2 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înapoi1 [At: DOSOFTEI, PS. 288/42 / V: ~a, înăp~, îra~, na~, năp~, ra~ / S și: înna~ / E: în- + apoi] 1 av În direcția contrară înaintării Si: în spate, îndărăt. 2 av (Îlv) A da ~ A se retrage. 3-4 av (Îal; fig) A ceda (într-o discuție sau) într-o acțiune. 5 av (Îal; fig) A fi în regres. 6 av (Îlv) A veni ~ A reveni. 7 av (Îlv) A se da ~ A se codi. 8 av (Îla) Rămas ~ Retardat. 9 i (Reg; îf rapoi) Cuvânt cu care sunt mânate animalele. 10 av (Reg; îe) Târ năp~, târ năinte Boală nedefinită mai îndeaproape. 11 av (Înv) Mai sus. 12 av La locul de proveniență. 13 av În locul unde a fost mai înainte. 14 av (Îlv) A da (ceva) ~ A restitui. 15 av (Îe) A-și lua vorba ~ A-și retrage făgăduiala făcută. 16 av (Îae) A reveni asupra celor spuse, rectificându-le. 17 av Cu treaptă mai jos. 18 av Inferior altora ca valoare. 19 av La o dată anterioară celei prezente. 20 pp (Îf înapoia) În urma. 21 pp Îndărătul cuiva sau a ceva.

ÎNAPÓI adv. 1. În direcție contrară înaintării; în spate, îndărăt. ◊ Loc. vb. A da înapoi = a) a se retrage; b) fig. a ceda (într-o discuție) într-o acțiune; c) fig. a fi în declin, a regresa. ♦ (Înv.; cu trimitere la un pasaj anterior dintr-un text) Mai sus. 2. La locul de proveniență; în locul unde a fost mai înainte. ◊ Loc. vb. A da (ceva) înapoi = a restitui; a înapoia. ◊ Expr. A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse, rectificându-le. 3. Cu o treaptă îndărăt, într-un loc inferior altora ca valoare. 4. Mai demult, la o dată anterioară celei prezente. – În + apoi.

ÎNAPÓI adv. 1. În direcție contrară înaintării; în spate, îndărăt. ◊ Loc. vb. A da înapoi = a) a se retrage; b) fig. a ceda (într-o discuție) într-o acțiune; c) fig. a fi în declin, a regresa. ♦ (Înv.; cu trimitere la un pasaj anterior dintr-un text) Mai sus. 2. La locul de proveniență; în locul unde a fost mai înainte. ◊ Loc. vb. A da (ceva) înapoi = a restitui; a înapoia. ◊ Expr. A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse, rectificându-le. 3. Cu o treaptă îndărăt, într-un loc inferior altora ca valoare. 4. Mai demult, la o dată anterioară celei prezente. – În + apoi.

ÎNAPÓI adv. I. (Cu sens local) 1. În spate, în dos, îndărăt. Un voinic pe-un murg călare Înapoi se uită dus. IOSIF, PATR. 51. Scoate gresia... și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25. La plăcinte înainte Și la război înapoi. CREANGĂ, P. 189. ◊ Expr. A da înapoi = a) a face cîțiva pași îndărăt, a se retrage. Calul fiului de crai... începe... a sări în două picioare și a da înapoi. CREANGĂ, P. 187. (Fig.) Făcînd un pas ca acesta nu mai puteam da înapoi. CARAGIALE, O. III 90; b) fig. a regresa, a decădea, a fi în declin. (Pleonastic) A se trage înapoi = a se retrage. Uncheașul s-a tras înapoi și a dat prin niște rîpi străine. SADOVEANU, V. F. 50. Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clătesc. ALEXANDRESCU, M. 14. ♦ (Învechit; într-un text, ca trimitere la un pasaj anterior) Mai sus. Sinan-pașa fu apoi chemat la Constantinopol și depărtat din vizirat, după cum am văzut înapoi. BĂLCESCU, O. II 69. 2. La locul de proveniență, în locul unde a fost mai înainte. Plecarea înapoi a fost la opt seara. CAMIL PETRESCU, U. N. 124. Să aducă înapoi pe boieri. REBREANU, R. II 230. Peste zece minute căruța veni înapoi ca să mă ieie de a doua pară. ALECSANDRI, O. P. 258. ◊ Expr. A da înapoi = a restitui, a înapoia. Pămîntul înapoi nu-l mai dăm! REBREANU, R. I 133. A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută, a-și călca angajamentul; a reveni asupra celor spuse, rectificînd o greșeală. Își luă vorba înapoi și... reduse coada vulpii pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, III 46. A veni înapoi = a reveni, a se întoarce. (Regional) A veni carte-napoi = a veni răspuns la o scrisoare. Ș-o venit carte-napoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433. 3. Într-un loc inferior (ca valoare), cu o treaptă îndărăt, în urmă. Cîn’ te văd, mîndro, pe tine, Coasa mea nu taie bine; Cîn’ne-ntîlnim amîndoi, Rămîn cu lucru-napoi. ANT. LIT. POP. I 146. II. (Cu sens temporal) Mai demult, (mai) înainte de timpul actual. Înapoi cu veacuri...

ÎNAPÓI adv. 1) În partea din spate; în urmă; îndărăt. ◊ A da ~ a) a se retrage; b) a ceda într-o acțiune, într-o discuție; c) a fi în declin; a regresa. 2) La locul pe care îl ocupa anterior; în locul unde se afla mai înainte; îndărăt. Du-te imediat ~.A da (ceva) ~ a înapoia; a restitui. A-și lua vorba ~ a-și retrage spusele; a renunța la cele afirmate anterior. 3) Cu o treaptă mai jos; într-un loc sau într-o situație mai dezavantajoasă. ◊ A da (pe cineva) ~ a coborî în rang (pe cineva); a retrograda. 4) Într-o perioadă de timp trecut; în urmă; îndărăt. Teoria e orientată ~. [Sil. în-a-] /în + apoi

înapoi adv. indică: 1. o direcțiune retrogradată, la spate: a privi înapoi; 2. o mișcare de retragere: s’a întors înapoi; 3. de întârziere: ceasornicul a rămas înapoi; 4. de alungare: înapoi, sceleratule! [V. apoi].

înapóĭ, prep. cu gen. (în și apoĭ). Dinapoĭ, după (cu stare saŭ mișcare): înapoĭa mea, înapoĭa caseĭ. Înapoi! Înapoĭa mea (adică du-te!) – Și rapóĭ (est) ca strigăt caluluĭ să se dea înapoĭ = „nazat”. V. dinapoĭ și cp. cu dinainte, înainte.

înapoia2 pp vz înapoi1

înapoia1 [At: MARCOVICI, C. 113/7 / V: (înv) înapoi, napoia / S și: înn~ / Pzi: ~iez / E: înapoi] 1 vt A restitui. 2-3 vtr (Iuz) A (se) întoarce. 4 vt (Iuz; îe) A ~ pe cineva în lucru A împiedica pe cineva să muncească. 5 vt (Iuz; îae) A împiedica pe cineva să-și dezvolte inteligența. 6 vt (Iuz; fig) A disprețui. 7 vt (Iuz; fig) A umili. 8 vr (Fig) A rămâne în urmă. 9 vi (Fig) A regresa.

ÎNAPOIÁ2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoiá vb. I] – Din înapoi.

ÎNAPOIÁ2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoiá vb. I] – Din înapoi.

NAPOIÁ vb. I v. înapoia2.

ÎNAPOIÁ2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi, a restitui. Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21. Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306. ♦ A retroceda. Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255. 2. Refl. A se întoarce la locul de unde a plecat; a reveni. Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214. A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308. 3. Refl. și intranz. Fig. (Învechit) A da înapoi, a regresa, a decădea, a fi în declin. Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. – Variante: napoiá (ALECSANDRI, P. P. 204) vb. I, (neobișnuit) înapoí (ALECSANDRI, S. 109) vb. IV.

A SE ÎNAPOIÁ mă ~iéz intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se întoarce; a se înturna. 2) înv. (despre persoane, popoare, țări) A da înapoi (din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. în-a-po-ia] /Din înapoi

A ÎNAPOIÁ ~iéz tranz. (obiecte, sume de bani împrumutate etc.) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a înturna. ~ cuiva bunurile luate. /Din înapoi

înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce.

înapoĭéz v. tr. (d. înapoĭ). Restituĭ, daŭ înapoĭ ceĭa ce am luat. Rar. Scobor din rang. – Ca v. refl. cu înț. de „mă întorn” e un neol. de răŭ gust!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înapói (î-na-/în-a-) adv.

înapói adv. (sil. mf. în-)

arată toate definițiile

Intrare: înapoi
înapoi1 (adv.) adverb
  • silabație: î-na-poi, în-a-poi
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • înapoi
  • ‑napoi
înapoia2 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
  • înapoia
  • ‑napoia
Intrare: înapoia (vb.)
înapoia1 (vb.) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: î-na-po-ia, în-a-po-ia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiere
  • ‑napoiere
  • înapoiat
  • ‑napoiat
  • înapoiatu‑
  • ‑napoiatu‑
  • înapoind
  • ‑napoind
  • înapoindu‑
  • ‑napoindu‑
singular plural
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiați
  • ‑napoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înapoiez
  • ‑napoiez
(să)
  • înapoiez
  • ‑napoiez
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoiai
  • ‑napoiai
  • înapoiasem
  • ‑napoiasem
a II-a (tu)
  • înapoiezi
  • ‑napoiezi
(să)
  • înapoiezi
  • ‑napoiezi
  • înapoiai
  • ‑napoiai
  • înapoiași
  • ‑napoiași
  • înapoiaseși
  • ‑napoiaseși
a III-a (el, ea)
  • înapoia
  • ‑napoia
(să)
  • înapoieze
  • ‑napoieze
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoie
  • ‑napoie
  • înapoiase
  • ‑napoiase
plural I (noi)
  • înapoiem
  • ‑napoiem
(să)
  • înapoiem
  • ‑napoiem
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoiarăm
  • ‑napoiarăm
  • înapoiaserăm
  • ‑napoiaserăm
  • înapoiasem
  • ‑napoiasem
a II-a (voi)
  • înapoiați
  • ‑napoiați
(să)
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoiarăți
  • ‑napoiarăți
  • înapoiaserăți
  • ‑napoiaserăți
  • înapoiaseți
  • ‑napoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înapoia
  • ‑napoia
(să)
  • înapoieze
  • ‑napoieze
  • înapoiau
  • ‑napoiau
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiaseră
  • ‑napoiaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • napoia
  • napoiere
  • napoiat
  • napoiatu‑
  • napoind
  • napoindu‑
singular plural
  • napoia
  • napoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • napoiez
(să)
  • napoiez
  • napoiam
  • napoiai
  • napoiasem
a II-a (tu)
  • napoiezi
(să)
  • napoiezi
  • napoiai
  • napoiași
  • napoiaseși
a III-a (el, ea)
  • napoia
(să)
  • napoieze
  • napoia
  • napoie
  • napoiase
plural I (noi)
  • napoiem
(să)
  • napoiem
  • napoiam
  • napoiarăm
  • napoiaserăm
  • napoiasem
a II-a (voi)
  • napoiați
(să)
  • napoiați
  • napoiați
  • napoiarăți
  • napoiaserăți
  • napoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • napoia
(să)
  • napoieze
  • napoiau
  • napoia
  • napoiaseră
verb (VT408)
Flexiune incertă.
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoire
  • ‑napoire
  • înapoit
  • ‑napoit
  • înapoitu‑
  • ‑napoitu‑
  • înapoind
  • ‑napoind
  • înapoindu‑
  • ‑napoindu‑
singular plural
  • înapoiește
  • ‑napoiește
  • înapoiți
  • ‑napoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înapoiesc
  • ‑napoiesc
(să)
  • înapoiesc
  • ‑napoiesc
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoii
  • ‑napoii
  • înapoisem
  • ‑napoisem
a II-a (tu)
  • înapoiești
  • ‑napoiești
(să)
  • înapoiești
  • ‑napoiești
  • înapoiai
  • ‑napoiai
  • înapoiși
  • ‑napoiși
  • înapoiseși
  • ‑napoiseși
a III-a (el, ea)
  • înapoiește
  • ‑napoiește
(să)
  • înapoiască
  • ‑napoiască
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoise
  • ‑napoise
plural I (noi)
  • înapoim
  • ‑napoim
(să)
  • înapoim
  • ‑napoim
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoirăm
  • ‑napoirăm
  • înapoiserăm
  • ‑napoiserăm
  • înapoisem
  • ‑napoisem
a II-a (voi)
  • înapoiți
  • ‑napoiți
(să)
  • înapoiți
  • ‑napoiți
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoirăți
  • ‑napoirăți
  • înapoiserăți
  • ‑napoiserăți
  • înapoiseți
  • ‑napoiseți
a III-a (ei, ele)
  • înapoiesc
  • ‑napoiesc
(să)
  • înapoiască
  • ‑napoiască
  • înapoiau
  • ‑napoiau
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoiseră
  • ‑napoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înapoi înapoia

  • 1. În direcție contrară înaintării; în spate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndărăt antonime: înainte 3 exemple
    exemple
    • Un voinic pe-un murg călare Înapoi se uită dus. IOSIF, PATR. 51.
      surse: DLRLC
    • Scoate gresia... și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25.
      surse: DLRLC
    • La plăcinte înainte Și la război înapoi. CREANGĂ, P. 189.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune verbală A da înapoi = a se retrage.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: retrage un exemplu
      exemple
      • Calul fiului de crai... începe... a sări în două picioare și a da înapoi. CREANGĂ, P. 187.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune verbală figurat A da înapoi = a ceda (într-o discuție) într-o acțiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ceda un exemplu
      exemple
      • Făcînd un pas ca acesta nu mai puteam da înapoi. CARAGIALE, O. III 90.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune verbală figurat A da înapoi = a fi în declin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: regresa
    • 1.4. expresie pleonastic A se trage înapoi = a se retrage.
      surse: DLRLC sinonime: retrage 2 exemple
      exemple
      • Uncheașul s-a tras înapoi și a dat prin niște rîpi străine. SADOVEANU, V. F. 50.
        surse: DLRLC
      • Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clătesc. ALEXANDRESCU, M. 14.
        surse: DLRLC
    • 1.5. învechit (Cu trimitere la un pasaj anterior dintr-un text) Mai sus.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sinan-pașa fu apoi chemat la Constantinopol și depărtat din vizirat, după cum am văzut înapoi. BĂLCESCU, O. II 69.
        surse: DLRLC
  • 2. La locul de proveniență; în locul unde a fost mai înainte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Plecarea înapoi a fost la opt seara. CAMIL PETRESCU, U. N. 124.
      surse: DLRLC
    • Să aducă înapoi pe boieri. REBREANU, R. II 230.
      surse: DLRLC
    • Peste zece minute căruța veni înapoi ca să mă ieie de a doua oară. ALECSANDRI, O. P. 258.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pămîntul înapoi nu-l mai dăm! REBREANU, R. I 133.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse, rectificându-le.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Își luă vorba înapoi și... reduse coada vulpii pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, III 46.
        surse: DLRLC
    • 2.3. expresie A veni înapoi = a se întoarce.
      surse: DLRLC sinonime: reveni (veni) întoarce
    • 2.4. expresie regional A veni carte-napoi = a veni răspuns la o scrisoare.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ș-o venit carte-napoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433.
        surse: DLRLC
  • 3. Cu o treaptă îndărăt, într-un loc inferior altora ca valoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cîn’ te văd, mîndro, pe tine, Coasa mea nu taie bine; Cîn’ ne-ntîlnim amîndoi, Rămîn cu lucru-napoi. ANT. LIT. POP. I 146.
      surse: DLRLC
  • 4. Mai demult, la o dată anterioară celei prezente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Înapoi cu veacuri...
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + apoi
    surse: DEX '98 DEX '09

înapoia (vb.) napoia înapoi

  • 1. tranzitiv A da înapoi.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: restitui înturna 2 exemple
    exemple
    • Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se întoarce la locul de unde a plecat.
      exemple
      • Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214.
        surse: DLRLC
      • A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv figurat învechit A fi în declin.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: decădea regresa antonime: progresa propăși un exemplu
    exemple
    • Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • înapoi
    surse: DEX '09 DEX '98