5 definiții pentru împoponare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împopona vtr [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: ns cf poponețe] (Reg) 1-2 A (se) împopoțona (1-2).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPOPONARE s. v. împopoțonare, înzorzonare.

împoponare s. v. ÎMPOPOȚONARE. ÎNZORZONARE.

ÎMPOPONA vb. v. împopoțona, înzorzona.

împopona vb. v. ÎMPOPOȚONA. ÎNZORZONA.

Intrare: împoponare
împoponare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împoponare
  • ‑mpoponare
  • împoponarea
  • ‑mpoponarea
plural
  • împoponări
  • ‑mpoponări
  • împoponările
  • ‑mpoponările
genitiv-dativ singular
  • împoponări
  • ‑mpoponări
  • împoponării
  • ‑mpoponării
plural
  • împoponări
  • ‑mpoponări
  • împoponărilor
  • ‑mpoponărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)