10 definiții pentru înamorare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNAMORARE, înamorări, s. f. Faptul de a se înamora; îndrăgostire. – V. înamora.

înamorare sf [At: EMINESCU, P. 198 / V: (îvr) in~ / Pl: ~rări / E: înamora] (Liv) 1 Îndrăgostire. 2 (Rar) Provocare a îndrăgostirii.

ÎNAMORARE, înamorări, s. f. (Livr.) Faptul de a se înamora; îndrăgostire. – V. înamora.

ÎNAMORARE, înamorări, s. f. (Învechit și livresc) Faptul de a se înamora; îndrăgostire. Cînd dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfînt... Cînd e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zîmbet, de-un cutremur, de bine și de rău. EMINESCU, O. I 232.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înamorare (înv.) (desp. î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art. înamorării; pl. înamorări

!înamorare (î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art. înamorării; pl. înamorări

înamorare s. f. (sil. mf. în-), g.-d. art. înamorării; pl. înamorări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNAMORARE s. v. îndrăgostire.

Intrare: înamorare
înamorare substantiv feminin
  • silabație: în- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înamorare
  • ‑namorare
  • înamorarea
  • ‑namorarea
plural
  • înamorări
  • ‑namorări
  • înamorările
  • ‑namorările
genitiv-dativ singular
  • înamorări
  • ‑namorări
  • înamorării
  • ‑namorării
plural
  • înamorări
  • ‑namorări
  • înamorărilor
  • ‑namorărilor
vocativ singular
plural
inamorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inamorare
  • inamorarea
plural
  • inamorări
  • inamorările
genitiv-dativ singular
  • inamorări
  • inamorării
plural
  • inamorări
  • inamorărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înamorare, înamorărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se înamora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfînt... Cînd e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zîmbet, de-un cutremur, de bine și de rău. EMINESCU, O. I 232. DLRLC
etimologie:
  • vezi înamora DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.