2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înamorare sf [At: EMINESCU, P. 198 / V: (îvr) in~ / Pl: ~rări / E: înamora] (Liv) 1 Îndrăgostire. 2 (Rar) Provocare a îndrăgostirii.

ÎNAMORÁRE, înamorări, s. f. Faptul de a se înamora; îndrăgostire. – V. înamora.

ÎNAMORÁRE, înamorări, s. f. (Livr.) Faptul de a se înamora; îndrăgostire. – V. înamora.

ÎNAMORÁRE, înamorări, s. f. (Învechit și livresc) Faptul de a se înamora; îndrăgostire. Cînd dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfînt... Cînd e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zîmbet, de-un cutremur, de bine și de rău. EMINESCU, O. I 232.

înamora [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / V: (îvr) in~ / Pzi: -rez / E: în- + amor] (Liv) 1 vr A se îndrăgosti. 2 vi (Rar) A provoca îndrăgostirea cuiva.

ÎNAMORÁ, înamorez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti. – În + amor (după fr. s’enamourer).

ÎNAMORÁ, înamorez, vb. I. Refl. (Livr.) A se îndrăgosti. – În + amor (după fr. s’enamourer).

ÎNAMORÁ, înamorez, vb. I. Refl. (Învechit și livresc) A se îndrăgosti, a se amoreza. El se-namorase de-o stea zîmbitoare. ALECSANDRI, P. II 132.

ÎNAMORÁ vb. refl. a se îndrăgosti. (după fr. s’enamourer)

A SE ÎNAMORÁ mă ~éz intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se îndrăgosti; a se amoreza. ~ de cineva. /în + amor

A ÎNAMORÁ ~éz tranz. A face să se înamoreze. /în + amor

*înamoréz (mă) v. refl. (it. innamorarsi, d. amore, amor). Mă îndrăgostesc, prind ĭubire de o ființă de alt sex. (E maĭ elegant de cît a se amoreza).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înamoráre (î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art. înamorắrii; pl. înamorắri

înamoráre s. f. (sil. mf. în-), g.-d. art. înamorării; pl. înamorări

!înamorá (a se ~) (î-na-/în-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se înamoreáză

înamorá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înamoréz, 3 sg. și pl. înamoreáză

arată toate definițiile

Intrare: înamorare
înamorare substantiv feminin
  • silabație: în-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înamorare
  • ‑namorare
  • înamorarea
  • ‑namorarea
plural
  • înamorări
  • ‑namorări
  • înamorările
  • ‑namorările
genitiv-dativ singular
  • înamorări
  • ‑namorări
  • înamorării
  • ‑namorării
plural
  • înamorări
  • ‑namorări
  • înamorărilor
  • ‑namorărilor
vocativ singular
plural
inamorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inamorare
  • inamorarea
plural
  • inamorări
  • inamorările
genitiv-dativ singular
  • inamorări
  • inamorării
plural
  • inamorări
  • inamorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înamora
  • silabație: î-na-mo-ra, în-a-mo-ra
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înamora
  • ‑namora
  • înamorare
  • ‑namorare
  • înamorat
  • ‑namorat
  • înamoratu‑
  • ‑namoratu‑
  • înamorând
  • ‑namorând
  • înamorându‑
  • ‑namorându‑
singular plural
  • înamorea
  • ‑namorea
  • înamorați
  • ‑namorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înamorez
  • ‑namorez
(să)
  • înamorez
  • ‑namorez
  • înamoram
  • ‑namoram
  • înamorai
  • ‑namorai
  • înamorasem
  • ‑namorasem
a II-a (tu)
  • înamorezi
  • ‑namorezi
(să)
  • înamorezi
  • ‑namorezi
  • înamorai
  • ‑namorai
  • înamorași
  • ‑namorași
  • înamoraseși
  • ‑namoraseși
a III-a (el, ea)
  • înamorea
  • ‑namorea
(să)
  • înamoreze
  • ‑namoreze
  • înamora
  • ‑namora
  • înamoră
  • ‑namoră
  • înamorase
  • ‑namorase
plural I (noi)
  • înamorăm
  • ‑namorăm
(să)
  • înamorăm
  • ‑namorăm
  • înamoram
  • ‑namoram
  • înamorarăm
  • ‑namorarăm
  • înamoraserăm
  • ‑namoraserăm
  • înamorasem
  • ‑namorasem
a II-a (voi)
  • înamorați
  • ‑namorați
(să)
  • înamorați
  • ‑namorați
  • înamorați
  • ‑namorați
  • înamorarăți
  • ‑namorarăți
  • înamoraserăți
  • ‑namoraserăți
  • înamoraseți
  • ‑namoraseți
a III-a (ei, ele)
  • înamorea
  • ‑namorea
(să)
  • înamoreze
  • ‑namoreze
  • înamorau
  • ‑namorau
  • înamora
  • ‑namora
  • înamoraseră
  • ‑namoraseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inamora
  • inamorare
  • inamorat
  • inamoratu‑
  • inamorând
  • inamorându‑
singular plural
  • inamorea
  • inamorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inamorez
(să)
  • inamorez
  • inamoram
  • inamorai
  • inamorasem
a II-a (tu)
  • inamorezi
(să)
  • inamorezi
  • inamorai
  • inamorași
  • inamoraseși
a III-a (el, ea)
  • inamorea
(să)
  • inamoreze
  • inamora
  • inamoră
  • inamorase
plural I (noi)
  • inamorăm
(să)
  • inamorăm
  • inamoram
  • inamorarăm
  • inamoraserăm
  • inamorasem
a II-a (voi)
  • inamorați
(să)
  • inamorați
  • inamorați
  • inamorarăți
  • inamoraserăți
  • inamoraseți
a III-a (ei, ele)
  • inamorea
(să)
  • inamoreze
  • inamorau
  • inamora
  • inamoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înamorare inamorare

  • 1. Faptul de a se înamora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndrăgostire un exemplu
    exemple
    • Cînd dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfînt... Cînd e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zîmbet, de-un cutremur, de bine și de rău. EMINESCU, O. I 232.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înamora
    surse: DEX '98 DEX '09

înamora înamorare inamora inamorare

  • 1. A se îndrăgosti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: amoreza îndrăgosti un exemplu
    exemple
    • El se-namorase de-o stea zîmbitoare. ALECSANDRI, P. II 132.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + amor
    surse: DEX '09 DEX '98
  • după limba franceză s’enamourer
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00