înăsprire sf [At: COSTINESCU / V: (înv) năsprire / Pl: ~ri / E: înăspri] 1 Asprire la pipăit Si: înăsprit¹ (1). 2 Răgușire a glasului Si: înăsprit¹ (2). 3 (Șîs ~a vinului) Moment în care mustul capătă un gust acidulat datorită fierberii Si: înăsprit¹ (3). 4 Închidere a unei culori Si: înăsprit¹ (4). 5 Severitate. 6 Necomunicativitate. 7 Dobândire a unei expresii severe de către trăsăturile feței Si: înăsprit¹ (7). 8 Răcire a vremii Si: înăsprit¹ (8). 9 Înrăutățire a situației Si: înăsprit¹. 10 Încordare a relațiilor dintre oameni Si: înăsprit¹ (10). 11 Agravare a unui conflict Si: înăsprit¹ (11). 12 Scrobire a unei rufe Si: înăsprit¹ (12).

ÎNĂSPRIRE s. f. Acțiunea de a (se) înăspri; fig. înrăutățire, agravare; ascuțire, încordare. Înăsprirea vremii. ▭ Principalul mijloc folosit de capitaliști pentru reducerea prețului de cost este înăsprirea exploatării, scăderea salariului real al muncitorilor. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2392.

înaspri v vz înăspri

înăspri [At: P. MAIOR, IST. 102/22 / V: (înv) înas~, năspri / S și: (înv) înnă~ / Pzi: ~resc / E: în- + aspru] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni aspru la pipăit. 3 vr (D. glas) A se aspri. 4 vr (D. vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător. 5 vr (Rar; d. culori) A se închide. 6-7 vtr (Fig) A (se) face mai sever. 8-9 vtr (Fig) A (se) face mai necomunicativ. 10 vr (D. trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 11 vr (D. vreme) A se face mai rece. 12 vt A face ca o situație să devină mai grea. 13 vr (D. relațiile dintre oameni) A se încorda. 14 vr (D. conflicte) A se agrava. 15 vt (Reg) A scrobi o rufă.

năspri v vz înăspri

năsprire sf vz înăsprire

ASPRI... – ÎNĂSPRI...

ÎNĂSPRI, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca ceva să devină aspru; a aspri. Vîntul îi înăsprise pielea. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. Vremea începea să se înăsprească. În port munca conteni și vapoarele plecară mai curînd, de frica înghețului. DUNĂREANU, CH. 74. Toamna se duce și vremea prinde a se-năspri. VLAHUȚĂ, O. A. 135. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni și la inima, firea sau gîndul lor) A face mai neînduplecat, mai sever, mai rău, mai închis; a înrăutăți, a înrăi. Îl înăsprise clocotul din el. POPA, V. 256. Gîndul că soră-sa ar privi-o de sus... îi înăsprise inima. VLAHUȚĂ, O. AL. II 134. ◊ Refl. Sufletul tînăr se înăspri. SADOVEANU, O. I 271. Parcă nu erau numai Maranda și părinții pricina neastîmpărului său; i se mai înăsprea sufletul și cu jalea din sat. MIRONESCU, S. A. 44. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A exprima asprime, duritate, severitate. Slăbise, între sprîncene i se adîncise o dungă. Gura i se înăsprise. CAMILAR, TEM. 256. 4. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, mai puțin suportabilă: a agrava. Și care mai grozav jug... poate fi altul decît sărăcia, care negreșit va fi partea țăranilor, dacă în loc de a îmbunătăți, vom înăspri soarta lor? KOGĂLNICEANU, S. A. 173. ♦ Refl. A se încorda, a se ascuți; a se agrava; a se adînci (4). În perioada imperialistă a capitalismului se întețește goana capitaliștilor după profituri maxime, se înăspresc toate contradicțiile capitalismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 15. 5. Refl. (Despre must) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător, pișcător.

A SE ÎNĂSPRI mă ~esc intranz. 1) A deveni (mai) aspru. Suprafața materialului se ~ește. 2) fig. A deveni mai dur, mai sever. 3) (despre timp) A se face mai rece. Vremea se ~ește. 4) rar (despre must) A deveni înțepător; a căpăta aciditate. 5) fig. A deveni mai dificil, mai grav; a se agrava; a se înrăutăți; a se complica. Lupta s-a ~it. /în + aspru

A ÎNĂSPRI ~esc tranz. A face să se înăsprească. [Sil. în-ăs-pri] /în + aspru

înăsprì v. 1. a (se) face aspru; 2. a (se) irita: se înăspri craiul PANN.

năsprì v. V. înăsprì.

asprésc v. tr. (d. aspru). Fac aspru (dur): sărăcia asprește sufletele. Daŭ un gust aspru: fermentațiunea asprește mustu. – Și înăsprésc.

înăsprésc, V. aspresc.

înăsprire (desp. î-năs-/în-ăs-) s. f., g.-d. art. înăspririi

!înăsprire (î-năs-/în-ăs-) s. f., g.-d. art. înăspririi

înăsprire s. f. (sil, mf. în-), g.-d. art. înăspririi

înăspri (a ~) (desp. î-năs-/în-ăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăspresc, 3 sg. înăsprește, imperf. 1 înăspream; conj. prez. 1 sg. să înăspresc, 3 să înăsprească

!înăspri (a ~) (î-năs-/în-ăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăspresc, imperf. 3 sg. înăsprea; conj. prez. 3 să înăsprească

înăspri vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăspresc, imperf. 3 sg. înăsprea; conj. prez. 3 sg. și pl. înăsprească

înăspresc, -pream 1 imp.

ÎNĂSPRIRE s. 1. v. asprire. 2. v. înrăutățire.

ÎNĂSPRIRE s. 1. asprire. (~ unei suprafețe.) 2. înrăutățire. (~ relațiilor dintre ei.)

ÎNĂSPRI vb. 1. a (se) aspri. (Suprafața materialului s-a ~.) 2. v. înrăutăți.

ÎNĂSPRI vb. 1. a (se) aspri. (Suprafața s-a ~.) 2. a (se) înrăutăți. (Relațiile dintre ei s-au ~.)