2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împilare sf [At: (a. 1776) URICARIUL I, 180/ V: im~ / Pl: ~lări / E: împila] 1 Călcare în picioare Si: împilat1 (1). 2 Oprire prematură a dezvoltării Si: împilat1 3 Presare a fânului Si: împilat1 (3). 4 (Reg) Împiedicare a unui cal legându-i capul de un picior, spre a nu putea fugi Si: împilat1 (4). 5 Apăsare. 6 (Fig) Înduplecare. 7 Aplecare spre pământ Si: împilat1 (7). 8 Împovărare peste măsură Si: împilat1 (8). 9 Asuprire. 10 Biciuire. 11 @(Nob) Dispreț.

ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila.

ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila.

ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; oprimare, asuprire. În curgerea timpurilor, acest popor... față de împilările unor domnii vitrege, față de asuprirea îndestulaților vieții și-a păstrat ființa cu limba și datinile. SADOVEANU, E. 24. Întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NRGRUZZI, S. I 150. A face istoricul chestiunii rurale în țările romîne este a scrie însăși istoria a trei secole de împilări făcute poporului romîn. KOGĂLNICEANU, S. A. 209.

împilare f. apăsare silnică: împilarea gloatei NEGR.

împila [At: ECONOMIA 41/7 / V: im~ (cscj) ~li, ~pcili, încili / Pzi: ~lez / E: ml *impillare] 1 vt A călca în picioare. 2 vr A nu se mai dezvolta. 3 vt A presa fânul. 4 vt (Reg) A împiedica un cal legându-i capul de un picior, spre a nu putea fugi. 5 vt A apăsa. 6 vt (Fig) A îndupleca. 7 vt A face să se aplece spre pământ. 8 vt A împovăra peste măsură. 9 vt A asupri. 10 vt A biciui. 11 vt (Nob) A disprețui.

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec.

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec.

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima, a apăsa. Vornicul Straie Leurdeanu, ce-și azvîrlise comanacul și-și lepădase rasa, urmă iarăși a împila țeara. ODOBESCU, S. I 447. De la ai săi nu așteaptă vreun bine, pentru că ai săi totdeauna l-au împilat. NEGRUZZI, S. I 279.

A ÎMPILÁ ~éz tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima. / Orig. nec.

împilá v. a împovăra prea mult, a apăsa cu violență. [Lit. a bate sau călca în piuă: termen tehnic generalizat].

împiléz v. tr. (d. pilă, forma pmt. a luĭ piŭă, adică „a pisa, a pisăgi”, ca lat. dare in pistrinum, a pisăgi. V. piŭă). Asupresc, oprim: a împila poporu. Vest. A împila un cal, a-l lega cu un picĭor de căpăstru, așa în cît să nu poată fugi cînd e lăsat să pască.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împiláre s. f., g.-d. art. împilắrii; pl. împilắri

împiláre s. f., g.-d. art. împilării; pl. împilări

împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză

împilá vb., ind. prez. 1 sg. împiléz, 3 sg. și pl. împileáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împiléze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPILÁRE s. v. oprimare.

ÎMPILARE s. asuprire, exploatare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

arată toate definițiile

Intrare: împilare
împilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împilare
  • ‑mpilare
  • împilarea
  • ‑mpilarea
plural
  • împilări
  • ‑mpilări
  • împilările
  • ‑mpilările
genitiv-dativ singular
  • împilări
  • ‑mpilări
  • împilării
  • ‑mpilării
plural
  • împilări
  • ‑mpilări
  • împilărilor
  • ‑mpilărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impilare
  • impilarea
plural
  • impilări
  • impilările
genitiv-dativ singular
  • impilări
  • impilării
plural
  • impilări
  • impilărilor
vocativ singular
plural
Intrare: împila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împila
  • ‑mpila
  • împilare
  • ‑mpilare
  • împilat
  • ‑mpilat
  • împilatu‑
  • ‑mpilatu‑
  • împilând
  • ‑mpilând
  • împilându‑
  • ‑mpilându‑
singular plural
  • împilea
  • ‑mpilea
  • împilați
  • ‑mpilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împilez
  • ‑mpilez
(să)
  • împilez
  • ‑mpilez
  • împilam
  • ‑mpilam
  • împilai
  • ‑mpilai
  • împilasem
  • ‑mpilasem
a II-a (tu)
  • împilezi
  • ‑mpilezi
(să)
  • împilezi
  • ‑mpilezi
  • împilai
  • ‑mpilai
  • împilași
  • ‑mpilași
  • împilaseși
  • ‑mpilaseși
a III-a (el, ea)
  • împilea
  • ‑mpilea
(să)
  • împileze
  • ‑mpileze
  • împila
  • ‑mpila
  • împilă
  • ‑mpilă
  • împilase
  • ‑mpilase
plural I (noi)
  • împilăm
  • ‑mpilăm
(să)
  • împilăm
  • ‑mpilăm
  • împilam
  • ‑mpilam
  • împilarăm
  • ‑mpilarăm
  • împilaserăm
  • ‑mpilaserăm
  • împilasem
  • ‑mpilasem
a II-a (voi)
  • împilați
  • ‑mpilați
(să)
  • împilați
  • ‑mpilați
  • împilați
  • ‑mpilați
  • împilarăți
  • ‑mpilarăți
  • împilaserăți
  • ‑mpilaserăți
  • împilaseți
  • ‑mpilaseți
a III-a (ei, ele)
  • împilea
  • ‑mpilea
(să)
  • împileze
  • ‑mpileze
  • împilau
  • ‑mpilau
  • împila
  • ‑mpila
  • împilaseră
  • ‑mpilaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impila
  • impilare
  • impilat
  • impilatu‑
  • impilând
  • impilându‑
singular plural
  • impilea
  • impilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impilez
(să)
  • impilez
  • impilam
  • impilai
  • impilasem
a II-a (tu)
  • impilezi
(să)
  • impilezi
  • impilai
  • impilași
  • impilaseși
a III-a (el, ea)
  • impilea
(să)
  • impileze
  • impila
  • impilă
  • impilase
plural I (noi)
  • impilăm
(să)
  • impilăm
  • impilam
  • impilarăm
  • impilaserăm
  • impilasem
a II-a (voi)
  • impilați
(să)
  • impilați
  • impilați
  • impilarăți
  • impilaserăți
  • impilaseți
a III-a (ei, ele)
  • impilea
(să)
  • impileze
  • impilau
  • impila
  • impilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împilare impilare

  • 1. Acțiunea de a împila.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asuprire oprimare 3 exemple
    exemple
    • În curgerea timpurilor, acest popor... față de împilările unor domnii vitrege, față de asuprirea îndestulaților vieții și-a păstrat ființa cu limba și datinile. SADOVEANU, E. 24.
      surse: DLRLC
    • Întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NRGRUZZI, S. I 150.
      surse: DLRLC
    • A face istoricul chestiunii rurale în țările romîne este a scrie însăși istoria a trei secole de împilări făcute poporului romîn. KOGĂLNICEANU, S. A. 209.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împila
    surse: DEX '98 DEX '09

împila împilare împilat impila impilare impilat

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Vornicul Stroie Leurdeanu, ce-și azvîrlise comanacul și-și lepădase rasa, urmă iarăși a împila țeara. ODOBESCU, S. I 447.
      surse: DLRLC
    • De la ai săi nu așteaptă vreun bine, pentru că ai săi totdeauna l-au împilat. NEGRUZZI, S. I 279.
      surse: DLRLC

etimologie: