2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împotrivit, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 256 / Pl: ~iți, ~e / E: împotrivi] (Îvr) 1 Opus. 2 (Înv) Potrivit.

ÎMPOTRIVÍT, -Ă, împotriviți, -te, adj. (Înv., rar) Opus, contrar. – V. împotrivi.

ÎMPOTRIVÍT, -Ă, împotriviți, -te, adj. (Înv., rar) Opus, contrar. – V. împotrivi.

ÎMPOTRIVÍT, -Ă, împotriviți, -te, adj. (Neobișnuit) Opus, contrar. Cardinalul în tabăra sa adună pe lîngă sine senatul și alți oameni încercați, spre a se sfătui cum să poarte mai bine războiul. Părerile fură împotrivite. BĂLCESCU, O. II 237.

împotrivi [At: CANTEMIR, HR. 344 / V: ~protivi / Pzi: ~vesc / E: împotrivă] 1 vr A se opune. 2 vr (Fig) A se contrazice. 3 vt (Rar) A pune față în față. 4 vr (Rar) A se lua la întrecere cu cineva. 5 vt (Rar) A face să se potrivească.

ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă.

ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă.

ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. (Construit de obicei cu dativul) A se pune împotrivă, a se opune, a fi contra. Nu i se putea împotrivi nici o putere pe lume. DUMITRIU, N. 31. Cine poartă arme să se împotrivească... Cei slabi, bătrînii, femeile, copiii să se ridice la munte. SADOVEANU, O. I 529. Tată-tău s-a împotrivi și n-a vrea să te lase. CREANGĂ, P. 191. Știi tu că nu mă împotrivesc ție niciodată. EMINESCU, N. 18.

A SE ÎMPOTRIVÍ mă ~ésc intranz. 1) A opune rezistență. ~ dușmanului. 2) A fi împotrivă; a nu cădea de acord, ripostând; a se opune. Se ~ește oricărui abuz. /Din împotrivă

împotrivì v. a se pune împotrivă.

împotrivésc v. tr. (d. potrivă). Opun. V. refl. Mă opun, rezist. – Vechĭ mă protivesc: Dumnezeŭ trufașilor protivește-se (Ps. S. 173, 5).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!împotriví (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivéște, imperf. 3 sg. se împotriveá; conj. prez. 3 se împotriveáscă

împotriví vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împotrivésc, imperf. 3 sg. împotriveá; conj. prez. 3 sg. și pl. împotriveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPOTRIVÍT adj. v. advers, contrar, dimpotrivă, opus, potrivnic.

împotrivit adj. v. ADVERS. CONTRAR. DIMPOTRIVĂ. OPUS. POTRIVNIC.

ÎMPOTRIVÍ vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. și reg.) a se potrivi, (înv.) a se împoncișa, a se încurmezișa, a se semeți. (S-a ~ acestor măsuri abuzive.) 2. v. rezista.

ÎMPOTRIVI vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. și reg.) a se potrivi, (înv.) a se împoncișa, a se încurmezișa, a se semeți. (S-a ~ acestor măsuri abuzive.) 2. a rezista, (înv.) a (se) nevoi. (S-a ~ pînă la ultimul om.)

Intrare: împotrivit
împotrivit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împotrivit
  • ‑mpotrivit
  • împotrivitul
  • împotrivitu‑
  • ‑mpotrivitul
  • ‑mpotrivitu‑
  • împotrivi
  • ‑mpotrivi
  • împotrivita
  • ‑mpotrivita
plural
  • împotriviți
  • ‑mpotriviți
  • împotriviții
  • ‑mpotriviții
  • împotrivite
  • ‑mpotrivite
  • împotrivitele
  • ‑mpotrivitele
genitiv-dativ singular
  • împotrivit
  • ‑mpotrivit
  • împotrivitului
  • ‑mpotrivitului
  • împotrivite
  • ‑mpotrivite
  • împotrivitei
  • ‑mpotrivitei
plural
  • împotriviți
  • ‑mpotriviți
  • împotriviților
  • ‑mpotriviților
  • împotrivite
  • ‑mpotrivite
  • împotrivitelor
  • ‑mpotrivitelor
vocativ singular
plural
Intrare: împotrivi
  • silabație: îm-po-tri-vi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împotrivi
  • ‑mpotrivi
  • împotrivire
  • ‑mpotrivire
  • împotrivit
  • ‑mpotrivit
  • împotrivitu‑
  • ‑mpotrivitu‑
  • împotrivind
  • ‑mpotrivind
  • împotrivindu‑
  • ‑mpotrivindu‑
singular plural
  • împotrivește
  • ‑mpotrivește
  • împotriviți
  • ‑mpotriviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împotrivesc
  • ‑mpotrivesc
(să)
  • împotrivesc
  • ‑mpotrivesc
  • împotriveam
  • ‑mpotriveam
  • împotrivii
  • ‑mpotrivii
  • împotrivisem
  • ‑mpotrivisem
a II-a (tu)
  • împotrivești
  • ‑mpotrivești
(să)
  • împotrivești
  • ‑mpotrivești
  • împotriveai
  • ‑mpotriveai
  • împotriviși
  • ‑mpotriviși
  • împotriviseși
  • ‑mpotriviseși
a III-a (el, ea)
  • împotrivește
  • ‑mpotrivește
(să)
  • împotrivească
  • ‑mpotrivească
  • împotrivea
  • ‑mpotrivea
  • împotrivi
  • ‑mpotrivi
  • împotrivise
  • ‑mpotrivise
plural I (noi)
  • împotrivim
  • ‑mpotrivim
(să)
  • împotrivim
  • ‑mpotrivim
  • împotriveam
  • ‑mpotriveam
  • împotrivirăm
  • ‑mpotrivirăm
  • împotriviserăm
  • ‑mpotriviserăm
  • împotrivisem
  • ‑mpotrivisem
a II-a (voi)
  • împotriviți
  • ‑mpotriviți
(să)
  • împotriviți
  • ‑mpotriviți
  • împotriveați
  • ‑mpotriveați
  • împotrivirăți
  • ‑mpotrivirăți
  • împotriviserăți
  • ‑mpotriviserăți
  • împotriviseți
  • ‑mpotriviseți
a III-a (ei, ele)
  • împotrivesc
  • ‑mpotrivesc
(să)
  • împotrivească
  • ‑mpotrivească
  • împotriveau
  • ‑mpotriveau
  • împotrivi
  • ‑mpotrivi
  • împotriviseră
  • ‑mpotriviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împotrivit

etimologie:

  • vezi împotrivi
    surse: DEX '98 DEX '09

împotrivi împotrivire

  • 1. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: opune 4 exemple
    exemple
    • Nu i se putea împotrivi nici o putere pe lume. DUMITRIU, N. 31.
      surse: DLRLC
    • Cine poartă arme să se împotrivească... Cei slabi, bătrînii, femeile, copiii să se ridice la munte. SADOVEANU, O. I 529.
      surse: DLRLC
    • Tată-tău s-a împotrivi și n-a vrea să te lase. CREANGĂ, P. 191.
      surse: DLRLC
    • Știi tu că nu mă împotrivesc ție niciodată. EMINESCU, N. 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • împotrivă
    surse: DEX '09 DEX '98