2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrăștiat, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 158 / V: (înv) ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: împrăștia] 1 (D. lucruri) Risipit. 2 (D. oameni) Distrat. 3 (D. oameni) Dezorganizat.

ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.

ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.

ÎMPRĂȘTIÁT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Distrat, zăpăcit. Acest tînăr e prea împrăștiat. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Dezordonat, lipsit de plan. Activitate împrăștiată. – Pronunțat: -ti-at.

ÎMPRĂȘTIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPRĂȘTIA și A SE ÎMPRĂȘTIA. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește dezorganizare. [Sil. îm-prăș-ti-at] /v. a împrăștia

împrăștiat a. răspândit în toate părțile.

împrăștiát, -ă adj. Răspîndit, risipit. Om împrăștiat, al căruĭ gînd nu e concentrat, om distrat.

împrăștia [At: DOSOFTEI, V. S. 21 / V: (îvp) ~ăschia / Pzi: împrăștii / E: în- + praștie] 1-2 vtr (A face să plece sau) a pleca în toate direcțiile. 3-4 vtr (A face să fugă sau) a fugi în toate părțile. 5-6 vtr A (se) risipi. 7-12 vtr (Pan) A (se) dezmembra (prin cădere) (prin rupere sau) prin răsturnare. 13-14 vt (Fig) A face să dispară (gândurile sau) o stare sufletească apăsătoare. 15-16 vtr (D. lichide) A (se) răspândi. 17-18 vtr (D. avere) A (se) cheltui. 19-20 vtr (D. umflături) A (se) dezumfla. 21-22 vtr (Pgn; fig) A (se) extinde. 22-23 vtr (D. gospodărie; șfg) A (se) nărui. [1]

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: 22-23 după 21-22 Ladislau Strifler

ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie.

ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie.

ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. Tranz. 1. A trimite (a arunca, a goni) în diferite părți; a risipi. Poliția veni și împrăștie norodul. BOLINTINEANU, O. 405. Vestindu-se lui Mihai primejdia ce-l amenința, își strînse în grabă oastea pe lîngă dînsul și împrăștie călăreți... în toate unghiurile țării, strigînd că intră sabie de turci și tătari în țară. BĂLCESCU, O. II 48. ◊ Absol. Am o găină neagră și una albă; cea neagră strînge, iar cea albă împrăștie (Ziua și noaptea). GOROVEI, C. 138. ♦ Fig. A face să dispară; a risipi. Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată orice teamă. REBREANU, R. I 216. Căuta să-i afle din ochi gîndurile, nevoile, supărările pe care el credea c-ar ști să le împrăștie. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Într-o zi, neștiind ce să fac ca să împrăștii tristețea de care eram cuprins, m-am dus să văd pre doctorul H. NEGRUZZI, S. I 293. ♦ Refl. (Mai ales despre o colectivitate, o mulțime etc.) A se răspîndi, a se risipi; a se răsfira. Oamenii se împrăștiau tăcuți, cu părere de rău că filmul se sfîrșise. CAMILAR, TEM. 52. Coloanele de fum se aplecau, împrăștiindu-se pe fața pămîntului. SADOVEANU, B. 25. Vitele se-mprăștiară prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Voi împrăștiați-vă care încotro și vă duceți acasă. ISPIRESCU, L. 318. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie. EMINESCU, O. I 79. ♦ (Cu privire la lichide) A lăsa să curgă, a vărsa. Și fierul ce-mi va face jos capul a cădea Nu va putea vreodată a împrăștia din vine Cît sînge-n mii de lupte vărsă sabia mea. MACEDONSKI, O. I 251. 2. A răspîndi, a difuza. În grădină, în lumina de basm a lunii, florile împrăștiau un miros îmbătător. SADOVEANU, O. III 175. Vartolomeu Diaconu apăru din biroul său, împrăștiind știrea că expresul a trecut de ultima stație. C. PETRESCU, A. 426. Cîteva felinare de hîrtie colorată, atîrnate de crengile copacilor, împrăștiau o lumină discretă. VLAHUȚĂ, O. A. 243. (Fig.) O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pîclă de toamnă învăluia totul. SADOVEANU, O. I 361. ◊ Refl. Îndată s-a împrăștiat un miros de pîine arsă. C. PETRESCU, C. V. 120. Cîntecul se împrăștiă în tot satul. SANDU-ALDEA, U. P. 206. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos, și de aceea, cînd se împrăștiă faima venirii lui... oamenii așteptau murmurînd. EMINESCU, N. 27. (Fig.) Castelul în ruine domnește peste vale... Din turnuri retezate se-mprăștie o jale. MACEDONSKI, O. I 23. – Pronunțat: -ti-a.

A SE ÎMPRĂȘTIÁ pers. 3 se împrăștie intranz. A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se risipi; a se dispersa. S-au ~at în toate părțile. /în + praștie

A ÎMPRĂȘTIÁ împrăștii tranz. 1) A face să se împrăștie; a risipi; a dispersa. 2) fig. (gânduri, sentimente) A face să se uite. [Sil. îm-prăș-] /în + praștie

împrăștiá v. 1. a arunca încoace și încolo: vântul a împrăștiat frunzele; 2. a trimite sau duce în diferite locuri: a împrăștia trupe; fig. a împrăștia o veste; 3. a pune pe fugă, în dezordine: i-a împrăștiat pe dușmani. [Lit. a arunca cu praștia: termen tehnic generalizat].

împrắștiĭ, a v. tr. (d. praștie. V. împroșc). Răspîndesc, risipesc, arunc în toate părțile: vîntu împrăștie frunzele, artileria împrăștie dușmaniĭ. Trimete în diferite locurĭ: comandamentu îșĭ împrăștié trupele. Fig. Ziarele împrăștie veștĭ. – Vechĭ și răsprăștiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)

împrăștiá vb. (sil. -ti-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. împrăștii, 3 sg. și pl. împrăștie (sil. -ti-e), 1 pl. împrăștiém; ger. împrăștiínd (sil. -ti-ind)

împrăștia (i-a) (ind. prez. 1 sg. împrăștii, 1 pl. împrăștiem, ger. împrăștiind)

împrăștiu, -tii 2, -tiam 1 imp., -tiat prt., -tiind ger., -tiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRĂȘTIÁT adj. v. absent, aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, distrat, năuc, năucit, neatent, zăpăcit.

ÎMPRĂȘTIÁT adj. 1. dispersat, răsfirat, răspândit, răzlețit, risipit, (pop.) răznit, (înv. și reg.) rășchirat. (O mulțime ~.) 2. difuz, risipit. (Elemente ~.) 3. risipit, (înv.) spârcuit. (O armată ~.) 4. v. risipit. 5. prefirat, presărat, răsfirat, răspândit, risipit. (Nisip ~.) 6. v. spulberat.

împrăștiat adj. v. ABSENT. AIURIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. DISTRAT. NĂUC. NĂUCIT. NEATENT. ZĂPĂCIT.

arată toate definițiile

Intrare: împrăștiat
împrăștiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrăștiat
  • ‑mprăștiat
  • împrăștiatul
  • împrăștiatu‑
  • ‑mprăștiatul
  • ‑mprăștiatu‑
  • împrăștia
  • ‑mprăștia
  • împrăștiata
  • ‑mprăștiata
plural
  • împrăștiați
  • ‑mprăștiați
  • împrăștiații
  • ‑mprăștiații
  • împrăștiate
  • ‑mprăștiate
  • împrăștiatele
  • ‑mprăștiatele
genitiv-dativ singular
  • împrăștiat
  • ‑mprăștiat
  • împrăștiatului
  • ‑mprăștiatului
  • împrăștiate
  • ‑mprăștiate
  • împrăștiatei
  • ‑mprăștiatei
plural
  • împrăștiați
  • ‑mprăștiați
  • împrăștiaților
  • ‑mprăștiaților
  • împrăștiate
  • ‑mprăștiate
  • împrăștiatelor
  • ‑mprăștiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: împrăștia
împrăștia verb grupa I conjugarea I
  • silabație: -ti-a
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrăștia
  • ‑mprăștia
  • împrăștiere
  • ‑mprăștiere
  • împrăștiat
  • ‑mprăștiat
  • împrăștiatu‑
  • ‑mprăștiatu‑
  • împrăștiind
  • ‑mprăștiind
  • împrăștiindu‑
  • ‑mprăștiindu‑
singular plural
  • împrăștie
  • ‑mprăștie
  • împrăștiați
  • ‑mprăștiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrăștii
  • ‑mprăștii
(să)
  • împrăștii
  • ‑mprăștii
  • împrăștiam
  • ‑mprăștiam
  • împrăștiai
  • ‑mprăștiai
  • împrăștiasem
  • ‑mprăștiasem
a II-a (tu)
  • împrăștii
  • ‑mprăștii
(să)
  • împrăștii
  • ‑mprăștii
  • împrăștiai
  • ‑mprăștiai
  • împrăștiași
  • ‑mprăștiași
  • împrăștiaseși
  • ‑mprăștiaseși
a III-a (el, ea)
  • împrăștie
  • ‑mprăștie
(să)
  • împrăștie
  • ‑mprăștie
  • împrăștia
  • ‑mprăștia
  • împrăștie
  • ‑mprăștie
  • împrăștiase
  • ‑mprăștiase
plural I (noi)
  • împrăștiem
  • ‑mprăștiem
(să)
  • împrăștiem
  • ‑mprăștiem
  • împrăștiam
  • ‑mprăștiam
  • împrăștiarăm
  • ‑mprăștiarăm
  • împrăștiaserăm
  • ‑mprăștiaserăm
  • împrăștiasem
  • ‑mprăștiasem
a II-a (voi)
  • împrăștiați
  • ‑mprăștiați
(să)
  • împrăștiați
  • ‑mprăștiați
  • împrăștiați
  • ‑mprăștiați
  • împrăștiarăți
  • ‑mprăștiarăți
  • împrăștiaserăți
  • ‑mprăștiaserăți
  • împrăștiaseți
  • ‑mprăștiaseți
a III-a (ei, ele)
  • împrăștie
  • ‑mprăștie
(să)
  • împrăștie
  • ‑mprăștie
  • împrăștiau
  • ‑mprăștiau
  • împrăștia
  • ‑mprăștia
  • împrăștiaseră
  • ‑mprăștiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrăștiat

etimologie:

  • vezi împrăștia
    surse: DEX '98 DEX '09

împrăștia împrăștiat împrăștiere împrăștiare

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți.
    exemple
    • Poliția veni și împrăștie norodul. BOLINTINEANU, O. 405.
      surse: DLRLC
    • Vestindu-se lui Mihai primejdia ce-l amenința, își strînse în grabă oastea pe lîngă dînsul și împrăștie călăreți... în toate unghiurile țării, strigînd că intră sabie de turci și tătari în țară. BĂLCESCU, O. II 48.
      surse: DLRLC
    • absolut Am o găină neagră și una albă; cea neagră strînge, iar cea albă împrăștie (Ziua și noaptea). GOROVEI, C. 138.
      surse: DLRLC
    • Oamenii se împrăștiau tăcuți, cu părere de rău că filmul se sfîrșise. CAMILAR, TEM. 52.
      surse: DLRLC
    • Coloanele de fum se aplecau, împrăștiindu-se pe fața pămîntului. SADOVEANU, B. 25.
      surse: DLRLC
    • Vitele se-mprăștiară prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 94.
      surse: DLRLC
    • Voi împrăștiați-vă care încotro și vă duceți acasă. ISPIRESCU, L. 318.
      surse: DLRLC
    • Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie. EMINESCU, O. I 79.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin analogie A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. (Cu privire la lichide) A lăsa să curgă.
        surse: DLRLC sinonime: vărsa un exemplu
        exemple
        • Și fierul ce-mi va face jos capul a cădea Nu va putea vreodată a împrăștia din vine Cît sînge-n mii de lupte vărsă sabia mea. MACEDONSKI, O. I 251.
          surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată orice teamă. REBREANU, R. I 216.
        surse: DLRLC
      • Căuta să-i afle din ochi gîndurile, nevoile, supărările pe care el credea c-ar ști să le împrăștie. VLAHUȚĂ, O. A. III 81.
        surse: DLRLC
      • Într-o zi, neștiind ce să fac ca să împrăștii tristețea de care eram cuprins, m-am dus să văd pre doctorul H. NEGRUZZI, S. I 293.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: difuza răspândi
    • 2.1. tranzitiv reflexiv prin generalizare adesea figurat A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: difuza răspândi întinde 8 exemple
      exemple
      • În grădină, în lumina de basm a lunii, florile împrăștiau un miros îmbătător. SADOVEANU, O. III 175.
        surse: DLRLC
      • Vartolomeu Diaconu apăru din biroul său, împrăștiind știrea că expresul a trecut de ultima stație. C. PETRESCU, A. 426.
        surse: DLRLC
      • Cîteva felinare de hîrtie colorată, atîrnate de crengile copacilor, împrăștiau o lumină discretă. VLAHUȚĂ, O. A. 243.
        surse: DLRLC
      • figurat O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pîclă de toamnă învăluia totul. SADOVEANU, O. I 361.
        surse: DLRLC
      • Îndată s-a împrăștiat un miros de pîine arsă. C. PETRESCU, C. V. 120.
        surse: DLRLC
      • Cîntecul se împrăștiă în tot satul. SANDU-ALDEA, U. P. 206.
        surse: DLRLC
      • Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos, și de aceea, cînd se împrăștiă faima venirii lui... oamenii așteptau murmurînd. EMINESCU, N. 27.
        surse: DLRLC
      • figurat Castelul în ruine domnește peste vale... Din turnuri retezate se-mprăștie o jale. MACEDONSKI, O. I 23.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + praștie
    surse: DEX '98 DEX '09