2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCLEȘTÁT, -Ă, încleștați, -te, adj. 1. Strâns puternic, ca într-un clește. 2. Fig. (Despre bătălii, războaie) Înverșunat, aprig. – V. încleșta.

ÎNCLEȘTÁT, -Ă, încleștați, -te, adj. 1. Strâns puternic, ca într-un clește. 2. Fig. (Despre bătălii, războaie) Înverșunat, aprig. – V. încleșta.

încleștat, ~ă a [At: MARIAN, NA. 376 / Pl: ~ați, ~e / E: încleșta] 1 Strâns puternic, ca în clește Si: (reg) înclefăștat. 2 Agățat puternic, cu disperare de ceva sau de cineva. 3 (D. lupte, războaie) Aprig. 4 Contractat2 (4).

încleștat a. 1. înțepenit: glasul rămase încleștat OD.; 2. fig. aprig: toți la luptă ’s încleștați AL.

încleștát, -ă adj. Înțepenit ca cum ar fi ținut cu cleștele: fălcĭ încleștate. Fig. Aprig, aprins: toțĭ îs încleștațĭ la luptă. Bosunflat și fără gust de vorbă: el stătea încleștat și gata de ceartă.

ÎNCLEȘTÁ, încleștez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni. ◊ Expr. (Refl.) A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi, a amuți. ♦ Tranz. A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument. 2. Refl. A se agăța cu disperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). 3. Refl. recipr. A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. ♦ Refl. Fig. (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți. – În + clește.

încleșta [At: URECHE, ap. LET. I, 178/6 / Pzi: ~tez / E: în + clește] 1-2 vtr A (se) strânge puternic, ca în clește Si: a (se) înțepeni, (reg) a (se) înclefășta (1-2). 3 vr(Îe) A i se ~ (cuiva) fălcile (sau gura) A i se înțepeni cuiva maxilarele Si: a încleia (5). 4 vr (Pex; îae) A nu mai putea vorbi Si: a amuți. 5 vt A prinde strâns, ca într-un clește, un obiect, un instrument etc. 6 vr A se agăța cu disperare de ceva sau de cineva. 7 vr A rămâne prins de ceva sau de cineva. 8 vrr A se lupta cu îndârjire, corp la corp Si: a se încăiera. 9 vr (Fig; d. bătălii, războaie) A se înteți.

ÎNCLEȘTÁ, încleștez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni. ◊ Expr. (Refl.) A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi, a amuți. ♦ Tranz. A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument. 2. Refl. A se agăța cu desperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). 3. Refl. recipr. A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. ♦ Refl. Fig. (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți. – În + clește.

ÎNCLEȘTÁ, încleștez, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, cu privire la mîini, pumni, fălci etc.) A strînge puternic, ca un clește. Lopătarii surprinși încleștară mîinile pe lopeți. GALACTION, O. I 198. Radu încleștează pumnii înăbușit. CAMIL PETRESCU, T. II 57. Taci! șopti ea încleștîndu-și nervos mîna stîngă pe brațul lui. REBREANU, R. I 221. ◊ Expr. A încleșta (sau, refl., a i se încleșta cuiva) fălcile (sau gura) = a înțepeni (sau a i se înțepeni cuiva) maxilarele; p. ext. a amuți, a nu mai putea vorbi (din cauza unei emoții, a unei boli). Mi se încleștaseră fălcile, de nu mai puteam vorbi. CAMIL PETRESCU, U. N. 341. O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. III 118. ♦ (Cu privire la un obiect, la un instrument) A prinde strîns, ca într-un clește; a strînge cu putere. El tace năuc, încleștînd ruginita-i lopată. TOMA, C. V. 399. 2. Refl. (Despre mîini, p. ext. despre oameni) A se agăța, a se prinde cu putere (de ceva); a rămîne prins (de ceva). Cîteva femei, sălbăticite de spaimă... se încleștează de gîtul vitelor. CAMILAR, N. I 304. Mîinile lui se încleștaseră pe frîu. SANDU-ALDEA, U. P. 16. Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 121. ◊ Fig. Îl părăsise acea putere de luare-aminte care se încleșta de lecție și-i sorbea înțelesul dintr-o citire. VLAHUȚĂ, O. A. I 100. 3. Refl. (Determinat adesea prin «în (sau «la) luptă») A se încăiera, a se lupta cu îndîrjire, corp la corp. Ercule se încleștă la luptă cu Achelou. ISPIRESCU, U. 72. Ei se-ncleștează-n luptă cu-a nemților armată. ALECSANDRI, P. II 159. ♦ Fig. (Despre război, lupte) A crește în intensitate, a se înteți; a ajunge la încăierare generală, la luptă corp la corp. Lupta se încleștase acum crîncenă și stăruitoare. ODOBESCU, S. III 585. Lupta urlă, se-ncleștează. ALECSDANDRI, P. II 16. Și războiul se-ncleștează, mai ucigaș. NEGRUZZI, S. I 122. – Prez. ind. pers. 3 și: încleáștă (BELDICEANU, P. 63).

A SE ÎNCLEȘTÁ mă ~éz intranz. 1) A se închide strâns de tot (ca cleștele). ◊ A i ~ fălcile (sau gura) a-i deveni țapene maxilarele; a nu fi în stare să deschidă gura. 2) A se agăța cu disperare. 3) (despre ființe) A se lua la luptă, apucându-se cu îndârjire. 4) fig. (despre lupte, războaie) A deveni mai intens; a se desfășura mai crâncen. /în + clește

A ÎNCLEȘTÁ ~éz tranz. 1) A prinde ca în clește. 2) A strânge cu putere (ca un clește). ~ pumnii. [Sil. în-cleș-] /în + clește

încleștà v. 1. a strânge cu putere, a înțepeni: a încleșta gura, dinții; 2. fig. a se întărâta: războiul se încleștează mai cu foc NEGR. [Lit. a strânge cu cleștele].

încleștéz v. tr. Strîng ca în clește: frigu-mĭ încleștase fălcile în cît nu puteam vorbi. Înțepenesc, fixez: șoĭmu-șĭ încleștase ghearele în gîscă. V. refl. Mă înțepenesc. Fig. Mă întart, mă aprind: se încleștase la luptă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încleștá (a ~) vb., ind. prez. 3 încleșteáză

încleștá vb., ind. prez. 1 sg. încleștéz, 3 sg. și pl. încleșteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCLEȘTÁT adj. v. aprig, aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent.

ÎNCLEȘTÁT adj. 1. strâns. (Cu pumnii ~ți.) 2. v. crispat.

încleștat adj. v. APRIG. ASPRU. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. ÎNCRÎNCENAT. ÎNDÎRJIT. ÎNVERȘUNAT. NEÎMPĂCAT. NEPOTOLIT. SÎNGEROS. VAJNIC. VIOLENT.

ÎNCLEȘTAT adj. 1. strîns. (Cu pumnii ~.) 2. contractat, crispat. (O față ~.)

ÎNCLEȘTÁ vb. 1. a strânge. (A ~ dinții, pumnii.) 2. v. crispa. 3. v. încăiera.

ÎNCLEȘTA vb. 1. a strînge. (A ~ dinții, pumnii.) 2. a (se) contracta, a (se) crispa, a (se) zgîrci. (Fața i se ~; furia îi ~ fața.) 3. a se încăiera, (reg.) a se încocleți. (S-au ~ la luptă.)

arată toate definițiile

Intrare: încleștat
încleștat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încleștat
  • ‑ncleștat
  • încleștatul
  • încleștatu‑
  • ‑ncleștatul
  • ‑ncleștatu‑
  • încleșta
  • ‑ncleșta
  • încleștata
  • ‑ncleștata
plural
  • încleștați
  • ‑ncleștați
  • încleștații
  • ‑ncleștații
  • încleștate
  • ‑ncleștate
  • încleștatele
  • ‑ncleștatele
genitiv-dativ singular
  • încleștat
  • ‑ncleștat
  • încleștatului
  • ‑ncleștatului
  • încleștate
  • ‑ncleștate
  • încleștatei
  • ‑ncleștatei
plural
  • încleștați
  • ‑ncleștați
  • încleștaților
  • ‑ncleștaților
  • încleștate
  • ‑ncleștate
  • încleștatelor
  • ‑ncleștatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încleșta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încleșta
  • ‑ncleșta
  • încleștare
  • ‑ncleștare
  • încleștat
  • ‑ncleștat
  • încleștatu‑
  • ‑ncleștatu‑
  • încleștând
  • ‑ncleștând
  • încleștându‑
  • ‑ncleștându‑
singular plural
  • încleștea
  • ‑ncleștea
  • încleștați
  • ‑ncleștați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încleștez
  • ‑ncleștez
(să)
  • încleștez
  • ‑ncleștez
  • încleștam
  • ‑ncleștam
  • încleștai
  • ‑ncleștai
  • încleștasem
  • ‑ncleștasem
a II-a (tu)
  • încleștezi
  • ‑ncleștezi
(să)
  • încleștezi
  • ‑ncleștezi
  • încleștai
  • ‑ncleștai
  • încleștași
  • ‑ncleștași
  • încleștaseși
  • ‑ncleștaseși
a III-a (el, ea)
  • încleștea
  • ‑ncleștea
(să)
  • încleșteze
  • ‑ncleșteze
  • încleșta
  • ‑ncleșta
  • încleștă
  • ‑ncleștă
  • încleștase
  • ‑ncleștase
plural I (noi)
  • încleștăm
  • ‑ncleștăm
(să)
  • încleștăm
  • ‑ncleștăm
  • încleștam
  • ‑ncleștam
  • încleștarăm
  • ‑ncleștarăm
  • încleștaserăm
  • ‑ncleștaserăm
  • încleștasem
  • ‑ncleștasem
a II-a (voi)
  • încleștați
  • ‑ncleștați
(să)
  • încleștați
  • ‑ncleștați
  • încleștați
  • ‑ncleștați
  • încleștarăți
  • ‑ncleștarăți
  • încleștaserăți
  • ‑ncleștaserăți
  • încleștaseți
  • ‑ncleștaseți
a III-a (ei, ele)
  • încleștea
  • ‑ncleștea
(să)
  • încleșteze
  • ‑ncleșteze
  • încleștau
  • ‑ncleștau
  • încleșta
  • ‑ncleșta
  • încleștaseră
  • ‑ncleștaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încleștat

etimologie:

  • vezi încleșta
    surse: DEX '98 DEX '09

încleșta încleștare încleștat

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strânge înțepeni antonime: descleșta attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lopătarii surprinși încleștară mîinile pe lopeți. GALACTION, O. I 198.
      surse: DLRLC
    • Radu încleștează pumnii înăbușit. CAMIL PETRESCU, T. II 57.
      surse: DLRLC
    • Taci! șopti ea încleștîndu-și nervos mîna stîngă pe brațul lui. REBREANU, R. I 221.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie reflexiv A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune A nu mai putea vorbi.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amuți attach_file 2 exemple
        exemple
        • Mi se încleștaseră fălcile, de nu mai puteam vorbi. CAMIL PETRESCU, U. N. 341.
          surse: DLRLC
        • O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. III 118.
          surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prinde strânge attach_file un exemplu
      exemple
      • El tace năuc, încleștînd ruginita-i lopată. TOMA, C. V. 399.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se agăța cu disperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: agăța prinde attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cîteva femei, sălbăticite de spaimă... se încleștează de gîtul vitelor. CAMILAR, N. I 304.
      surse: DLRLC
    • Mîinile lui se încleștaseră pe frîu. SANDU-ALDEA, U. P. 16.
      surse: DLRLC
    • Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 121.
      surse: DLRLC
    • figurat Îl părăsise acea putere de luare-aminte care se încleșta de lecție și-i sorbea înțelesul dintr-o citire. VLAHUȚĂ, O. A. I 100.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv reciproc A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lupta încăiera attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ercule se încleștă la luptă cu Achelou. ISPIRESCU, U. 72.
      surse: DLRLC
    • Ei se-ncleștează-n luptă cu-a nemților armată. ALECSANDRI, P. II 159.
      surse: DLRLC
    • 3.1. reflexiv figurat (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înteți attach_file 3 exemple
      exemple
      • Lupta se încleștase acum crîncenă și stăruitoare. ODOBESCU, S. III 585.
        surse: DLRLC
      • Lupta urlă, se-ncleștează. ALECSANDRI, P. II 16.
        surse: DLRLC
      • Și războiul se-ncleștează, mai ucigaș. NEGRUZZI, S. I 122.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: încleaștă.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + clește
    surse: DEX '09 DEX '98