2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚEPÁT, -Ă, înțepați, -te, adj. 1. În care a intrat un vârf ascuțit. ♦ Fig. Neplăcut surprins, jignit. 2. (În expr.) Înțepat la vorbă = care înțeapă cu vorba; ironic, sarcastic. 3. Fig. Îngâmfat, mândru, fudul, înfumurat. ♦ Îmbufnat, țâfnos. 4. (Înv.) Tras în țeapă. – V. înțepa.

ÎNȚEPÁT, -Ă, înțepați, -te, adj. 1. În care a intrat un vârf ascuțit. ♦ Fig. Neplăcut surprins, jignit. 2. (În expr.) Înțepat la vorbă = care înțeapă cu vorba; ironic, sarcastic. 3. Fig. Îngâmfat, mândru, fudul, înfumurat. ♦ Îmbufnat, țâfnos. 4. (Înv.) Tras în țeapă. – V. înțepa.

înțepat, ~ă [At: ALECSANDRI, P. III, 324 / Pl: ~ați, ~e / E: înțepa] 1 (Înv; d. oameni) a Executat prin tragere în țeapă. 2 a Împuns cu un obiect ascuțit. 3 a În care a intrat un obiect ascuțit. 4 a (Pop; îla) ~ la limbă Amețit de băutură. 5 a Furnicat pe sub piele. 6 a (Fig; d. oameni) Care a suportat aluzii răutăcioase. 7 a (Fig) Neplăcut surprins Si: jignit. 8-9 a, av (Fig) (În mod) orgolios. 10-11 a, av (În mod) neprietenos.

ÎNȚEPÁT, -Ă, înțepați, -te, adj. 1. Împuns (cu ceva ascuțit). ♦ Fig. Neplăcut surprins, atins, jignit. Baciu tresări înțepat. REBREANU, I. 27. 2. Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Îngîmfat, mîndru, fudul; înfumurat, închipuit. Cecilia... avea și haină nouă, ceea ce pe fete le face totdeauna foarte înțepate. SLAVICI, N. I 315. Cocoana... coboară din caretă și intră foarte înțepată în prăvălie. CARAGIALE, O. II 82. ◊ Expr. Înțepat la vorbă = care înțeapă cu vorba; înțepător, ironic, sarcastic. Înțepat la minte = ascuțit la minte, inteligent. Măi copile mic de stat, Dar la minte înțepat... TEODORESCU, P. P. 441. 3. Fig. Supărat, morocănos, ursuz. Eu nu-s ca tine să stau înțepată toată ziua, fiindcă m-a respins un domn. C. PETRESCU, C. V. 117. Toată înaintea amiezii fusese înțepată. Îi veni să se certe cu bucătăreasa, cu fata din casă. AGÎRBICEANU, S. P. 42. ◊ (Adverbial) Vorbea din ce în ce mai înțepat. DUMITRIU, N. 35.

ÎNȚEPÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNȚEPA și A SE ÎNȚEPA. 2) fig. Care este stăpânit de mândrie și impertinență; înfipt. ◊ ~ la vorbă zeflemitor. 3) fig. Care se supără ușor; supărăcios; țâfnos. /v. a înțepa

înțepát, -ă adj. (d. țeapă, adică „țeapăn ca cum ar fi pus în țeapă”). Împuns, atins (cu vorba), supărat. Afectat și supărat, înfipt: o mitocancă înțepată. Care denotă înțepare: un răspuns înțepat. Adv. A răspunde înțepat. V. înțăglat.

ÎNȚEPÁ, înțép, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. ♦ Intranz. și tranz. A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A pișca la limbă. 2. Tranz. Fig. A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. 3. Tranz. (Înv.) A trage în țeapă. – În + țeapă.

ÎNȚEPÁ, înțép, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. ♦ Intranz. și tranz. A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A pișca la limbă. 2. Tranz. Fig. A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. 3. Tranz. (Înv.) A trage în țeapă. – În + țeapă.

înțepa [At: PRAV, ap. DA ms / V: (reg) ~țapa, ~țăpa / Pzi: înțep / E: în- + țeapă] 1 vt (Înv) A executa un condamnat la moarte înfIgându-l într-o țeapă. 2-3 vtr A (se) împunge ușor cu un ac, ghimpe, țeapă sau cu orice obiect cu vârf ascuțit. 4-5 vti A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. 6 vt (Îe) A ~ pe cineva orzul sau ovăzul A nu-și mai încăpea în piele. 7 vr A-și face injecții cu stupefiante. 8 vi (D. băuturi) A pișcă la limbă. 9 vi (D. vin) A fi acrișor. 10 viu A furnica pe sub piele. 11 vt (Gmt; înv; d. drepte) A atinge într-un singur punct. 12 vt (Fig) A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva Si: a ironiza.

țepa[1] v vz înțepa

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ÎNȚEPÁ, înțép, vb. I. Tranz. 1. A împunge ușor, a străpunge cu un vîrf ascuțit; a înghimpa. Un țînțar îl înțepă așa de tare, încît îl deșteptă. ISPIRESCU, L. 245. Poteca n-o mai vedea, Mărăcini o înțepa. ANT. LIT. POP. I 368. Mă-nțeapă barba ta. ȘEZ. I 237. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu», arătînd instrumentul ) L-a înțepat cu un ac.Fig. Zăriră umbrele negre ale pasărilor cum treceau ca săgeata, înțepînd asfințitul cu unghiul lor ascuțit. DUMITRIU, B. F. 134. Un pescăruș văzduhul îl înțeapă. DRAGOMIR, P. 52. Ismailitenii au început a înțepa cu trupele lor de pradă hotarul Moldovei. SADOVEANU, F. J. 739. ◊ Refl. O, dar cum plîngeai aseară, Cînd te-ai înțepat la deget! TOPÎRCEANU, B. 57. Și prin mărăcini mă-nțep. ȘEZ. I 287. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A da o senzație de înțepătură, a avea un gust acidulat; a fi acrișor. Acest vin înțeapă. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A critica ironic, răutăcios; a adresa aluzii sarcastice. Frusina... îl înțepa, cînd și cînd, cu cîte o vorbă. GALACTION, O. I 137. ◊ Absol. În predicile sale de pe amvoanele bisericilor, înțepa ca vespea. CREANGĂ, A. 136. 3. (Învechit) A trage, a vîrî în țeapă. Înțepa pe un boier alăturea c-un mojic de rînd, tîlhar la drumul mare. SADOVEANU, O. VII 118. Spînzurați-l! înțepați-l! tăieți-l... Strigară haiducii. NEGRUZZI, S. I 120. Ștefan-vodă se gîndea Că tot e a-l înțepa Ori de gît a-l spînzura, Și poruncă poruncea Ca să scoată pe Corbea. TEODORESCU, P. P. 530.

A ÎNȚEPÁ înțép 1. tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A supune unei senzații de durere fizică, înfigând un obiect ascuțit; a împunge; a înghimpa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe usturătoare; a înghimpa; a împunge; a mușca. 3) înv. A trage în țeapă. 2. intranz. rar (despre mâncăruri sau băuturi) A provoca o senzație ușoară de durere pe limbă (asemănătoare atingerii de vârful unui obiect ascuțit); a pișca de limbă. /în + țeapă

A SE ÎNȚEPÁ mă înțép intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (cu cineva). /în + țeapă

înțepà v. 1. a împunge ușor; 2. a pune în țeapă; 3. a pișca la gust; 4. fig. a atinge. [V. țeapă].

înțép, a v. tr. (d. țeapă; sîrb. cepati, a despica. – Înțeapă; să înțepe). Împung cu ceva mic (ac, ghimpe), înghimp: trandafiriĭ înțeapă. Fig. Pișc la gust, îs picant: hreanu înțeapă. Împung, pișc cu vorba, ating: vorba asta l-a cam înțepat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțepá (a ~) vb., ind. prez. 3 înțeápă; conj. prez. 3 înțépe

înțepá vb., ind.prez. 1 sg. înțép, 3 sg. și pl. înțeápă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțépe

înțep, -țeapă 3, -țepe 3 conj., -țepat prt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚEPÁT adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

ÎNȚEPÁT adj. 1. împuns. (Deget ~ de ac.) 2. ciupit, pișcat. (Mână ~ de țânțari.)

ÎNȚEPAT adj. 1. împuns. (Deget ~ de ac.) 2. ciupit, pișcat. (Mînă ~ de țînțari.)

arată toate definițiile

Intrare: înțepat
înțepat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțepat
  • ‑nțepat
  • înțepatul
  • înțepatu‑
  • ‑nțepatul
  • ‑nțepatu‑
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepata
  • ‑nțepata
plural
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțepații
  • ‑nțepații
  • înțepate
  • ‑nțepate
  • înțepatele
  • ‑nțepatele
genitiv-dativ singular
  • înțepat
  • ‑nțepat
  • înțepatului
  • ‑nțepatului
  • înțepate
  • ‑nțepate
  • înțepatei
  • ‑nțepatei
plural
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțepaților
  • ‑nțepaților
  • înțepate
  • ‑nțepate
  • înțepatelor
  • ‑nțepatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înțepa
verb (VT25)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepare
  • ‑nțepare
  • înțepat
  • ‑nțepat
  • înțepatu‑
  • ‑nțepatu‑
  • înțepând
  • ‑nțepând
  • înțepându‑
  • ‑nțepându‑
singular plural
  • înțea
  • ‑nțea
  • înțepați
  • ‑nțepați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțep
  • ‑nțep
(să)
  • înțep
  • ‑nțep
  • înțepam
  • ‑nțepam
  • înțepai
  • ‑nțepai
  • înțepasem
  • ‑nțepasem
a II-a (tu)
  • înțepi
  • ‑nțepi
(să)
  • înțepi
  • ‑nțepi
  • înțepai
  • ‑nțepai
  • înțepași
  • ‑nțepași
  • înțepaseși
  • ‑nțepaseși
a III-a (el, ea)
  • înțea
  • ‑nțea
(să)
  • înțepe
  • ‑nțepe
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepă
  • ‑nțepă
  • înțepase
  • ‑nțepase
plural I (noi)
  • înțepăm
  • ‑nțepăm
(să)
  • înțepăm
  • ‑nțepăm
  • înțepam
  • ‑nțepam
  • înțeparăm
  • ‑nțeparăm
  • înțepaserăm
  • ‑nțepaserăm
  • înțepasem
  • ‑nțepasem
a II-a (voi)
  • înțepați
  • ‑nțepați
(să)
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțeparăți
  • ‑nțeparăți
  • înțepaserăți
  • ‑nțepaserăți
  • înțepaseți
  • ‑nțepaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțea
  • ‑nțea
(să)
  • înțepe
  • ‑nțepe
  • înțepau
  • ‑nțepau
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepaseră
  • ‑nțepaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțepat

etimologie:

  • vezi înțepa
    surse: DEX '09 DEX '98

înțepa înțepare înțepat

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit.
    exemple
    • Un țînțar îl înțepă așa de tare, încît îl deșteptă. ISPIRESCU, L. 245.
      surse: DLRLC
    • Poteca n-o mai vedea, Mărăcini o înțepa. ANT. LIT. POP. I 368.
      surse: DLRLC
    • L-a înțepat cu un ac.
      surse: DLRLC
    • figurat Zăriră umbrele negre ale pasărilor cum treceau ca săgeata, înțepînd asfințitul cu unghiul lor ascuțit. DUMITRIU, B. F. 134.
      surse: DLRLC
    • figurat Un pescăruș văzduhul îl înțeapă. DRAGOMIR, P. 52.
      surse: DLRLC
    • figurat Ismailitenii au început a înțepa cu trupele lor de pradă hotarul Moldovei. SADOVEANU, F. J. 739.
      surse: DLRLC
    • O, dar cum plîngeai aseară, Cînd te-ai înțepat la deget! TOPÎRCEANU, B. 57.
      surse: DLRLC
    • Și prin mărăcini mă-nțep. ȘEZ. I 287.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ironiza persifla zeflemisi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Frusina... îl înțepa, cînd și cînd, cu cîte o vorbă. GALACTION, O. I 137.
      surse: DLRLC
    • absolut În predicile sale de pe amvoanele bisericilor, înțepa ca vespea. CREANGĂ, A. 136.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit A trage în țeapă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Înțepa pe un boier alăturea c-un mojic de rînd, tîlhar la drumul mare. SADOVEANU, O. VII 118.
      surse: DLRLC
    • Spînzurați-l! înțepați-l! tăieți-l... Strigară haiducii. NEGRUZZI, S. I 120.
      surse: DLRLC
    • Ștefan-vodă se gîndea Că tot e a-l înțepa Ori de gît a-l spînzura, Și poruncă poruncea Ca să scoată pe Corbea. TEODORESCU, P. P. 530.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + țeapă
    surse: DEX '09 DEX '98