2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împurpurat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: împurpura] 1 Roșu în obraji de emoție. 2 Vopsit în roșu.

împurpura [At: DA ms / Pzi: ~rez, (reg) împurpur / E: în- + purpură] 1 vr A se înroși în obraji de emoție. 2 vt A vopsi în roșu.

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși. [Prez. ind. și: (reg.) împúrpur] – În + purpură.

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși, a deveni de culoare purpurie. Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108. – Prez. ind. și: împúrpur (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 56).

A SE ÎMPURPURÁ mă ~éz intranz. A căpăta culoarea purpurie; a deveni roșu-aprins (ca purpura). /în + purpură

A ÎMPURPURÁ ~éz tranz. A face să se împurpureze. /în + purpură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împurpurá (a ~) vb., ind. prez. 3 împurpureáză

împurpurá vb., ind. prez. 1 sg. împurpuréz, 3 sg. și pl. împurpureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPURPURÁT adj. v. îmbujorat.

ÎMPURPURAT adj. îmbujorat, înroșit, roșu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Față ~.)

ÎMPURPURÁ vb. v. îmbujora.

ÎMPURPURA vb. a (se) îmbujora, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

Intrare: împurpurat
împurpurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împurpurat
  • ‑mpurpurat
  • împurpuratul
  • împurpuratu‑
  • ‑mpurpuratul
  • ‑mpurpuratu‑
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpurata
  • ‑mpurpurata
plural
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurații
  • ‑mpurpurații
  • împurpurate
  • ‑mpurpurate
  • împurpuratele
  • ‑mpurpuratele
genitiv-dativ singular
  • împurpurat
  • ‑mpurpurat
  • împurpuratului
  • ‑mpurpuratului
  • împurpurate
  • ‑mpurpurate
  • împurpuratei
  • ‑mpurpuratei
plural
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpuraților
  • ‑mpurpuraților
  • împurpurate
  • ‑mpurpurate
  • împurpuratelor
  • ‑mpurpuratelor
vocativ singular
plural
Intrare: împurpura
împurpura1 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpurare
  • ‑mpurpurare
  • împurpurat
  • ‑mpurpurat
  • împurpuratu‑
  • ‑mpurpuratu‑
  • împurpurând
  • ‑mpurpurând
  • împurpurându‑
  • ‑mpurpurându‑
singular plural
  • împurpurea
  • ‑mpurpurea
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împurpurez
  • ‑mpurpurez
(să)
  • împurpurez
  • ‑mpurpurez
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (tu)
  • împurpurezi
  • ‑mpurpurezi
(să)
  • împurpurezi
  • ‑mpurpurezi
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurași
  • ‑mpurpurași
  • împurpuraseși
  • ‑mpurpuraseși
a III-a (el, ea)
  • împurpurea
  • ‑mpurpurea
(să)
  • împurpureze
  • ‑mpurpureze
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpură
  • ‑mpurpură
  • împurpurase
  • ‑mpurpurase
plural I (noi)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
(să)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurarăm
  • ‑mpurpurarăm
  • împurpuraserăm
  • ‑mpurpuraserăm
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (voi)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
(să)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurarăți
  • ‑mpurpurarăți
  • împurpuraserăți
  • ‑mpurpuraserăți
  • împurpuraseți
  • ‑mpurpuraseți
a III-a (ei, ele)
  • împurpurea
  • ‑mpurpurea
(să)
  • împurpureze
  • ‑mpurpureze
  • împurpurau
  • ‑mpurpurau
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpuraseră
  • ‑mpurpuraseră
împurpura2 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpurare
  • ‑mpurpurare
  • împurpurat
  • ‑mpurpurat
  • împurpuratu‑
  • ‑mpurpuratu‑
  • împurpurând
  • ‑mpurpurând
  • împurpurându‑
  • ‑mpurpurându‑
singular plural
  • împurpură
  • ‑mpurpură
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împurpur
  • ‑mpurpur
(să)
  • împurpur
  • ‑mpurpur
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (tu)
  • împurpuri
  • ‑mpurpuri
(să)
  • împurpuri
  • ‑mpurpuri
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurași
  • ‑mpurpurași
  • împurpuraseși
  • ‑mpurpuraseși
a III-a (el, ea)
  • împurpură
  • ‑mpurpură
(să)
  • împurpure
  • ‑mpurpure
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpură
  • ‑mpurpură
  • împurpurase
  • ‑mpurpurase
plural I (noi)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
(să)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurarăm
  • ‑mpurpurarăm
  • împurpuraserăm
  • ‑mpurpuraserăm
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (voi)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
(să)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurarăți
  • ‑mpurpurarăți
  • împurpuraserăți
  • ‑mpurpuraserăți
  • împurpuraseți
  • ‑mpurpuraseți
a III-a (ei, ele)
  • împurpură
  • ‑mpurpură
(să)
  • împurpure
  • ‑mpurpure
  • împurpurau
  • ‑mpurpurau
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpuraseră
  • ‑mpurpuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împurpurat

împurpura împurpurare

  • 1. A se înroși în obraji (de emoție).
    exemple
    • Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + purpură
    surse: DEX '98 DEX '09