încleșta [At: URECHE, ap. LET. I, 178/6 / Pzi: ~tez / E: în + clește] 1-2 vtr A (se) strânge puternic, ca în clește Si: a (se) înțepeni, (reg) a (se) înclefășta (1-2). 3 vr(Îe) A i se ~ (cuiva) fălcile (sau gura) A i se înțepeni cuiva maxilarele Si: a încleia (5). 4 vr (Pex; îae) A nu mai putea vorbi Si: a amuți. 5 vt A prinde strâns, ca într-un clește, un obiect, un instrument etc. 6 vr A se agăța cu disperare de ceva sau de cineva. 7 vr A rămâne prins de ceva sau de cineva. 8 vrr A se lupta cu îndârjire, corp la corp Si: a se încăiera. 9 vr (Fig; d. bătălii, războaie) A se înteți.