Care se uită cruciș; sașiu. 3) (despre ochi, privire) Care este orientat cruciș; sașiu; ceacâr; ponciș; zbanghiu. /v. a (se) încrucișa

încrucișat a. 1. dispus în formă de cruce; 2. cruciș: nora era mai în vârstă și încrucișată CR.

încrucișát, -ă adj. Așezat în formă de cruce. Cu privirea încrucișată, șpanchĭ. A sta cu brațele încrucișate, a sta nepăsător saŭ inactiv.

ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a așeza cruciș; a cruci. ◊ Expr. A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate. A încrucișa săbiile = a începe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia. 3. Intranz. (Franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. – În + cruciș.

ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a așeza cruciș; a cruci. ◊ Expr. A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate. A încrucișa săbiile = a începe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia. 3. Intranz. (Franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. – În + cruciș.

încrucișa [At: TEODORESCU, P. P. 562 / Pzi: ez / E: în- + cruciș] 1-2 vtr A (se) așeza cruciș Si: a (se) încruci (4-5). 3 vt A pune brațele unul peste altul, în formă de cruce, pe piept. 4 vt A așeza picioarele turcește. 5-6 vt (Îe) A-și ~ brațele A sta inactiv (în semn de protest). 7 vt (Îae) A avea o atitudine de indiferență. 8 vt (Îe) A ~ săbiile A se duela. 9 vr (Pex; îae) A începe lupta. 10-11 vr (Șfg; d. ochi, privire) A se uita (cruciș sau) cu răutate la cineva. 12 vrr (D. drumuri) A se intersecta. 13 vrr (D. persoane) A trece unul pe lângă altul venind din direcții diferite. 14 vt (Fig) A contracara. 15 vt A împerechea specii diferite de animale sau de plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. 16 vt (Înv; fig) A amesteca. 17 vr (Înv) A face semnul crucii. 18 vr (Fig) A înlemni de mirare. 19 vi (Frm; d. nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație. 20 vi (Pgn) A naviga. 21 vt (Îe) A-și ~ privirile A se privi unul pe celălalt.

ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a așeza cruciș. Altele pînze lua, Pe ierburi Că le-ntindea, Pe cîmpuri Le-ncrucișa. TEODORESCU, P. P. 552. ♦ (Cu privire la mîini) A împreuna (pe piept); (cu privire la picioare) a așeza cruciș, unul peste altul. Încrucișează mînile, după obicei, își drege glasul și spune cu smerenie. CREANGĂ, A. 95. ◊ Expr. A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate, a privi pasiv la activitatea altora, la desfășurarea evenimentelor. În loc să încrucișăm brațele pe piept... să ne facem mai bine datoria. SADOVEANU, O. VI 440. A încrucișa mîinile pe piept v. mînă. 2. Refl. reciproc. (Despre ființe sau obiecte în mișcare) A se întîlni venind din direcții diferite. Măcar că erau mulți, se cunoșteau aproape toți între ei, fiindcă se salutau cînd se încrucișau trăsurile. PAS, Z. I 238. Te știu, ești un student la Institut, Ne întîlnim pe stradă, ne-am văzut, Ne-ncrucișăm în orice zi în cale, Știu toate drumurile vieții tale. D. BOTEZ, F. S. 11. Trei zile de-a rîndul se-ncrucișară, deasupra bătrînului fluviu, ucigătoarele ghiulele. D. ZAMFIRESCU, R. 189. ◊ Fig. Glasurile se încrucișau, deveneau din ce în ce mai grăbite. C. PETRESCU, S. 150. Pe bătătura din fața cîrciumii se încrucișau toate veștile și zvonurile. REBREANU, R. II 172. Gîndurile i se încrucișau c-o iuțeală fulgerătoare. BART, E. 22. ♦ (Despre căi de comunicație) A se întretăia. Cum nu cunoașteți dumneavoastră drumul, se poate întîmpla să rătăciți, că potecile se taie și se încrucișează între ele, de nu le mai dai de capăt. HOGAȘ, M. N. 153. ◊ Tranz. Drumul spre Amara încrucișa șoseaua județeană. REBREANU, R. I 70. ♦ (Despre săbii) A se lovi una de alta în timpul luptei. Săbiile începură a se încrucișa. EMINESCU, N. 124. ◊ Tranz. Lăncile și-ncrucișează, privind armia din văi. EMINESCU, O. IV 137. 3. Intranz. (Mar.; franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; p. ext. a naviga. Siluetele mărețe ale unor pacheboturi se vor ivi în zare, și mii de bărci cu pînze vor încrucișa pe deasupra valurilor, acum singuratice și pustii. BOGZA, V. J. 8. 4. Tranz. (Biol.) A uni, a împreuna specii diferite de animale sau de plante, pentru a obține urmași care să întrunească însușiri ale ambelor specii. 5. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se influența reciproc în cursul unui contact îndelungat.

A ÎNCRUCIȘÁ ~éz tranz. 1) A pune cruciș; a așeza în formă de cruce. ◊ ~ săbiile a începe lupta. 2) (animale sau plante de specii diferite) A face să procreeze, obținând un hibrid cu calități superioare; a hibridiza. ~ diverse rase de animale. [Sil. -în-cru-] /în + cruciș

A SE ÎNCRUCIȘÁ mă ~éz intranz. 1) (despre drumuri, linii etc.) A veni din direcții diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se întretăia; a se intersecta. 2) (despre ființe sau obiecte în mișcare) A trece prin același loc, venind în întâmpinare și continuându-și drumul în direcții opuse; a se întâlni; a se ajunge. 3) (despre limbi) A se influența reciproc în urma unui contact, dând naștere unui idiom amestecat. /în + cruciș

încrucișà v. 1. a pune cruciș: a încrucișa brațele; 2. a merge cruciș: drumurile se încrucișau.

încrucișéz v. tr. (d. cruciș). Pun cruciș: încrucișez brațele. V. intr. Merg cruciș, explorez cîmpu, marea: vapoarele încrucișaŭ. V. refl. Mă pun, îs așezat cruciș: drumurile se încrucișează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încrucișá (a ~) vb., ind. prez. 3 încrucișeáză, 1 pl. încrucișắm; conj. prez. 3 încrucișéze; ger. încrucișấnd

încrucișá vb., ind. prez. 1 sg. încrucișéz, 3 sg. și pl. încrucișeáză, 1 pl. încrucișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încrucișéze; ger. încrucișând

arată toate definițiile

Intrare: încrucișat (adj.)
încrucișat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrucișat
  • ‑ncrucișat
  • încrucișatul
  • încrucișatu‑
  • ‑ncrucișatul
  • ‑ncrucișatu‑
  • încrucișa
  • ‑ncrucișa
  • încrucișata
  • ‑ncrucișata
plural
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
  • încrucișații
  • ‑ncrucișații
  • încrucișate
  • ‑ncrucișate
  • încrucișatele
  • ‑ncrucișatele
genitiv-dativ singular
  • încrucișat
  • ‑ncrucișat
  • încrucișatului
  • ‑ncrucișatului
  • încrucișate
  • ‑ncrucișate
  • încrucișatei
  • ‑ncrucișatei
plural
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
  • încrucișaților
  • ‑ncrucișaților
  • încrucișate
  • ‑ncrucișate
  • încrucișatelor
  • ‑ncrucișatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încrucișat (s.n.)
încrucișat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrucișat
  • ‑ncrucișat
  • încrucișatul
  • încrucișatu‑
  • ‑ncrucișatul
  • ‑ncrucișatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • încrucișat
  • ‑ncrucișat
  • încrucișatului
  • ‑ncrucișatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: încrucișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrucișa
  • ‑ncrucișa
  • încrucișare
  • ‑ncrucișare
  • încrucișat
  • ‑ncrucișat
  • încrucișatu‑
  • ‑ncrucișatu‑
  • încrucișând
  • ‑ncrucișând
  • încrucișându‑
  • ‑ncrucișându‑
singular plural
  • încrucișea
  • ‑ncrucișea
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrucișez
  • ‑ncrucișez
(să)
  • încrucișez
  • ‑ncrucișez
  • încrucișam
  • ‑ncrucișam
  • încrucișai
  • ‑ncrucișai
  • încrucișasem
  • ‑ncrucișasem
a II-a (tu)
  • încrucișezi
  • ‑ncrucișezi
(să)
  • încrucișezi
  • ‑ncrucișezi
  • încrucișai
  • ‑ncrucișai
  • încrucișași
  • ‑ncrucișași
  • încrucișaseși
  • ‑ncrucișaseși
a III-a (el, ea)
  • încrucișea
  • ‑ncrucișea
(să)
  • încrucișeze
  • ‑ncrucișeze
  • încrucișa
  • ‑ncrucișa
  • încrucișă
  • ‑ncrucișă
  • încrucișase
  • ‑ncrucișase
plural I (noi)
  • încrucișăm
  • ‑ncrucișăm
(să)
  • încrucișăm
  • ‑ncrucișăm
  • încrucișam
  • ‑ncrucișam
  • încrucișarăm
  • ‑ncrucișarăm
  • încrucișaserăm
  • ‑ncrucișaserăm
  • încrucișasem
  • ‑ncrucișasem
a II-a (voi)
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
(să)
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
  • încrucișarăți
  • ‑ncrucișarăți
  • încrucișaserăți
  • ‑ncrucișaserăți
  • încrucișaseți
  • ‑ncrucișaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrucișea
  • ‑ncrucișea
(să)
  • încrucișeze
  • ‑ncrucișeze
  • încrucișau
  • ‑ncrucișau
  • încrucișa
  • ‑ncrucișa
  • încrucișaseră
  • ‑ncrucișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrucișat (adj.)

  • 1. Care este așezat cruciș.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Rău mă doare peste spate De curele-ncrucișate. HODOȘ, P. P. 204.
      surse: DLRLC
    • (Despre mâini) Se lăsă mai mult să cadă, decît să se așeze pe scaun, cu mîinile încrucișate pe genunchi și cu capul plecat. HOGAȘ, M. N. 25.
      surse: DLRLC
    • (Despre picioare) Cîntăreți cu flautul, cari șed turcește, cu picioarele încrucișate. ODOBESCU, S. III 111.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A sta (sau a ședea) cu brațele (sau cu mâinile) încrucișate = a sta în inactivitate, în așteptare pasivă, nepăsător, indiferent.
      surse: DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Sta bietul om cu mîinile încrucișate. ISPIRESCU, L. 207.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre drumuri) Care se întretaie.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pe cărări întortocheate și încrucișate, am ajuns la poalele muncelului. IBRĂILEANU, A. 149.
        surse: DLRLC
      • Chiar pe această zăpadă ce se topește acum sub adierea încropită a zefirului primăvăratic n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre ochi sau priviri, prin extensiune despre oameni) Care se uită cruciș.
    exemple
    • Un domn scurt, chel... și cu ochii încrucișați. VLAHUȚĂ, O. A. III 131.
      surse: DLRLC
    • Aceasta era mai în vîrstă și ceva încrucișată. CREANGĂ, P. 7.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ca să-l poată vedea... mai bine, se uita cam încrucișat. GALAN, Z. R. 393.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Tîrgoveții... privindu-l de aproape, au cunoscut că străinul se uita încrucișat cu ochiul stîng. SADOVEANU, D. P. 156.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Uită-te-ncrucișat. BIBICESCU, P. P. 374.
      surse: DLRLC
  • 3. biologie (Despre plante și animale) Împerecheat (artificial) cu un animal sau cu o plantă înrudită.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 4. lingvistică (Despre două limbi) Care vin în contact strâns și se influențează reciproc.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încrucișa
    surse: DEX '09 NODEX

încrucișat (s.n.)

etimologie:

  • vezi încrucișa
    surse: DEX '09 DEX '98

încrucișa încrucișare

  • 1. tranzitiv A pune, a așeza cruciș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cruci (vb.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Altele pînze lua, Pe ierburi Că le-ntindea, Pe cîmpuri Le-ncrucișa. TEODORESCU, P. P. 552.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Cu privire la mâini) A împreuna (pe piept).
      exemple
      • Încrucișează mînile, după obicei, își drege glasul și spune cu smerenie. CREANGĂ, A. 95.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Cu privire la picioare) A așeza cruciș, unul peste altul.
      surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv (Despre săbii) A se lovi una de alta în timpul luptei.
      exemple
      • Săbiile începură a se încrucișa. EMINESCU, N. 124.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. expresie tranzitiv A încrucișa săbiile = a începe lupta.
        surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
        exemple
        • Lăncile și-ncrucișează, privind armia din văi. EMINESCU, O. IV 137.
          surse: DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întâlni attach_file 6 exemple
    exemple
    • Măcar că erau mulți, se cunoșteau aproape toți între ei, fiindcă se salutau cînd se încrucișau trăsurile. PAS, Z. I 238.
      surse: DLRLC
    • Te știu, ești un student la Institut, Ne întîlnim pe stradă, ne-am văzut, Ne-ncrucișăm în orice zi în cale, Știu toate drumurile vieții tale. D. BOTEZ, F. S. 11.
      surse: DLRLC
    • Trei zile de-a rîndul se-ncrucișară, deasupra bătrînului fluviu, ucigătoarele ghiulele. D. ZAMFIRESCU, R. 189.
      surse: DLRLC
    • figurat Glasurile se încrucișau, deveneau din ce în ce mai grăbite. C. PETRESCU, S. 150.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe bătătura din fața cîrciumii se încrucișau toate veștile și zvonurile. REBREANU, R. II 172.
      surse: DLRLC
    • figurat Gîndurile i se încrucișau c-o iuțeală fulgerătoare. BART, E. 22.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre drumuri) A se întretăia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intersecta întretăia attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cum nu cunoașteți dumneavoastră drumul, se poate întîmpla să rătăciți, că potecile se taie și se încrucișează între ele, de nu le mai dai de capăt. HOGAȘ, M. N. 153.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Drumul spre Amara încrucișa șoseaua județeană. REBREANU, R. I 70.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv franțuzism (Despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • exemple
      • Siluetele mărețe ale unor pacheboturi se vor ivi în zare, și mii de bărci cu pînze vor încrucișa pe deasupra valurilor, acum singuratice și pustii. BOGZA, V. J. 8. 4.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hibridiza împerechea
  • 5. reflexiv lingvistică (Despre două limbi) A se influența reciproc în cursul unui contact îndelungat.
    surse: DLRLC sinonime: influența

etimologie:

  • În + cruciș
    surse: DEX '98 DEX '09