opțiuni
  • info

7 definiții pentru încrețit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREȚIT1 s. n. Încrețire. – V. încreți.

încrețit1 sn [At: TDRG / Pl: (rar) ~uri / E: încreți] 1-4 Încrețire (1-4). 5 Încruntare.

ÎNCREȚIT1 s. n. (Rar) Încrețire. – V. încreți.

ÎNCREȚIT1 s. n. (Rar) Încrețire; felul în care se încrețește un lucru. Și-o cunosc numai pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe-ncrețitul poalelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 34.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încrețit s. n.

încrețit s. n.

încrețit s. n.

Intrare: încrețit (s.n.)
încrețit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrețit
  • ‑ncrețit
  • încrețitul
  • încrețitu‑
  • ‑ncrețitul
  • ‑ncrețitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • încrețit
  • ‑ncrețit
  • încrețitului
  • ‑ncrețitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încrețitsubstantiv neutru

  • 1. Felul în care se încrețește un lucru. DEX '09 DLRLC
    sinonime: încrețire
    • format_quote Și-o cunosc numai pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe-ncrețitul poalelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 34. DLRLC
etimologie:
  • vezi încreți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.