3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încălțare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 10/1 / Pl: ări / E: încălța] 1 Punere a încălțămintei în picioare Si: încălțat1 (1), încălțătură (3). 2 Oferire de încălțăminte cuiva Si: încățat1 (2). 3 (Îrg; lpl) Încălțăminte. 4 Montare de șine metalice la roțile căruțelor și la tălpile săniilor Si: încălțat1 (4). 5 (Pfm) Înșelare. 6 (Înv; arg) Arestare.

ÎNCĂLȚÁRE, (2) încălțări, s. f. 1. Încălțat1. 2. (Înv. și reg.; la pl.) Încălțăminte. 3. Spec. (Mar.) Afundare a ancorei în mâlul de pe fundul apei. – V. încălța.

ÎNCĂLȚÁRE, (2) încălțări, s. f. 1. Încălțat1. 2. (Înv. și reg.; la pl.) Încălțăminte. 3. Spec. (Mar.) Afundarea ancorei în mâlul de pe fundul apei. – V. încălța.

încălțáre f., pl. ărĭ. Vechĭ. Azĭ nord. Încălțăminte.

încălța [At: ALECSANDRI, P. P. 316 / (înv) ~cul~ / Pzi: înca / E: ml *incalciare] 1-2 vtr A (-și) pune încălțămintea. 3-4 vt (Pex) A cumpăra (sau a da) cuiva încălțăminte. 5 vt A monta șine metalice pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 6 vt (Pfm) A înșela. 7 vr (Pop; îe) A se ~ (cu cineva) A face cunoștință cu o persoană dezagreabilă, de care nu mai poți scăpa. 8-9 vti (Pop; îe) A ~ o căsătorie A face o mezalianță. 10 vt (Înv; arg) A aresta. 11 vt (Înv; îe) Încalț-o de aici! Pleacă! 12 vt (Înv; arg; îe) A ~-o A scăpa din mâna poliției.

ÎNCĂLȚÁ, încálț, vb. I. 1. Refl. A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. ◊ Tranz. Încalță copilul. 2. Tranz. A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. – Lat. incalceare.

ÎNCĂLȚÁ, încálț, vb. I. 1. Refl. A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. ◊ Tranz. Încalță copilul. 2. Tranz. A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. – Lat. incalceare.

ÎNCĂLȚẮRI s. f. pl. (Înv. și reg.) Încălțăminte. – Pluralul lui încălțare.

ÎNCĂLȚÁ, încálț, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A-și trage, a-și pune încălțămintea în picior. Se incălță cu opinci și-și așeză în desagi straie de schimb și ciuboțele. SADOVEANU, B. 105. Ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. Cu cizme roși se-ncalță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 333. ◊ Tranz. (Complementul indică încălțămintea) Cătana Cîndu-i vine porunca Își desculță opinca Și încalță păpucul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. Să-ncălțăm opinci. Iarna grea ne năpădește, Frunza-n codru se rărește. ALECSANDRI, P. P. 316. ◊ (Complementul indică piciorul) Mi-a cere piei de zmeu Să-ncalțe piciorul său, Că de capră Lesne crapă. ALECSANDRI, P. P. 363. ◊ (Complementul indică persoana) L-a-ncălțat C-o păreche de ciobote. MARIAN, S. 233. 2. Tranz. (Cu privire la roți, la tălpile săniei etc.) A lega cu șine de fier; a fereca. Am cumpărat de la oraș un car nou, pe care ni l-a încălțat cu fier meșterul satului. STANCU, D. 230. 3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. Zice puține cuvinte, și, deși urmînd după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! CARAGIALE, S. U. 59.

ÎNCĂLȚẮRI s. f. pl. (Regional) Încălțăminte. Le dă și o pereche de încălțări. DAVIDOGLU, O. 94. Nicoară purta încălțări de marochin pînă la genunchi, ca unul ce părea stăpîn. SADOVEANU, N. P. 22. Ți-oi cumpăra broboadă și încălțări de tîrg. MIRONESCU, S. A. 38.

A ÎNCĂLȚÁ încálț tranz. 1) (pantofi, ghete, cizme etc.) A trage pe picioare; a pune în picioare. ~ bocancii. 2) (persoane) A introduce cu picioarele în încălțăminte. ~ copilul. 3) A asigura cu încălțăminte. ~ familia. 4) (roți de căruță, tălpi de sanie etc.) A înzestra cu șine de fier; a șinui. 5) fig. fam. A face să vadă lucrurile altfel decât sunt în realitate, păcălind cu abilitate; a îmbrobodi. /<lat. incalceare

încălțà v. 1. a pune încălțăminte; 2. a pune ciolane la roate; 3. fig. a înșela, a păcăli: l’am încălțat. [Lat. INCALCIARE].

încálț, a -călțá v. tr. (lat. calciare saŭ in-calciare îld. calceare, a încălța. d. calx, călcîĭ; it. calzare, pv. caussar, fr. chausser, sp. calcar, pg. calçar. V. calc, colțun, des-calț, des-culț). Pun încplțămintea în picĭoare: a încălța un copil. Fig. Fam. Păcălesc, înșel: m’a încălțat cu doĭ francĭ. V. refl. Îmĭ pun încălțămintea în picĭoare: mă încalț cu cizmele (maĭ uzitat îmĭ pun cizmele). Cp. cu înșel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încălțáre s. f., g.-d. art. încălțắrii

încălțáre s. f., g.-d. art. încălțării

încălțá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încálț, 3 încálță

încălțắri (înv., reg.) s. f. pl.

încălțá vb., ind. prez. 1 sg. încálț, 3 sg. și pl. încálță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂLȚÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

arată toate definițiile

Intrare: încălțare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălțare
  • ‑ncălțare
  • încălțarea
  • ‑ncălțarea
plural
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțările
  • ‑ncălțările
genitiv-dativ singular
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțării
  • ‑ncălțării
plural
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțărilor
  • ‑ncălțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încălța
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încălța
  • ‑ncălța
  • încălțare
  • ‑ncălțare
  • încălțat
  • ‑ncălțat
  • încălțatu‑
  • ‑ncălțatu‑
  • încălțând
  • ‑ncălțând
  • încălțându‑
  • ‑ncălțându‑
singular plural
  • încalță
  • ‑ncalță
  • încălțați
  • ‑ncălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înca
  • ‑nca
(să)
  • înca
  • ‑nca
  • încălțam
  • ‑ncălțam
  • încălțai
  • ‑ncălțai
  • încălțasem
  • ‑ncălțasem
a II-a (tu)
  • încalți
  • ‑ncalți
(să)
  • încalți
  • ‑ncalți
  • încălțai
  • ‑ncălțai
  • încălțași
  • ‑ncălțași
  • încălțaseși
  • ‑ncălțaseși
a III-a (el, ea)
  • încalță
  • ‑ncalță
(să)
  • încalțe
  • ‑ncalțe
  • încălța
  • ‑ncălța
  • încălță
  • ‑ncălță
  • încălțase
  • ‑ncălțase
plural I (noi)
  • încălțăm
  • ‑ncălțăm
(să)
  • încălțăm
  • ‑ncălțăm
  • încălțam
  • ‑ncălțam
  • încălțarăm
  • ‑ncălțarăm
  • încălțaserăm
  • ‑ncălțaserăm
  • încălțasem
  • ‑ncălțasem
a II-a (voi)
  • încălțați
  • ‑ncălțați
(să)
  • încălțați
  • ‑ncălțați
  • încălțați
  • ‑ncălțați
  • încălțarăți
  • ‑ncălțarăți
  • încălțaserăți
  • ‑ncălțaserăți
  • încălțaseți
  • ‑ncălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • încalță
  • ‑ncalță
(să)
  • încalțe
  • ‑ncalțe
  • încălțau
  • ‑ncălțau
  • încălța
  • ‑ncălța
  • încălțaseră
  • ‑ncălțaseră
inculța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încălțări
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălțare
  • ‑ncălțare
  • încălțarea
  • ‑ncălțarea
plural
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțările
  • ‑ncălțările
genitiv-dativ singular
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțării
  • ‑ncălțării
plural
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțărilor
  • ‑ncălțărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încălțare (numai) singular

etimologie:

  • vezi încălța
    surse: DEX '98 DEX '09

încălța inculța

  • 1. reflexiv A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: descălța 8 exemple
    exemple
    • Se încălță cu opinci și-și așeză în desagi straie de schimb și ciuboțele. SADOVEANU, B. 105.
      surse: DLRLC
    • Ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25.
      surse: DLRLC
    • Cu cizme roși se-ncalță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 333.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Cătana Cîndu-i vine porunca Își desculță opinca Și încalță păpucul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Să-ncălțăm opinci. Iarna grea ne năpădește, Frunza-n codru se rărește. ALECSANDRI, P. P. 316.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Mi-a cere piei de zmeu Să-ncalțe piciorul său, Că de capră Lesne crapă. ALECSANDRI, P. P. 363.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Încalță copilul.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv L-a-ncălțat C-o păreche de ciobote. MARIAN, S. 233.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fereca șinui un exemplu
    exemple
    • Am cumpărat de la oraș un car nou, pe care ni l-a încălțat cu fier meșterul satului. STANCU, D. 230.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Zice puține cuvinte, și, deși urmînd după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! CARAGIALE, S. U. 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

încălțări încălțare (numai) plural

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Le dă și o pereche de încălțări. DAVIDOGLU, O. 94.
      surse: DLRLC
    • Nicoară purta încălțări de marochin pînă la genunchi, ca unul ce părea stăpîn. SADOVEANU, N. P. 22.
      surse: DLRLC
    • Ți-oi cumpăra broboadă și încălțări de tîrg. MIRONESCU, S. A. 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încălța
    surse: DEX '98 DEX '09