11 definiții pentru încopciat

Explicative DEX

încopciat1 sn [At: DA / P: ~ci-at / Pl: (rar) ~uri / E: încopcia] (Rar) 1-4 Încopciere (1-4).

încopciat2, ~ă a [At: SLAVICI, ap. CADE / P: ~ci-at / Pl: ~ați, ~e / E: încopcia] (Rar) 1 (D. o copcă1) Care este închisă. 2 (D. o haină) Care este încheiată cu copci1. 3 (D. două piese de tablă) Care sunt îmbinate prin introducerea limbilor uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile se răsucesc.

ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.

ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.

încopcia vt [At: LB / P: ~ci-a / V: (înv) ~pca / Pzi: ~iez, (înv) încopciu / E: în- + copci (pll copcă1)] 1 (Rar) A fixa o copcă1. 2 (Rar) A închide o copcă1. 3 (Rar) A încheia o haină cu copci1. 4 A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. 5 (Rar; fig) A lega strâns Si: a îngemăna, a uni. 6 (Pop; fig) A căsători. 7 (Pop; îe) A ~ mâinile (pe piept) A încrucișa mâinile pe piept.

ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. A închide o copcă; a încheia o haină, a prinde în copci. (Fig.) Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75. 2. A îmbina două piese de tablă introducînd limbile uneia în golurile celeilalte și îndoindu-le. – Pronunțat: -ci-a.

A ÎNCOPCIA ~ez tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde în copci. 2) (piese de tablă) A împreuna introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte și îndoindu-le. /în + copcă

Ortografice DOOM

încopcia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 încopciază, 1 pl. încopciem (-ci-em); conj. prez. 3 să încopcieze; ger. încopciind (-ci-ind)

încopcia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. încopciez, 3 sg. și pl. încopciază, 1 pl. încopciem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. încopcieze; ger. încopciind (sil. -ci-ind)

Argou

încopciat, -ă, încopciați, -te adj. (intl.) încătușat.

încopcia, încopciez v. t. (intl.) a pune cătușe (cuiva).

Arhaisme și regionalisme

încopcia, încopciez, vb. I (pop.) 1. a pune copcă, a prinde în copci, a incheia cu copci. 2. (fig.) a uni, a căsători (pe cineva cu altcineva). 3. (fig.; despre mâini) a-și încrucișa.

Intrare: încopciat
încopciat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încopciat
  • ‑ncopciat
  • încopciatul
  • încopciatu‑
  • ‑ncopciatul
  • ‑ncopciatu‑
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopciata
  • ‑ncopciata
plural
  • încopciați
  • ‑ncopciați
  • încopciații
  • ‑ncopciații
  • încopciate
  • ‑ncopciate
  • încopciatele
  • ‑ncopciatele
genitiv-dativ singular
  • încopciat
  • ‑ncopciat
  • încopciatului
  • ‑ncopciatului
  • încopciate
  • ‑ncopciate
  • încopciatei
  • ‑ncopciatei
plural
  • încopciați
  • ‑ncopciați
  • încopciaților
  • ‑ncopciaților
  • încopciate
  • ‑ncopciate
  • încopciatelor
  • ‑ncopciatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)