2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înaintare sf [At: GORJAN, H. IV, 66/120 / V: (înv) ~tIre / S și: înn~ / Pl: ~tări / E: înainta] 1 Avansare în spațiu. 2 Extindere în spațiu. 3 Progresare. 4 (Fig) Avansare în timp. 5 Funcționare prea rapidă a ceasurilor. 6-7 (Rar) Impulsionare a (dezvoltării sau) a progresului cuiva sau a cevaț. 8 Ridicare a unei persoane într-o funcție mai importantă. 9 Obținere a unei funcții mai înalte. 10 (Fig) Expediere. 11- 12 (Expediere sau) prezentare celor în drept a unui act, a unei petiții, a unei lucrări administrative. 13 Exprimare a unei opinii. 14 (Înv) Avansare a unei sume de bani 15 @(Fig; îs) ~ în vârstă Îmbătrânire.

ÎNAINTÁRE, înaintări, s. f. Acțiunea de a înainta și rezultatul ei. ♦ Avansare într-o funcție, într-o demnitate. ♦ (Sport; concr.) Totalitatea înaintașilor (4). ♦ Dezvoltare, progres, propășire. – V. înainta.

ÎNAINTÁRE, înaintări, s. f. Acțiunea de a înainta și rezultatul ei. ♦ Avansare într-o funcție, într-o demnitate. ♦ (Sport; concr.) Totalitatea înaintașilor (4). ♦ Dezvoltare, progres, propășire. – V. înainta.

ÎNAINTÁRE, înaintări, s. f. Acțiunea de a înainta și rezultatul ei. 1. Mișcare înainte. Rînduind oastea și tot alaiul, dădu poruncă de înaintare spre Iași. SADOVEANU, O. VII 154. ♦ (Sport, concretizat) Totalitatea înaintașilor1 (2). Înaintarea unei echipe de fotbal este compusă din cinci jucători. 2. Avansare (într-o funcție, într-o demnitate). Inspectorul, în fața căruia tremura toată dăscălimea, îi oferea o înaintare. REBREANU, I. 82. Trebuie... să nu piarză vechimea pentru înaintarea la general de brigadă. CARAGIALE, O. VII 6. 3. (Învechit) Dezvoltare, progres, propășire. Foloasele ce dă literatura la înaintarea civilizației au fost simțite de toate națiile, în toate veacurile. BOLLIAC, O. 47.

ÎNAINTÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNAINTA. 2) sport Totalitate a înaintașilor unei echipe (de fotbal, de rugbi etc.). 3) înv. Mers înainte; propășire; progres. /v. a înainta

înaintare f. acțiunea de a înainta: 1. mers înainte; 2. promoțiune; 3. progres: pe calea înaintării AL.

înaintáre f. Acțiunea de a înainta. Promoțiune, înălțare în grad: înaintărĭ în armată. Progres.

înainta [At: DRĂGHICI. R 276/10 / V: (cscj) ~ti, (înv) nainta / S și: înn~ / Pzi: ~tez / E: înainte] 1 vi A merge înainte în spațiu Si: a avansa (1-3). 2 vi A se întinde. 3 vi (Fig.) A progresa. 4 vi (Fig) A merge înainte în timp Si: a se desfășura. 5 vi (Fig; d. ceas) A merge foarte repede. 6-7 vtf (Rar) A face pe cineva sau ceva (să se dezvolte sau) să progreseze. 8-9 vti (A ridica pe cineva sau) a fi ridicat într-o funcție mai importantă. 10 vt (Fig) A expedia. 11-12 vt (Spc) A expedia sau a prezenta celor în drept un act, o petiție, o lucrare administrativă. 13 vt (Fig; d. o idee, o opinie, etc.) A exprima. 14 vt (Înv) A avansa o sumă de bani. 15 vi (Fig; d. oameni; îe) A ~ în vârstă A îmbătrâni.

nainta[1] v vz înainta modificată

  1. În original, incorect: naintă LauraGellner

ÎNAINTÁ, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte în spațiu, a se mișca spre cineva sau ceva aflat înainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge înainte în timp; a se desfășura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva într-o funcție mai importantă; a avansa în grad. ♦ Intranz. A obține o funcție mai importantă, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petiție, o lucrare administrativă etc. 5. Tranz. (Înv.) A avansa o sumă de bani. – Din înainte.

ÎNAINTÁ, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte în spațiu, a se mișca spre cineva sau ceva aflat înainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge înainte în timp; a se desfășura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva într-o funcție mai importantă; a avansa în grad. ♦ Intranz. A obține o funcție mai importantă, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petiție, o lucrare administrativă etc. 5. Tranz. (Înv.) A avansa o sumă de bani. – Din înainte.

ÎNAINTÁ, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte, a se mișca spre cineva sau ceva; a avansa. Cu greu înaintam prin nămolul drumului rău. SADOVEANU, O. VI 526. Luntrea... înaintează în lovire de lopeți. EMINESCU, O. I 154. Căruța... înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15. Vaporul legănat de valuri înaintează răpide. ALECSANDRI, O. P. 317. ◊ Fig. Drumul... înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9. ◊ (Poetic) Din văi tu vezi amurgul Spre culmi înaintînd. COȘBUC, P. I 215. ◊ Refl. (Rar) Mă înaintam chiar ca o mașină printre toate acele minuni. ALECSANDRI, C. 122. Iată că se-nainta Și pe prag se arăta. id. P. P. 131. ♦ A merge înainte (în timp), a se desfășura. Noaptea-naintează. MACEDONSKI, O. I 173. ◊ Expr. A înainta în vîrstă = a îmbătrîni. 2. Intranz. Fig. A merge mai departe pe calea dezvoltării; a progresa. Uniunea Sovietică... înaintează acum spre cea mai înaltă formă de civilizație. SAHIA, U.R.S.S. 91. 3. Tranz. (Cu privire la persoane) A ridica în grad, într-o funcție mai importantă; a avansa. La o săptămînă după această minunată întîmplare, Vartolomeu Diaconu a fost mutat și înaintat la gradul de șef al stației Piscul-Voievodesei. C. PETRESCU, A. 298. 4. Tranz. (Cu privire la acte, petiții, lucrări administrative etc.) A expedia, a trimite. Am înaintat parchetului alăturata scrisoare. Cred că de astă dată ți s-a înfundat. CARAGIALE, O. II 307. 5. Tranz. (Învechit, cu privire la o sumă de bani) A da înainte, a plăti cu anticipație. Mă rog, băbacă, încă și acum ca să-mi înaintezi leafa. KOGĂLNICEANU, S. 101.

A ÎNAINTÁ ~éz 1. intranz. 1) A se mișca înainte (în spațiu și în timp); a avansa. Vehiculul ~ează.~ în vârstă a îmbătrâni. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a avansa; a propăși; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la învățătură. 3) (despre peninsule, proeminențe etc.) A ieși în afară, formând un relief; a fi în relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce în ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treaptă superioară (într-un post, într-un grad științific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica într-un post sau în grad mai înalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare și aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunoștința publică; a pune în circulație; a emite; a preconiza. 4) înv. (sume de bani) A plăti cu anticipație. /Din înainte

înaintà v. 1. a merge înainte; fig. a înainta în vărstă; 2. a progresa: a înainta în studiu; 3. a avansa: a înainta în magistratură; 4. a prezenta, a adresa: a înainta o hârtie.

înaintéz v. tr. Merg în ainte: armata a înaintat în țară străină. Fig. Progresez: a înainta în etate, în lucru, în studiŭ. Mă înalț în grad: acest ofițer a înaintat răpede. V. tr. Duc în ainte: Înaintez lucrările. Prezent, adresez: înaintez o hîrtie ministeruluĭ. Fig. Înalț în grad. – Fals avansez (dr. avancer).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înaintáre (-na-in-) s. f., g.-d. art. înaintắrii; pl. înaintắri

înaintáre s. f., g.-d. art. înaintării; pl. înaintări

înaintá (a ~) (-na-in-) vb., ind. prez. 3 înainteáză

înaintá vb., ind. prez. 1 sg. înaintéz, 3 sg. și pl. înainteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNAINTÁRE s. 1. avansare. (~ în spațiu.) 2. v. predare. 3. v. expediere. 4. v. promovare. 5. v. progres. 6. v. atac.

ÎNAINTARE s. 1. avansare. (~ în spațiu.) 2. depunere, înmînare, predare, prezentare, remitere, transmitere, (înv.) paradosire, paradosit. (~ situației solicitate.) 3. expediere, trimitere. (~ unei cereri.) 4. avansare, înălțare, promovare, ridicare, (înv.) provivasire, (fig.) ascensiune. (~ în grad, în funcție.) 5. dezvoltare, evoluție, progres, propășire, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creștere. (~ societății, a omenirii.)

ÎNAINTÁ vb. 1. a avansa. (A ~ în spațiu.) 2. v. preda. 3. a adresa, a expedia, a trimite. (~ o cerere.) 4. v. promova. 5. v. dezvolta. 6. v. progresa.

arată toate definițiile

Intrare: înaintare
înaintare substantiv feminin
  • silabație: î-na-in-ta-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaintare
  • ‑naintare
  • înaintarea
  • ‑naintarea
plural
  • înaintări
  • ‑naintări
  • înaintările
  • ‑naintările
genitiv-dativ singular
  • înaintări
  • ‑naintări
  • înaintării
  • ‑naintării
plural
  • înaintări
  • ‑naintări
  • înaintărilor
  • ‑naintărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înainta
  • silabație: î-na-in-ta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înainta
  • ‑nainta
  • înaintare
  • ‑naintare
  • înaintat
  • ‑naintat
  • înaintatu‑
  • ‑naintatu‑
  • înaintând
  • ‑naintând
  • înaintându‑
  • ‑naintându‑
singular plural
  • înaintea
  • ‑naintea
  • înaintați
  • ‑naintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înaintez
  • ‑naintez
(să)
  • înaintez
  • ‑naintez
  • înaintam
  • ‑naintam
  • înaintai
  • ‑naintai
  • înaintasem
  • ‑naintasem
a II-a (tu)
  • înaintezi
  • ‑naintezi
(să)
  • înaintezi
  • ‑naintezi
  • înaintai
  • ‑naintai
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintaseși
  • ‑naintaseși
a III-a (el, ea)
  • înaintea
  • ‑naintea
(să)
  • înainteze
  • ‑nainteze
  • înainta
  • ‑nainta
  • înaintă
  • ‑naintă
  • înaintase
  • ‑naintase
plural I (noi)
  • înaintăm
  • ‑naintăm
(să)
  • înaintăm
  • ‑naintăm
  • înaintam
  • ‑naintam
  • înaintarăm
  • ‑naintarăm
  • înaintaserăm
  • ‑naintaserăm
  • înaintasem
  • ‑naintasem
a II-a (voi)
  • înaintați
  • ‑naintați
(să)
  • înaintați
  • ‑naintați
  • înaintați
  • ‑naintați
  • înaintarăți
  • ‑naintarăți
  • înaintaserăți
  • ‑naintaserăți
  • înaintaseți
  • ‑naintaseți
a III-a (ei, ele)
  • înaintea
  • ‑naintea
(să)
  • înainteze
  • ‑nainteze
  • înaintau
  • ‑naintau
  • înainta
  • ‑nainta
  • înaintaseră
  • ‑naintaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înaintare

  • 1. Acțiunea de a înainta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Mișcare înainte.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Rînduind oastea și tot alaiul, dădu poruncă de înaintare spre Iași. SADOVEANU, O. VII 154.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Avansare într-o funcție, într-o demnitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avansare 2 exemple
      exemple
      • Inspectorul, în fața căruia tremura toată dăscălimea, îi oferea o înaintare. REBREANU, I. 82.
        surse: DLRLC
      • Trebuie... să nu piarză vechimea pentru înaintarea la general de brigadă. CARAGIALE, O. VII 6.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Înaintarea unei echipe de fotbal este compusă din cinci jucători.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Foloasele ce dă literatura la înaintarea civilizației au fost simțite de toate națiile, în toate veacurile. BOLLIAC, O. 47.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înainta
    surse: DEX '98 DEX '09

înainta înaintare înaintat înaintit

  • 1. intranzitiv A merge înainte în spațiu, a se mișca spre cineva sau ceva aflat înainte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avansa 8 exemple
    exemple
    • Cu greu înaintam prin nămolul drumului rău. SADOVEANU, O. VI 526.
      surse: DLRLC
    • Luntrea... înaintează în lovire de lopeți. EMINESCU, O. I 154.
      surse: DLRLC
    • Căruța... înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15.
      surse: DLRLC
    • Vaporul legănat de valuri înaintează răpide. ALECSANDRI, O. P. 317.
      surse: DLRLC
    • figurat Drumul... înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9.
      surse: DLRLC
    • poetic Din văi tu vezi amurgul Spre culmi înaintînd. COȘBUC, P. I 215.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Mă înaintam chiar ca o mașină printre toate acele minuni. ALECSANDRI, C. 122.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Iată că se-nainta Și pe prag se arăta. ALECSANDRI, P. P. 131.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Uniunea Sovietică... înaintează acum spre cea mai înaltă formă de civilizație. SAHIA, U.R.S.S. 91.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A merge înainte în timp; a se desfășura, a se dezvolta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Noaptea-naintează. MACEDONSKI, O. I 173.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A ridica pe cineva într-o funcție mai importantă; a avansa în grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • La o săptămînă după această minunată întîmplare, Vartolomeu Diaconu a fost mutat și înaintat la gradul de șef al stației Piscul-Voievodesei. C. PETRESCU, A. 298.
      surse: DLRLC
    • 3.1. intranzitiv A obține o funcție mai importantă, un grad mai mare.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. tranzitiv A expedia, a trimite, a da un act, o petiție, o lucrare administrativă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: da (verb) expedia trimite un exemplu
    exemple
    • Am înaintat parchetului alăturata scrisoare. Cred că de astă dată ți s-a înfundat. CARAGIALE, O. II 307.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv învechit A avansa o sumă de bani.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mă rog, băbacă, încă și acum ca să-mi înaintezi leafa. KOGĂLNICEANU, S. 101.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • înainte
    surse: DEX '09 DEX '98