încopciat², ~ă a [At: SLAVICI, ap. CADE / P: ~ci-at / Pl: ~ați, ~e / E: încopcia] (Rar) 1 (D. o copcă¹) Care este închisă. 2 (D. o haină) Care este încheiată cu copci¹. 3 (D. două piese de tablă) Care sunt îmbinate prin introducerea limbilor uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile se răsucesc.