opțiuni
  • info

15 definiții pentru împopoțona

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPOPOȚONA, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec.

împopoțona vtr [At: NEGRUZZI, S. III, 75 / V: ~țăna / Pzi: ~nez / E: împopoța + împopona] (Fam) 1-2 A (se) împodobi peste măsură Si: (reg) a (se) împopona (1-2), a (se) împopoța (1-2), a (se) înzorzona.

ÎMPOPOȚONA, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec.

ÎMPOPOȚONA, împopoțonez, vb. I. Refl. A se găti, a se împodobi peste măsură (cu podoabe de prost gust); a se înzorzona. «Aia» iar s-a împopoțonat. Parcă e o pupăză. PAS, Z. I 81. Ia spune-mi, mă rog, ce te-ai împopoțonat așa? duhul ce ai ar trebui să-ți arăte că nu te prinde. NEGRUZZI, S. III 75. ◊ Tranz. Oamenii întind darurile pe amînă (= în mîini) ș-apoi împopoțonează pe fiecare cu darul lui. SEVASTOS, N. 303.

A ÎMPOPOȚONA ~ez tranz. (mai ales persoane) A găti cu prea multe podoabe (de prost gust); a înzestra cu zorzoane; a înzorzona. /Orig. nec.

împopoț(on)à v. Mold. a (se) găti cu afectațiune: gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă AL. fata babei era împopoțată CR. [Origină necunoscută].

împopoțăna v vz împopoțona

împoțona v vz împopoțona

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împopoțona (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. împopoțonez, 3 împopoțonează; conj. prez. 1 sg. să împopoțonez, 3 să împopoțoneze

împopoțona (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțonează

împopoțona vb., ind. prez. 1 sg. împopoțonez, 3 sg. și pl. împopoțonează

împopoțonez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPOPOȚONA vb. a (se) înzorzona, (pop.) a (se) împopona, a (se) înțoțona, a (se) zorzona. (S-a ~ ca o paparudă.)

ÎMPOPOȚONA vb. a (se) înzorzona, (pop.) a (se) împopona, a (se) înțoțona, a (se) zorzona. (S-a ~ ca o paparudă.)

Intrare: împopoțona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împopoțona
  • ‑mpopoțona
  • împopoțonare
  • ‑mpopoțonare
  • împopoțonat
  • ‑mpopoțonat
  • împopoțonatu‑
  • ‑mpopoțonatu‑
  • împopoțonând
  • ‑mpopoțonând
  • împopoțonându‑
  • ‑mpopoțonându‑
 singular plural
  • împopoțonează
  • ‑mpopoțonează
  • împopoțonați
  • ‑mpopoțonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împopoțonez
  • ‑mpopoțonez
 (să)
  • împopoțonez
  • ‑mpopoțonez
  • împopoțonam
  • ‑mpopoțonam
  • împopoțonai
  • ‑mpopoțonai
  • împopoțonasem
  • ‑mpopoțonasem
a II-a (tu)
  • împopoțonezi
  • ‑mpopoțonezi
 (să)
  • împopoțonezi
  • ‑mpopoțonezi
  • împopoțonai
  • ‑mpopoțonai
  • împopoțonași
  • ‑mpopoțonași
  • împopoțonaseși
  • ‑mpopoțonaseși
a III-a (el, ea)
  • împopoțonează
  • ‑mpopoțonează
 (să)
  • împopoțoneze
  • ‑mpopoțoneze
  • împopoțona
  • ‑mpopoțona
  • împopoțonă
  • ‑mpopoțonă
  • împopoțonase
  • ‑mpopoțonase
plural I (noi)
  • împopoțonăm
  • ‑mpopoțonăm
 (să)
  • împopoțonăm
  • ‑mpopoțonăm
  • împopoțonam
  • ‑mpopoțonam
  • împopoțonarăm
  • ‑mpopoțonarăm
  • împopoțonaserăm
  • ‑mpopoțonaserăm
  • împopoțonasem
  • ‑mpopoțonasem
a II-a (voi)
  • împopoțonați
  • ‑mpopoțonați
 (să)
  • împopoțonați
  • ‑mpopoțonați
  • împopoțonați
  • ‑mpopoțonați
  • împopoțonarăți
  • ‑mpopoțonarăți
  • împopoțonaserăți
  • ‑mpopoțonaserăți
  • împopoțonaseți
  • ‑mpopoțonaseți
a III-a (ei, ele)
  • împopoțonează
  • ‑mpopoțonează
 (să)
  • împopoțoneze
  • ‑mpopoțoneze
  • împopoțonau
  • ‑mpopoțonau
  • împopoțonară
  • ‑mpopoțonară
  • împopoțonaseră
  • ‑mpopoțonaseră
împopoțăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împoțona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împopoțona, împopoțonezverb

  • 1. familiar A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: găti zorzona împopona împopoța înzorzona înțoțona
    • format_quote «Aia» iar s-a împopoțonat. Parcă e o pupăză. PAS, Z. I 81. DLRLC
    • format_quote Ia spune-mi, mă rog, ce te-ai împopoțonat așa? duhul ce ai ar trebui să-ți arăte că nu te prinde. NEGRUZZI, S. III 75. DLRLC
    • format_quote Oamenii întind darurile pe amînă (= în mâini) ș-apoi împopoțonează pe fiecare cu darul lui. SEVASTOS, N. 303. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.