2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încopciat1 sn [At: DA / P: ~ci-at / Pl: (rar) ~uri / E: încopcia] (Rar) 1-4 Încopciere (1-4).

încopciat2, ~ă a [At: SLAVICI, ap. CADE / P: ~ci-at / Pl: ~ați, ~e / E: încopcia] (Rar) 1 (D. o copcă1) Care este închisă. 2 (D. o haină) Care este încheiată cu copci1. 3 (D. două piese de tablă) Care sunt îmbinate prin introducerea limbilor uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile se răsucesc.

ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.

ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.

încopcia vt [At: LB / P: ~ci-a / V: (înv) ~pca / Pzi: ~iez, (înv) încopciu / E: în- + copci (pll copcă1)] 1 (Rar) A fixa o copcă1. 2 (Rar) A închide o copcă1. 3 (Rar) A încheia o haină cu copci1. 4 A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. 5 (Rar; fig) A lega strâns Si: a îngemăna, a uni. 6 (Pop; fig) A căsători. 7 (Pop; îe) A ~ mâinile (pe piept) A încrucișa mâinile pe piept.

ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. Tranz. 1. A închide o copcă; a încheia o haină, a prinde în copci. (Fig.) Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75. 2. A îmbina două piese de tablă introducînd limbile uneia în golurile celeilalte și îndoindu-le. – Pronunțat: -ci-a.

A ÎNCOPCIÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde în copci. 2) (piese de tablă) A împreuna introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte și îndoindu-le. /în + copcă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încopciá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 încopciáză, 1 pl. încopciém (-ci-em); conj. prez. 3 să încopciéze; ger. încopciínd (-ci-ind)

încopciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. încopciéz, 3 sg. și pl. încopciáză, 1 pl. încopciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. încopciéze; ger. încopciínd (sil. -ci-ind)

încopciez, -ciază 3, -cieze 3 conj., -ciam 1 imp., -ciat prt., -ciere inf. s.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încopciá, încopciéz, vb. I (pop.) 1. a pune copcă, a prinde în copci, a incheia cu copci. 2. (fig.) a uni, a căsători (pe cineva cu altcineva). 3. (fig.; despre mâini) a-și încrucișa.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încopciat, -ă, încopciați, -te adj. (intl.) încătușat.

încopcia, încopciez v. t. (intl.) a pune cătușe (cuiva).

Intrare: încopciat
încopciat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încopciat
  • ‑ncopciat
  • încopciatul
  • încopciatu‑
  • ‑ncopciatul
  • ‑ncopciatu‑
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopciata
  • ‑ncopciata
plural
  • încopciați
  • ‑ncopciați
  • încopciații
  • ‑ncopciații
  • încopciate
  • ‑ncopciate
  • încopciatele
  • ‑ncopciatele
genitiv-dativ singular
  • încopciat
  • ‑ncopciat
  • încopciatului
  • ‑ncopciatului
  • încopciate
  • ‑ncopciate
  • încopciatei
  • ‑ncopciatei
plural
  • încopciați
  • ‑ncopciați
  • încopciaților
  • ‑ncopciaților
  • încopciate
  • ‑ncopciate
  • încopciatelor
  • ‑ncopciatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încopcia
  • silabație: -ci-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopciere
  • ‑ncopciere
  • încopciat
  • ‑ncopciat
  • încopciatu‑
  • ‑ncopciatu‑
  • încopciind
  • ‑ncopciind
  • încopciindu‑
  • ‑ncopciindu‑
singular plural
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopciați
  • ‑ncopciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încopciez
  • ‑ncopciez
(să)
  • încopciez
  • ‑ncopciez
  • încopciam
  • ‑ncopciam
  • încopciai
  • ‑ncopciai
  • încopciasem
  • ‑ncopciasem
a II-a (tu)
  • încopciezi
  • ‑ncopciezi
(să)
  • încopciezi
  • ‑ncopciezi
  • încopciai
  • ‑ncopciai
  • încopciași
  • ‑ncopciași
  • încopciaseși
  • ‑ncopciaseși
a III-a (el, ea)
  • încopcia
  • ‑ncopcia
(să)
  • încopcieze
  • ‑ncopcieze
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopcie
  • ‑ncopcie
  • încopciase
  • ‑ncopciase
plural I (noi)
  • încopciem
  • ‑ncopciem
(să)
  • încopciem
  • ‑ncopciem
  • încopciam
  • ‑ncopciam
  • încopciarăm
  • ‑ncopciarăm
  • încopciaserăm
  • ‑ncopciaserăm
  • încopciasem
  • ‑ncopciasem
a II-a (voi)
  • încopciați
  • ‑ncopciați
(să)
  • încopciați
  • ‑ncopciați
  • încopciați
  • ‑ncopciați
  • încopciarăți
  • ‑ncopciarăți
  • încopciaserăți
  • ‑ncopciaserăți
  • încopciaseți
  • ‑ncopciaseți
a III-a (ei, ele)
  • încopcia
  • ‑ncopcia
(să)
  • încopcieze
  • ‑ncopcieze
  • încopciau
  • ‑ncopciau
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopciaseră
  • ‑ncopciaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încopcia încopciat încopciere

  • 1. rar A închide o copcă; a încheia o haină în copci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75.
      surse: DLRLC
  • 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • În + copcă
    surse: DEX '98 DEX '09