11 definiții pentru încopciat
- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (2)
- argou (2)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
încopciat1 sn [At: DA / P: ~ci-at / Pl: (rar) ~uri / E: încopcia] (Rar) 1-4 Încopciere (1-4).
încopciat2, ~ă a [At: SLAVICI, ap. CADE / P: ~ci-at / Pl: ~ați, ~e / E: încopcia] (Rar) 1 (D. o copcă1) Care este închisă. 2 (D. o haină) Care este încheiată cu copci1. 3 (D. două piese de tablă) Care sunt îmbinate prin introducerea limbilor uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile se răsucesc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încopcia vt [At: LB / P: ~ci-a / V: (înv) ~pca / Pzi: ~iez, (înv) încopciu / E: în- + copci (pll copcă1)] 1 (Rar) A fixa o copcă1. 2 (Rar) A închide o copcă1. 3 (Rar) A încheia o haină cu copci1. 4 A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. 5 (Rar; fig) A lega strâns Si: a îngemăna, a uni. 6 (Pop; fig) A căsători. 7 (Pop; îe) A ~ mâinile (pe piept) A încrucișa mâinile pe piept.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. A închide o copcă; a încheia o haină, a prinde în copci. (Fig.) Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75. 2. A îmbina două piese de tablă introducînd limbile uneia în golurile celeilalte și îndoindu-le. – Pronunțat: -ci-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNCOPCIA ~ez tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde în copci. 2) (piese de tablă) A împreuna introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte și îndoindu-le. /în + copcă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
încopcia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 încopciază, 1 pl. încopciem (-ci-em); conj. prez. 3 să încopcieze; ger. încopciind (-ci-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încopcia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. încopciez, 3 sg. și pl. încopciază, 1 pl. încopciem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. încopcieze; ger. încopciind (sil. -ci-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
încopciat, -ă, încopciați, -te adj. (intl.) încătușat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încopcia, încopciez v. t. (intl.) a pune cătușe (cuiva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
încopcia, încopciez, vb. I (pop.) 1. a pune copcă, a prinde în copci, a incheia cu copci. 2. (fig.) a uni, a căsători (pe cineva cu altcineva). 3. (fig.; despre mâini) a-și încrucișa.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||