10 definiții pentru agravare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agravare sf [At: DA ms / Pl: ~vări / E: agrava] 1 (D. vina, fapta reprobabilă etc. a cuiva) Mărire. 2 (Med; d. boli) înrăutățire.

AGRAVÁRE, agravări, s. f. Faptul de a (se) agrava; înrăutățire. – V. agrava.

AGRAVÁRE, agravări, s. f. Faptul de a (se) agrava; înrăutățire. – V. agrava.

AGRAVÁRE, agravări, s. f. Faptul de a (se) agrava; înrăutățire.

AGRAVÁRE, agravări, s. f. Faptul de a (se) agrava; înrăutățire.

AGRAVÁRE s.f. Faptul de a (se) agrava; înrăutățire. [< agrava].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agraváre (a-gra-) s. f., g.-d. art. agravắrii; pl. agravắri

agraváre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. agravării; pl. agravări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGRAVÁRE s. 1. înrăire, înrăutățire, (livr.) acutizare, (fig.) deteriorare. (~ stării bolnavului.) 2. v. înrăutățire.

AGRAVARE s. 1. înrăire, înrăutățire. (~ bolii cuiva.) 2. înrăutățire, (livr.) recrudescență. (~ economiei dintr-o țară capitalistă.)

Agravare ≠ îmbunătățire

Intrare: agravare
  • silabație: a-gra-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agravare
  • agravarea
plural
  • agravări
  • agravările
genitiv-dativ singular
  • agravări
  • agravării
plural
  • agravări
  • agravărilor
vocativ singular
plural

agravare

etimologie:

  • vezi agrava
    surse: DEX '09 DEX '98 DN