2 intrări
20 de definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPOPOȚONÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona.
împopoțonare sf [At: IORGA, B. 19 / Pl: ~nări / E: împopoțona] (Fam) Împodobire exagerată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPOPOȚONÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPOPOȚONÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împopoțona; înzorzonare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împopoțona vtr [At: NEGRUZZI, S. III, 75 / V: ~țăna / Pzi: ~nez / E: împopoța + împopona] (Fam) 1-2 A (se) împodobi peste măsură Si: (reg) a (se) împopona (1-2), a (se) împopoța (1-2), a (se) înzorzona.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. A se găti, a se împodobi peste măsură (cu podoabe de prost gust); a se înzorzona. «Aia» iar s-a împopoțonat. Parcă e o pupăză. PAS, Z. I 81. Ia spune-mi, mă rog, ce te-ai împopoțonat așa? duhul ce ai ar trebui să-ți arăte că nu te prinde. NEGRUZZI, S. III 75. ◊ Tranz. Oamenii întind darurile pe amînă (= în mîini) ș-apoi împopoțonează pe fiecare cu darul lui. SEVASTOS, N. 303.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎMPOPOȚONÁ ~éz tranz. (mai ales persoane) A găti cu prea multe podoabe (de prost gust); a înzestra cu zorzoane; a înzorzona. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împopoț(on)à v. Mold. a (se) găti cu afectațiune: gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă AL. fata babei era împopoțată CR. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
împopoțonáre (fam.) s. f., g.-d. art. împopoțonắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împopoțonáre s. f., g.-d. art. împopoțonării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împopoțoná vb., ind. prez. 1 sg. împopoțonéz, 3 sg. și pl. împopoțoneáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împopoțonez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMPOPOȚONÁRE s. înzorzonare, (pop.) împoponare, înțoțonare. (~ unei persoane ca o paparudă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPOPOȚONARE s. înzorzonare, (pop.) împoponare, înțoțonare. (~ unei persoane ca o paparudă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPOPOȚONÁ vb. a (se) înzorzona, (pop.) a (se) împopona, a (se) înțoțona, a (se) zorzona. (S-a ~ ca o paparudă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPOPOȚONA vb. a (se) înzorzona, (pop.) a (se) împopona, a (se) înțoțona, a (se) zorzona. (S-a ~ ca o paparudă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
împopoțonare
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împoponare înzorzonare
etimologie:
- vezi împopoțonasurse: DEX '98 DEX '09
împopoțona împopoțonare împopoțonat
- 1. familiar A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona.exemple
- «Aia» iar s-a împopoțonat. Parcă e o pupăză. PAS, Z. I 81.surse: DLRLC
- Ia spune-mi, mă rog, ce te-ai împopoțonat așa? duhul ce ai ar trebui să-ți arăte că nu te prinde. NEGRUZZI, S. III 75.surse: DLRLC
- Oamenii întind darurile pe amînă (= în mâini) ș-apoi împopoțonează pe fiecare cu darul lui. SEVASTOS, N. 303.surse: DLRLC
-
etimologie:
- surse: DEX '98 DEX '09