3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂLȚÁRE, (2) încălțări, s. f. 1. Încălțat1. 2. (Înv. și reg.; la pl.) Încălțăminte. 3. Spec. (Mar.) Afundare a ancorei în mâlul de pe fundul apei. – V. încălța.

încălțare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 10/1 / Pl: ări / E: încălța] 1 Punere a încălțămintei în picioare Si: încălțat1 (1), încălțătură (3). 2 Oferire de încălțăminte cuiva Si: încățat1 (2). 3 (Îrg; lpl) Încălțăminte. 4 Montare de șine metalice la roțile căruțelor și la tălpile săniilor Si: încălțat1 (4). 5 (Pfm) Înșelare. 6 (Înv; arg) Arestare.

ÎNCĂLȚÁRE, (2) încălțări, s. f. 1. Încălțat1. 2. (Înv. și reg.; la pl.) Încălțăminte. 3. Spec. (Mar.) Afundarea ancorei în mâlul de pe fundul apei. – V. încălța.

încălțáre f., pl. ărĭ. Vechĭ. Azĭ nord. Încălțăminte.

ÎNCĂLȚÁ, încálț, vb. I. 1. Refl. A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. ◊ Tranz. Încalță copilul. 2. Tranz. A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. – Lat. incalceare.

ÎNCĂLȚÁ, încálț, vb. I. 1. Refl. A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. ◊ Tranz. Încalță copilul. 2. Tranz. A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. – Lat. incalceare.

încălța [At: ALECSANDRI, P. P. 316 / (înv) ~cul~ / Pzi: înca / E: ml *incalciare] 1-2 vtr A (-și) pune încălțămintea. 3-4 vt (Pex) A cumpăra (sau a da) cuiva încălțăminte. 5 vt A monta șine metalice pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 6 vt (Pfm) A înșela. 7 vr (Pop; îe) A se ~ (cu cineva) A face cunoștință cu o persoană dezagreabilă, de care nu mai poți scăpa. 8-9 vti (Pop; îe) A ~ o căsătorie A face o mezalianță. 10 vt (Înv; arg) A aresta. 11 vt (Înv; îe) Încalț-o de aici! Pleacă! 12 vt (Înv; arg; îe) A ~-o A scăpa din mâna poliției.

ÎNCĂLȚẮRI s. f. pl. (Înv. și reg.) Încălțăminte. – Pluralul lui încălțare.

ÎNCĂLȚÁ, încálț, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A-și trage, a-și pune încălțămintea în picior. Se incălță cu opinci și-și așeză în desagi straie de schimb și ciuboțele. SADOVEANU, B. 105. Ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. Cu cizme roși se-ncalță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 333. ◊ Tranz. (Complementul indică încălțămintea) Cătana Cîndu-i vine porunca Își desculță opinca Și încalță păpucul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. Să-ncălțăm opinci. Iarna grea ne năpădește, Frunza-n codru se rărește. ALECSANDRI, P. P. 316. ◊ (Complementul indică piciorul) Mi-a cere piei de zmeu Să-ncalțe piciorul său, Că de capră Lesne crapă. ALECSANDRI, P. P. 363. ◊ (Complementul indică persoana) L-a-ncălțat C-o păreche de ciobote. MARIAN, S. 233. 2. Tranz. (Cu privire la roți, la tălpile săniei etc.) A lega cu șine de fier; a fereca. Am cumpărat de la oraș un car nou, pe care ni l-a încălțat cu fier meșterul satului. STANCU, D. 230. 3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. Zice puține cuvinte, și, deși urmînd după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! CARAGIALE, S. U. 59.

ÎNCĂLȚẮRI s. f. pl. (Regional) Încălțăminte. Le dă și o pereche de încălțări. DAVIDOGLU, O. 94. Nicoară purta încălțări de marochin pînă la genunchi, ca unul ce părea stăpîn. SADOVEANU, N. P. 22. Ți-oi cumpăra broboadă și încălțări de tîrg. MIRONESCU, S. A. 38.

A ÎNCĂLȚÁ încálț tranz. 1) (pantofi, ghete, cizme etc.) A trage pe picioare; a pune în picioare. ~ bocancii. 2) (persoane) A introduce cu picioarele în încălțăminte. ~ copilul. 3) A asigura cu încălțăminte. ~ familia. 4) (roți de căruță, tălpi de sanie etc.) A înzestra cu șine de fier; a șinui. 5) fig. fam. A face să vadă lucrurile altfel decât sunt în realitate, păcălind cu abilitate; a îmbrobodi. /<lat. incalceare

încălțà v. 1. a pune încălțăminte; 2. a pune ciolane la roate; 3. fig. a înșela, a păcăli: l’am încălțat. [Lat. INCALCIARE].

încálț, a -călțá v. tr. (lat. calciare saŭ in-calciare îld. calceare, a încălța. d. calx, călcîĭ; it. calzare, pv. caussar, fr. chausser, sp. calcar, pg. calçar. V. calc, colțun, des-calț, des-culț). Pun încplțămintea în picĭoare: a încălța un copil. Fig. Fam. Păcălesc, înșel: m’a încălțat cu doĭ francĭ. V. refl. Îmĭ pun încălțămintea în picĭoare: mă încalț cu cizmele (maĭ uzitat îmĭ pun cizmele). Cp. cu înșel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încălțáre s. f., g.-d. art. încălțắrii

încălțáre s. f., g.-d. art. încălțării

încălțá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încálț, 3 încálță

încălțắri (înv., reg.) s. f. pl.

încălțá vb., ind. prez. 1 sg. încálț, 3 sg. și pl. încálță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂLȚÁ vb. a(-și) pune, a(-și) trage. (Își ~ bocancii.)

arată toate definițiile

Intrare: încălțare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălțare
  • ‑ncălțare
  • încălțarea
  • ‑ncălțarea
plural
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțările
  • ‑ncălțările
genitiv-dativ singular
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțării
  • ‑ncălțării
plural
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțărilor
  • ‑ncălțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încălța
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încălța
  • ‑ncălța
  • încălțare
  • ‑ncălțare
  • încălțat
  • ‑ncălțat
  • încălțatu‑
  • ‑ncălțatu‑
  • încălțând
  • ‑ncălțând
  • încălțându‑
  • ‑ncălțându‑
singular plural
  • încalță
  • ‑ncalță
  • încălțați
  • ‑ncălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înca
  • ‑nca
(să)
  • înca
  • ‑nca
  • încălțam
  • ‑ncălțam
  • încălțai
  • ‑ncălțai
  • încălțasem
  • ‑ncălțasem
a II-a (tu)
  • încalți
  • ‑ncalți
(să)
  • încalți
  • ‑ncalți
  • încălțai
  • ‑ncălțai
  • încălțași
  • ‑ncălțași
  • încălțaseși
  • ‑ncălțaseși
a III-a (el, ea)
  • încalță
  • ‑ncalță
(să)
  • încalțe
  • ‑ncalțe
  • încălța
  • ‑ncălța
  • încălță
  • ‑ncălță
  • încălțase
  • ‑ncălțase
plural I (noi)
  • încălțăm
  • ‑ncălțăm
(să)
  • încălțăm
  • ‑ncălțăm
  • încălțam
  • ‑ncălțam
  • încălțarăm
  • ‑ncălțarăm
  • încălțaserăm
  • ‑ncălțaserăm
  • încălțasem
  • ‑ncălțasem
a II-a (voi)
  • încălțați
  • ‑ncălțați
(să)
  • încălțați
  • ‑ncălțați
  • încălțați
  • ‑ncălțați
  • încălțarăți
  • ‑ncălțarăți
  • încălțaserăți
  • ‑ncălțaserăți
  • încălțaseți
  • ‑ncălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • încalță
  • ‑ncalță
(să)
  • încalțe
  • ‑ncalțe
  • încălțau
  • ‑ncălțau
  • încălța
  • ‑ncălța
  • încălțaseră
  • ‑ncălțaseră
inculța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încălțări
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălțare
  • ‑ncălțare
  • încălțarea
  • ‑ncălțarea
plural
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțările
  • ‑ncălțările
genitiv-dativ singular
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțării
  • ‑ncălțării
plural
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțărilor
  • ‑ncălțărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încălțare (numai) singular

etimologie:

  • vezi încălța
    surse: DEX '98 DEX '09

încălța inculța

  • 1. reflexiv A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: descălța 8 exemple
    exemple
    • Se încălță cu opinci și-și așeză în desagi straie de schimb și ciuboțele. SADOVEANU, B. 105.
      surse: DLRLC
    • Ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25.
      surse: DLRLC
    • Cu cizme roși se-ncalță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 333.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Cătana Cîndu-i vine porunca Își desculță opinca Și încalță păpucul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Să-ncălțăm opinci. Iarna grea ne năpădește, Frunza-n codru se rărește. ALECSANDRI, P. P. 316.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Mi-a cere piei de zmeu Să-ncalțe piciorul său, Că de capră Lesne crapă. ALECSANDRI, P. P. 363.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Încalță copilul.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv L-a-ncălțat C-o păreche de ciobote. MARIAN, S. 233.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fereca șinui un exemplu
    exemple
    • Am cumpărat de la oraș un car nou, pe care ni l-a încălțat cu fier meșterul satului. STANCU, D. 230.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Zice puține cuvinte, și, deși urmînd după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! CARAGIALE, S. U. 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

încălțări încălțare (numai) plural

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Le dă și o pereche de încălțări. DAVIDOGLU, O. 94.
      surse: DLRLC
    • Nicoară purta încălțări de marochin pînă la genunchi, ca unul ce părea stăpîn. SADOVEANU, N. P. 22.
      surse: DLRLC
    • Ți-oi cumpăra broboadă și încălțări de tîrg. MIRONESCU, S. A. 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încălța
    surse: DEX '98 DEX '09