10 definiții pentru înamorare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNAMORARE, înamorări, s. f. Faptul de a se înamora; îndrăgostire. – V. înamora.
înamorare sf [At: EMINESCU, P. 198 / V: (îvr) in~ / Pl: ~rări / E: înamora] (Liv) 1 Îndrăgostire. 2 (Rar) Provocare a îndrăgostirii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNAMORARE, înamorări, s. f. (Livr.) Faptul de a se înamora; îndrăgostire. – V. înamora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNAMORARE, înamorări, s. f. (Învechit și livresc) Faptul de a se înamora; îndrăgostire. Cînd dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfînt... Cînd e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zîmbet, de-un cutremur, de bine și de rău. EMINESCU, O. I 232.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
inamorare sf vz înamorare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înamorare (înv.) (desp. î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art. înamorării; pl. înamorări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!înamorare (î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art. înamorării; pl. înamorări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înamorare s. f. (sil. mf. în-), g.-d. art. înamorării; pl. înamorări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNAMORARE s. v. îndrăgostire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înamorare s. v. ÎNDRĂGOSTIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: în-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înamorare, înamorărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se înamora. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îndrăgostire
- Cînd dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfînt... Cînd e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zîmbet, de-un cutremur, de bine și de rău. EMINESCU, O. I 232. DLRLC
-
etimologie:
- înamora DEX '98 DEX '09