ÎNCREȚI (-țesc) I. vb. tr. și refl. 1 A (se) face creț: ~ părul; mai de cătră toamnă, cînd or ~ berbecii, să-i vinzi și pe dinții (SB.); ¶ 2 A îngrozi (făcînd să i se sbîrcească pielea pe trup): am avut un vis care m’a încrețit din talpă pînă ’n creștet (ALECS.); a i se ~ carnea, a se înfiora, a-l cuprinde groaza: se încrețea carnea pe trup, auzindu-se grozăviile și cruzimile făcute (I.-GH.) ¶ 3 A (se) sbîrci: una (din lacrimi) se întinse pe obraz, iar alta-i încreți gura (DLVR.); a-și ~ fruntea; ea și încrețise sprîncenele între ochi (EMIN.). II. vb. intr. A sbîrci, a încrunta: sfînta Duminică cam încrețește din sprîncene, dar n’are încotro (CRG.).