6 definiții pentru împopoțare
Explicative DEX
ÎMPOPOȚA, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec.
ÎMPOPOȚA, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împopoța vtr [At: DA ms / V: (îvp) ~popuța, ~prep~ / Pzi: ~țez / E: nct] 1-2 (Reg) A (se) împopoțona (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împopoț(on)à v. Mold. a (se) găti cu afectațiune: gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă AL. fata babei era împopoțată CR. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
împopoța (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împopoța vb., ind. prez. 1 sg. împopoțez, 3 sg. și pl. împopoțează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
împopoța, împopoțezverb
- 1. A (se) împopoțona. DEX '09 DEX '98sinonime: împopoțona
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.