3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREȚÍT1 s. n. Încrețire. – V. încreți.

ÎNCREȚÍT2, -Ă, încrețiți, -te, adj. Care are, care face etc. crețuri; cusut cu cute, cu încrețituri. ♦ (Despre piele, în special despre frunte, față) Zbârcit, ridat. – V. încreți.

ÎNCREȚÍT2, -Ă, încrețiți, -te, adj. Care are, care face etc. crețuri; cusut cu cute, cu încrețituri. ♦ (Despre piele, în special despre frunte, față) Zbârcit, ridat. – V. încreți.

încrețit1 sn [At: TDRG / Pl: (rar) ~uri / E: încreți] 1-4 Încrețire (1-4). 5 Încruntare.

încrețit2, ~ă a [At: EMINESCU, P. 250 / Pl: ~iți, ~e / E: încreți] 1 Care are crețuri. 2 Cusut cu încrețituri. 3 (D. piele) Ridat. 4 Șifonat. 5 (D. păr) Ondulat. 6 Încruntat2.

ÎNCREȚÍT1 s. n. (Rar) Încrețire. – V. încreți.

ÎNCREȚÍT2, -Ă, încrețiți, -te, adj. Care are sau face crețuri; (despre țesături) cusut cu încrețituri, cu cute. Fusta îi este înflorată, încrețită. STANCU, D. 75. Prin cîmpia dreaptă adia un vînt subțire de vară și apa care curgea prin apropierea tîrgușorului sclipea încrețită în bătaia luminii. SADOVEANU, O. I 183. Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. EMINESCU, O. I 152. ♦ (Despre chipul omului, în special despre frunte și sprîncene) Plin de cute, zbîrcit; p. ext. posomorît, încruntat. Fruntea-i era încrețită, iar mustețele mari erau date după oală. DUNĂREANU, CH. 16. Mereu sta încrețită și sumbră a lui frunte. MACEDONSKI, O. I 256. Posomorît... cu sprincenele-ncrețite. CONTEMPORANUL, I 234.

ÎNCREȚÍT1 s. n. (Rar) Încrețire; felul în care se încrețește un lucru. Și-o cunosc numai pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe-ncrețitul poalelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 34.

încrețit a. fig. îngrijurat: fruntea tristă și ’ncrețită EM.

ÎNCREȚÍ, încrețesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face crețuri. ♦ Tranz. A strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri. 2. Refl. Fig. (Despre pielea, carnea cuiva, p. ext. despre oameni) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.). 3. Tranz. A face părul creț; a ondula, a cârlionța. ♦ Refl. (Despre păr) A deveni creț (în urma ondulării). – În + creț.

ÎNCREȚÍ, încrețesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face crețuri. ♦ Tranz. A strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri. 2. Refl. Fig. (Despre pielea, carnea cuiva, p. ext. despre oameni) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.). 3. Tranz. A face părul creț; a ondula, a cârlionța. ♦ Refl. (Despre păr) A deveni creț (în urma ondulării). – În + creț.

încreți [At: DOSOFTEI, V. S. 46 / Pzi: esc / E: în- + creț] 1-2 vtr (D. textile) A face crețuri. 3 vt A strânge pielea frunții astfel încât să se formeze cute, zbârcituri orizontale. 4 vr (Fig; d. pielea, carnea cuiva, pex d. oameni) A se înfiora de spaimă. 5 vi (Îe) A ~ din sprâncene A se încrunta. 6 vt A face părul creț prin diferite procedee Si: a cârlionța, a ondula. 1 vr (D. păr) A deveni creț în urma ondulării.

ÎNCREȚÍ, încrețesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la suprafețe netede) A face să capete crețuri sau cute. Iazul scînteia ca o oglindă mare de argint: nici o aburire nu-l încrețea. SADOVEANU, O. VI 15. Codrii se înfiorează de atîta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe. EMINESCU, O. I 142. ◊ Refl. Marea luă o culoare mai întunecată, se încreți și începu a fierbe. BOLINTINEANU, O. 270. Apa-n vălurele... se-ncrețește. ALECSANDRI, P. III 278. ♦ A strînge pielea (în special a frunții) în formă de cute sau crețuri. Își încreți fruntea, pînă i se îngustă cît degetul. CAMILAR, TEM. 172. Domnul Frederic... te îndepărta cu mîna și-și încrețea fruntea. PAS, Z. I 308. Încreți fruntea și-și aținti privirea bolnavă în bagdadie. SADOVEANU, O. I 51. ◊ Refl. I se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, N. 148. Unii se încrețesc la chip, cînd le vorbește, de ai crede că au mîncat lămîi. PAS, Z. IV 102. Dar cum i s-a încrețit pielea pe frunte și pe sub ochi! VLAHUȚĂ, O. A. III 19. ◊ Intranz. (În expr.) A încreți din sprîncene v. sprînceană. 2. Refl. Fig. A se încrîncena, a se înfiora. Se încrețea carnea pe trup, auzindu-se grozăviile și cruzimile făcute de acești tîlhari. GHICA, S. 30. ◊ Tranz. Un vis care m-au încrețit din talpă pîn-în creștet. ALECSANDRI, T. 1086. 3. Tranz. (Cu privire la părul capului, p. ext. la persoane) A face să fie creț, a încîrlionța. Nu m-ai încrețit destul la tîmple. ALECSANDRI, T. 1650. Cu ce să-și încrețească zulufii săi cei mîndri? NEGRUZZI, S. II 179.

A SE ÎNCREȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păr) A deveni creț; a se ondula; a se cârlionța; a se bucla. 2) (despre țesături, piele, hârtie etc.) A căpăta crețuri. 3) (despre pielea sau carnea omului) A se contracta în mod involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încrâncena; a se înfiora. 4) fig. A manifesta nemulțumire printr-o grimasă. /în + a creți

A ÎNCREȚÍ ~ésc tranz. A face să se încrețească; a ondula; a cârlionța; a bucla. ~ o fustă. ~ fruntea. A-și ~ părul. [Sil. în-cre-] /în + a creți

încrețì v. 1. a face creț: a încreți fruntea, părul, rochea; 2. a se sbârci: se încreția carnea pe trup.

încrețésc v. tr. Fac creț: a încreți fruntea, păru, pînza. Fig. A-ĭ încreți cuĭva carnea, a-l înfiora, a-l încrîncena. V. refl. Mă fac creț: bătrînilor li se încrețește fruntea de grijĭ. Fig. Mi se încrețise carnea de oroare, mă înfiorasem. V. chĭondorîș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încrețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrețésc, imperf. 3 sg. încrețeá; conj. prez. 3 încrețeáscă

încrețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrețésc, imperf. 3 sg. încrețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încrețeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCREȚÍT adj. 1. v. creponat. 2. v. ridat. 3. v. ondulat.

arată toate definițiile

Intrare: încrețit (adj.)
încrețit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrețit
  • ‑ncrețit
  • încrețitul
  • încrețitu‑
  • ‑ncrețitul
  • ‑ncrețitu‑
  • încreți
  • ‑ncreți
  • încrețita
  • ‑ncrețita
plural
  • încrețiți
  • ‑ncrețiți
  • încrețiții
  • ‑ncrețiții
  • încrețite
  • ‑ncrețite
  • încrețitele
  • ‑ncrețitele
genitiv-dativ singular
  • încrețit
  • ‑ncrețit
  • încrețitului
  • ‑ncrețitului
  • încrețite
  • ‑ncrețite
  • încrețitei
  • ‑ncrețitei
plural
  • încrețiți
  • ‑ncrețiți
  • încrețiților
  • ‑ncrețiților
  • încrețite
  • ‑ncrețite
  • încrețitelor
  • ‑ncrețitelor
vocativ singular
plural
Intrare: încrețit (s.n.)
încrețit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrețit
  • ‑ncrețit
  • încrețitul
  • încrețitu‑
  • ‑ncrețitul
  • ‑ncrețitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • încrețit
  • ‑ncrețit
  • încrețitului
  • ‑ncrețitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: încreți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încreți
  • ‑ncreți
  • încrețire
  • ‑ncrețire
  • încrețit
  • ‑ncrețit
  • încrețitu‑
  • ‑ncrețitu‑
  • încrețind
  • ‑ncrețind
  • încrețindu‑
  • ‑ncrețindu‑
singular plural
  • încrețește
  • ‑ncrețește
  • încrețiți
  • ‑ncrețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrețesc
  • ‑ncrețesc
(să)
  • încrețesc
  • ‑ncrețesc
  • încrețeam
  • ‑ncrețeam
  • încreții
  • ‑ncreții
  • încrețisem
  • ‑ncrețisem
a II-a (tu)
  • încrețești
  • ‑ncrețești
(să)
  • încrețești
  • ‑ncrețești
  • încrețeai
  • ‑ncrețeai
  • încrețiși
  • ‑ncrețiși
  • încrețiseși
  • ‑ncrețiseși
a III-a (el, ea)
  • încrețește
  • ‑ncrețește
(să)
  • încrețească
  • ‑ncrețească
  • încrețea
  • ‑ncrețea
  • încreți
  • ‑ncreți
  • încrețise
  • ‑ncrețise
plural I (noi)
  • încrețim
  • ‑ncrețim
(să)
  • încrețim
  • ‑ncrețim
  • încrețeam
  • ‑ncrețeam
  • încrețirăm
  • ‑ncrețirăm
  • încrețiserăm
  • ‑ncrețiserăm
  • încrețisem
  • ‑ncrețisem
a II-a (voi)
  • încrețiți
  • ‑ncrețiți
(să)
  • încrețiți
  • ‑ncrețiți
  • încrețeați
  • ‑ncrețeați
  • încrețirăți
  • ‑ncrețirăți
  • încrețiserăți
  • ‑ncrețiserăți
  • încrețiseți
  • ‑ncrețiseți
a III-a (ei, ele)
  • încrețesc
  • ‑ncrețesc
(să)
  • încrețească
  • ‑ncrețească
  • încrețeau
  • ‑ncrețeau
  • încreți
  • ‑ncreți
  • încrețiseră
  • ‑ncrețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrețit (adj.)

  • 1. Care are, care face etc. crețuri; cusut cu cute, cu încrețituri.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Fusta îi este înflorată, încrețită. STANCU, D. 75.
      surse: DLRLC
    • Prin cîmpia dreaptă adia un vînt subțire de vară și apa care curgea prin apropierea tîrgușorului sclipea încrețită în bătaia luminii. SADOVEANU, O. I 183.
      surse: DLRLC
    • Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. EMINESCU, O. I 152.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încreți
    surse: DEX '09

încrețit (s.n.)

  • 1. Felul în care se încrețește un lucru.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: încrețire attach_file un exemplu
    exemple
    • Și-o cunosc numai pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe-ncrețitul poalelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 34.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încreți
    surse: DEX '98 DEX '09

încreți încrețire

  • 1. tranzitiv reflexiv A face crețuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: descreți attach_file 4 exemple
    exemple
    • Iazul scînteia ca o oglindă mare de argint: nici o aburire nu-l încrețea. SADOVEANU, O. VI 15.
      surse: DLRLC
    • Codrii se înfiorează de atîta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
    • Marea luă o culoare mai întunecată, se încreți și începu a fierbe. BOLINTINEANU, O. 270.
      surse: DLRLC
    • Apa-n vălurele... se-ncrețește. ALECSANDRI, P. III 278.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
      exemple
      • Își încreți fruntea, pînă i se îngustă cît degetul. CAMILAR, TEM. 172.
        surse: DLRLC
      • Domnul Frederic... te îndepărta cu mîna și-și încrețea fruntea. PAS, Z. I 308.
        surse: DLRLC
      • Încreți fruntea și-și aținti privirea bolnavă în bagdadie. SADOVEANU, O. I 51.
        surse: DLRLC
      • I se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, N. 148.
        surse: DLRLC
      • Unii se încrețesc la chip, cînd le vorbește, de ai crede că au mîncat lămîi. PAS, Z. IV 102.
        surse: DLRLC
      • Dar cum i s-a încrețit pielea pe frunte și pe sub ochi! VLAHUȚĂ, O. A. III 19.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre pielea, carnea cuiva) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încrâncena înfiora attach_file un exemplu
    exemple
    • Se încrețea carnea pe trup, auzindu-se grozăviile și cruzimile făcute de acești tîlhari. GHICA, S. 30.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A face părul creț.
    exemple
    • Nu m-ai încrețit destul la tîmple. ALECSANDRI, T. 1650.
      surse: DLRLC
    • Cu ce să-și încrețească zulufii săi cei mîndri? NEGRUZZI, S. II 179.
      surse: DLRLC
    • 3.1. reflexiv (Despre păr) A deveni creț (în urma ondulării).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + creț
    surse: DEX '98 DEX '09