ÎNĂSPRI, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca ceva să devină aspru; a aspri. Vîntul îi înăsprise pielea. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. Vremea începea să se înăsprească. În port munca conteni și vapoarele plecară mai curînd, de frica înghețului. DUNĂREANU, CH. 74. Toamna se duce și vremea prinde a se-năspri. VLAHUȚĂ, O. A. 135. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni și la inima, firea sau gîndul lor) A face mai neînduplecat, mai sever, mai rău, mai închis; a înrăutăți, a înrăi. Îl înăsprise clocotul din el. POPA, V 256. Gîndul că soră-sa ar privi-o de sus... îi înăsprise inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 134. ◊ Refl. Sufletul tînăr se înăspri. SADOVEANU, O. I 271. Parcă nu erau numai Maranda și părinții pricina neastîmpărului său; i se mai înăsprea sufletul și cu jalea din sat. MIRONESCU, S. A. 44. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A exprima asprime, duritate, severitate. Slăbise, între sprîncene i se adîncise o dungă. Gura i se înăsprise. CAMILAR, TEM. 256. 4. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, mai puțin suportabilă: a agrava. Și care mai grozav jug... poate fi altul decît sărăcia, care negreșit va fi partea țăranilor, dacă în loc de a îmbunătăți, vom înăspri soarta lor? KOGĂLNICEANU, S. A. 173. ♦ Refl. A se încorda, a se ascuți; a se agrava; a se adînci (4). În perioada imperialistă a capitalismului se întețește goana capitaliștilor după profituri maxime, se înăspresc toate contradicțiile capitalismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 15. 5. Refl. (Despre must) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător, pișcător.