opțiuni
  • info

13 definiții pentru încopcia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.

ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.

încopcia vt [At: LB / P: ~ci-a / V: (înv) ~pca / Pzi: ~iez, (înv) încopciu / E: în- + copci (pll copcă1)] 1 (Rar) A fixa o copcă1. 2 (Rar) A închide o copcă1. 3 (Rar) A încheia o haină cu copci1. 4 A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. 5 (Rar; fig) A lega strâns Si: a îngemăna, a uni. 6 (Pop; fig) A căsători. 7 (Pop; îe) A ~ mâinile (pe piept) A încrucișa mâinile pe piept.

ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. A închide o copcă; a încheia o haină, a prinde în copci. (Fig.) Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75. 2. A îmbina două piese de tablă introducînd limbile uneia în golurile celeilalte și îndoindu-le. – Pronunțat: -ci-a.

A ÎNCOPCIA ~ez tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde în copci. 2) (piese de tablă) A împreuna introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte și îndoindu-le. /în + copcă

copcia v vz încopcia

încopca v vz încopcia

încópc, a -á v. tr. (d. copcă). Prind în copcĭ: el îșĭ încópcă haĭna. – Se zice și încopcésc: îmĭ încopcesc (îmĭ prind ca în copcĭ) mînile supt ceafă (Vlah. Rom. Pit. 26).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încopcia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. încopciez (desp. -ci-ez), 3 încopciază, 1 pl. încopciem; conj. prez. 1 sg. să încopciez, 3 să încopcieze; ger. încopciind (desp. -ci-ind)

încopcia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 încopciază, 1 pl. încopciem (-ci-em); conj. prez. 3 să încopcieze; ger. încopciind (-ci-ind)

încopcia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. încopciez, 3 sg. și pl. încopciază, 1 pl. încopciem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. încopcieze; ger. încopciind (sil. -ci-ind)

încopciez, -ciază 3, -cieze 3 conj., -ciam 1 imp., -ciat prt., -ciere inf. s.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încopcia, încopciez, vb. I (pop.) 1. a pune copcă, a prinde în copci, a incheia cu copci. 2. (fig.) a uni, a căsători (pe cineva cu altcineva). 3. (fig.; despre mâini) a-și încrucișa.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încopcia, încopciez v. t. (intl.) a pune cătușe (cuiva).

Intrare: încopcia
  • silabație: -ci-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopciere
  • ‑ncopciere
  • încopciat
  • ‑ncopciat
  • încopciatu‑
  • ‑ncopciatu‑
  • încopciind
  • ‑ncopciind
  • încopciindu‑
  • ‑ncopciindu‑
 singular plural
  • încopciază
  • ‑ncopciază
  • încopciați
  • ‑ncopciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încopciez
  • ‑ncopciez
 (să)
  • încopciez
  • ‑ncopciez
  • încopciam
  • ‑ncopciam
  • încopciai
  • ‑ncopciai
  • încopciasem
  • ‑ncopciasem
a II-a (tu)
  • încopciezi
  • ‑ncopciezi
 (să)
  • încopciezi
  • ‑ncopciezi
  • încopciai
  • ‑ncopciai
  • încopciași
  • ‑ncopciași
  • încopciaseși
  • ‑ncopciaseși
a III-a (el, ea)
  • încopciază
  • ‑ncopciază
 (să)
  • încopcieze
  • ‑ncopcieze
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopcie
  • ‑ncopcie
  • încopciase
  • ‑ncopciase
plural I (noi)
  • încopciem
  • ‑ncopciem
 (să)
  • încopciem
  • ‑ncopciem
  • încopciam
  • ‑ncopciam
  • încopciarăm
  • ‑ncopciarăm
  • încopciaserăm
  • ‑ncopciaserăm
  • încopciasem
  • ‑ncopciasem
a II-a (voi)
  • încopciați
  • ‑ncopciați
 (să)
  • încopciați
  • ‑ncopciați
  • încopciați
  • ‑ncopciați
  • încopciarăți
  • ‑ncopciarăți
  • încopciaserăți
  • ‑ncopciaserăți
  • încopciaseți
  • ‑ncopciaseți
a III-a (ei, ele)
  • încopciază
  • ‑ncopciază
 (să)
  • încopcieze
  • ‑ncopcieze
  • încopciau
  • ‑ncopciau
  • încopciară
  • ‑ncopciară
  • încopciaseră
  • ‑ncopciaseră
copcia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încopca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încopcia, încopciezverb

  • 1. rar A închide o copcă; a încheia o haină în copci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75. DLRLC
  • 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • În + copcă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.