2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încelui [At: DA ms / P: ~lu-i / Pzi: ~esc / E: în- + celui] (Înv) 1-2 vtr A (se) înșela. 3 vt A decepționa. 4 vr A constata că a fost înșelat.

ÎNCELUI vb. (Ban., Trans. SV) A înșela, a amăgi. Nădeajdea aceștii lumi înceluiaște pre om și pre urmă-l umple de frică. PP, 35r. Decipio. Incsaluesk. Csalok. LEX. MARS., 198. Nici nu poate minți si nici încelui. CAT., 6; cf. PSALT. SEC. XVII, apud TEW; PP, 3r, 38r, 85v. Etimologie: pref. în- + celui. Vezi și celșag, celui, celuitor, celuitură, înceluitor. Cf. c e l u i, o p ă c i, p o t i c ă l i.

CELUÍ, celuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înșela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Din magh. csalni.

CELUÍ, celuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înșela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Din magh. csalni.

celuí [At: PALIA (1582), ap. GCR 51 / P: ~lu-i / Pzi: ~ésc / E: mg csalni] (Reg) 1-2 vtr A (se) înșela. 3 vr A constata că a fost înșelat Si: a se încelui (3). A vt A decepționa.

CELUÍ, celuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înșela, a amăgi. Zis-a badea c-a veni Pînă-n fundul grădinii... D-a mințit și n-a venit, Doamne, rău-m-a celuit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97. ◊ Refl. Cum mă culc, cum te visez! Pun mîna, nu le găsesc... Doamne, cum mă celuiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 16. ♦ A ademeni, a momi. Pe mine m-a celuit de la părinți, cînd eram numai de trei ani. RETEGANUL, P. I 35. – Variantă: înceluí (RETEGANUL, P. III 40) vb. IV.

CELUÍ, celuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înșela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Magh. csalni.

CELUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A înșela. Csĕluiesk. Decipio. Fallo. AC, 332. L-au înșelat și l-au celuit diavolul pre Adam de au greșit. MOL. 1695,. 32r. Să vatămă dragoste frățască si e celuit prietnicul. CAT. B, 28; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; VCC, 13; MISC. SEC. XVII, 100v; PSALT. SEC. XVII, apud TEW. Ce cea moarte tristă rău l-au celuit. CSOM., 2v. ♦ (Criș.) A lua prin înșelăciune. Îmblă cu hicleșigul... de celuiesc de la vecinul. C 1692, 508r. Etimologie: magh. csalni. Vezi și celșag, celuitor, celuitură, încelui, înceluitor. Cf. î n c e l u i, o p ă c i, p o t i c ă l i.

celuĭésc și înceluĭésc v. tr. (ung. csalni, a înșela. V. cealăŭ, celăușag). Vechĭ. Azĭ Trans. Înșel. Seduc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

celuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. celuiésc, imperf. 3 sg. celuiá; conj. prez. 3 să celuiáscă

celuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. celuiésc, imperf. 3 sg. celuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. celuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CELUÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

celui vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

celuí (-uésc, celuít), vb. – (Trans. și Mold.) A înșela, a momi. – Var. încelui. Mag. csalni (Cihac, II, 488; Berneker 135); cf. sb. čalovati, rut. čaljovaty.Der. (în)celuitor, adj. (înșelător); (în)celuială, s. f. (înșelăciune, fraudă); celuitură, s. f. (înșelăciune); cel(u)șag, celșug, s. n. (înșelăciune). Aceleiași rădăcini îi aparțin ciolă, s. f. (Trans. de Nord, înșelăciune, capcană), din mag. csal; ciolar, adj. (șarlatan, trișor); cealău, s. m. (Trans., șarlatan, trișor), din mag. csaló.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

celuí, celuiesc, vb. tranz. – (reg.) A înșela, a momi. – Din magh. csalni „a înșela, a amăgi” (Cihac, cf. DER; DLRM, MDA).

celuí, celuiesc, vb. – A înșela, a momi. – Din magh. csalni.

Intrare: încelui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluire
  • ‑nceluire
  • înceluit
  • ‑nceluit
  • înceluitu‑
  • ‑nceluitu‑
  • înceluind
  • ‑nceluind
  • înceluindu‑
  • ‑nceluindu‑
singular plural
  • înceluiește
  • ‑nceluiește
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
(să)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
  • înceluiam
  • ‑nceluiam
  • înceluii
  • ‑nceluii
  • înceluisem
  • ‑nceluisem
a II-a (tu)
  • înceluiești
  • ‑nceluiești
(să)
  • înceluiești
  • ‑nceluiești
  • înceluiai
  • ‑nceluiai
  • înceluiși
  • ‑nceluiși
  • înceluiseși
  • ‑nceluiseși
a III-a (el, ea)
  • înceluiește
  • ‑nceluiește
(să)
  • înceluiască
  • ‑nceluiască
  • înceluia
  • ‑nceluia
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluise
  • ‑nceluise
plural I (noi)
  • înceluim
  • ‑nceluim
(să)
  • înceluim
  • ‑nceluim
  • înceluiam
  • ‑nceluiam
  • înceluirăm
  • ‑nceluirăm
  • înceluiserăm
  • ‑nceluiserăm
  • înceluisem
  • ‑nceluisem
a II-a (voi)
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
(să)
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
  • înceluiați
  • ‑nceluiați
  • înceluirăți
  • ‑nceluirăți
  • înceluiserăți
  • ‑nceluiserăți
  • înceluiseți
  • ‑nceluiseți
a III-a (ei, ele)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
(să)
  • înceluiască
  • ‑nceluiască
  • înceluiau
  • ‑nceluiau
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluiseră
  • ‑nceluiseră
Intrare: celui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • celui
  • celuire
  • celuit
  • celuitu‑
  • celuind
  • celuindu‑
singular plural
  • celuiește
  • celuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • celuiesc
(să)
  • celuiesc
  • celuiam
  • celuii
  • celuisem
a II-a (tu)
  • celuiești
(să)
  • celuiești
  • celuiai
  • celuiși
  • celuiseși
a III-a (el, ea)
  • celuiește
(să)
  • celuiască
  • celuia
  • celui
  • celuise
plural I (noi)
  • celuim
(să)
  • celuim
  • celuiam
  • celuirăm
  • celuiserăm
  • celuisem
a II-a (voi)
  • celuiți
(să)
  • celuiți
  • celuiați
  • celuirăți
  • celuiserăți
  • celuiseți
a III-a (ei, ele)
  • celuiesc
(să)
  • celuiască
  • celuiau
  • celui
  • celuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluire
  • ‑nceluire
  • înceluit
  • ‑nceluit
  • înceluitu‑
  • ‑nceluitu‑
  • înceluind
  • ‑nceluind
  • înceluindu‑
  • ‑nceluindu‑
singular plural
  • înceluiește
  • ‑nceluiește
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
(să)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
  • înceluiam
  • ‑nceluiam
  • înceluii
  • ‑nceluii
  • înceluisem
  • ‑nceluisem
a II-a (tu)
  • înceluiești
  • ‑nceluiești
(să)
  • înceluiești
  • ‑nceluiești
  • înceluiai
  • ‑nceluiai
  • înceluiși
  • ‑nceluiși
  • înceluiseși
  • ‑nceluiseși
a III-a (el, ea)
  • înceluiește
  • ‑nceluiește
(să)
  • înceluiască
  • ‑nceluiască
  • înceluia
  • ‑nceluia
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluise
  • ‑nceluise
plural I (noi)
  • înceluim
  • ‑nceluim
(să)
  • înceluim
  • ‑nceluim
  • înceluiam
  • ‑nceluiam
  • înceluirăm
  • ‑nceluirăm
  • înceluiserăm
  • ‑nceluiserăm
  • înceluisem
  • ‑nceluisem
a II-a (voi)
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
(să)
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
  • înceluiați
  • ‑nceluiați
  • înceluirăți
  • ‑nceluirăți
  • înceluiserăți
  • ‑nceluiserăți
  • înceluiseți
  • ‑nceluiseți
a III-a (ei, ele)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
(să)
  • înceluiască
  • ‑nceluiască
  • înceluiau
  • ‑nceluiau
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluiseră
  • ‑nceluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

celui încelui

  • 1. regional A (se) înșela, a (se) amăgi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amăgi înșela (amăgi) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Zis-a badea c-a veni Pînă-n fundul grădinii... D-a mințit și n-a venit, Doamne, rău-m-a celuit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97.
      surse: DLRLC
    • Cum mă culc, cum te visez! Pun mîna, nu te găsesc... Doamne, cum mă celuiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 16.
      surse: DLRLC

etimologie: