2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împiedicat2, ~ă a [At: N. COSTIN, L. II, 86/30 / V: ~dec~ / Pl: ~ați, ~e / E: împiedica1] 1 (D. animale) Care are picioarele legate spre a nu putea fugi Si: împelecat2 (1). 2 (D. roțile vehiculelor) Cu piedică Si: înțepenit. 3 Căruia i s-a pus în cale o piedică pentru a-l face să cadă la pământ. 4 (Fig) Oprit. 5-6 Care s-a lovit cu piciorul de un obstacol (și a căzut la pământ) Si: împelecat1 (2-3). 7 (D. arme de foc) Cu piedica de siguranță pusă. 8 Gângav. 9 (D. vorbire, stil) Greoi.

împiedicat1 sn [At: DA ms / V: ~dec~ / Pl: ~uri / E: împiedica1] 1-11 împiedicare (1-6, 8-12).

ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.

ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.

ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi), căruia i s-a pus piedică. Dăm drumul cailor să pască împiedicați. STANCU, D. 254. ♦ (Despre vehicule sau roțile vehiculelor) Cu piedică, înțepenit. Începură să urce... șiruri lungi de care goale și să se întoarcă de la stîne, cu roțile dindărăt împiedicate în lanțuri. DUMITRIU, N. 199. 2. Fig. (Despre vorbă sau vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. (Atestat în forma împiedecat) Fraze... mult mai împiedecate și mai puțin elegante. ODOBESCU, S. II 352. – Variantă: împiedecat, -ă adj.

împiedeca v vz împiedica1

împiedecat2, ~ă a vz împiedicat2

împiedecat1 sn vz împiedicat1

împiedica2 vtr [At: PĂCALĂ, M. R. 310 / V: ~deca / Pzi: împiedic / E: ns cf împiedena] (Trs) 1-2 (Rar; d. materiale textile) A se îndoi în lungime (și a coase ulterior cu mașina din greșeală cele două părți).

împiedica1 [At: CORESI EV. 17/2 / V: ~pedeca, ~ped~, ~piedeca / Pzi: împiedic / E: ml *impedico, -are] 1 vt (D. animale) A pune piedică la picioare (prin legare) ca să nu mai poată fugi Si: a împeleca (1). 2 vt A înfrâna roțile unui vehicul pentru a-l face să meargă mai greu. 3 vt (Îe) ~că la deal sau despiedică la vale Se spune despre un om îndărătnic, care face lucrurile pe dos. 4 vt A pune cuiva o piedică pentru a-l face să cadă la pământ. 5 vt (Fig) A ține în ioc pe cineva sau ceva Si: a opri. 6 vt A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 7-8 vr A se lovi cu piciorul de un obstacol (și a cădea) Si: a se împeleca (2-3), a se poticni. 9 vr (Îlv) A se ~în picioare A se împletici. 10-11 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) limba A nu putea articula bine sunetele din cauza beției. 12 vr (Îlv) A se ~ la vorbă A gângăvi. 13 vr (Fig) A da mereu peste cineva sau peste ceva care supără, stingherește.

ÎMPIEDECÁ vb. I v. împiedica.

ÎMPIEDECÁ vb. I v. împiedica.

ÎMPIEDECÁ vb. I v. împiedica.

ÎMPIEDECÁT, -Ă adj. v. împiedicat.

ÎMPIEDECÁT, -Ă adj. v. împiedicat.

ÎMPIEDECÁT, -Ă adj. v. împiedicat.

ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. 2. Tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) împiedecá vb. I] – Lat. impedicare.

ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. 2. Tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) împiedecá vb. I] – Lat. impedicare.

ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni, animale etc.; mai ales urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «în») A se lovi (cu piciorul) de ceva care stă în cale (și a cădea), a se poticni; a se izbi de cineva întîlnit în cale. Moș Șoric se împiedică de prag și se izbi cu capul de celalalt părete. SADOVEANU, O. III 570. Se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, A. 50. ◊ (Poetic) Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cîntă arcașii, Și-așa de sălbatic li-e cîntul – Din piele de urs au vestmîntul, Și-n bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31. ◊ Refl. reciproc. S-au împiedicat unul în altul. SBIERA, P. 242. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula ușor și bine sunetele (din cauza beției sau a unei boli, a unei infirmități). A se împiedica la vorbă = a gîngăvi. Dar ce ai în gură? Te împiedici la vorbă. SAHIA, N. 104. ♦ Fig. A da mereu în drum peste ceva sau cineva. Li se părea că tot de el se-mpiedică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc (pe cineva sau ceva), a sta cuiva în cale, a nu lăsa să se facă (sau să se înfăptuiască) ceva. Regimul burghezo-moșieresc a împiedicat dezvoltarea științei arheologice. IST. R.P.R. 7. Mersul înainte al omenirii nu-l poate împiedica nici fortăreața, nici arma de foc. STANCU, U.R.S.S. 121. Numai dumneata... poți să-l împiedici de la cine știe ce nebunie. C. PETRESCU, C. V. 336. 2. Tranz. A pune piedică la picioare, a lega picioarele din față sau cele din spate ale unui animal, ca să nu poată fugi. A-mpiedicat calul și și-a pregătit culcuș. STANCU, D. 21. Vorba-și isprăvea Și se arunca Cal de-mpiedica Și jos îl trîntea. TEODORESCU, P. P. 447. ♦ A pune opritoare la roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu); a înțepeni. Ion Jura împiedică roata dindărăt din dreapta, din partea rîpei, cu un lanț. DUMITRIU, N. 155. – Variantă: împiedecá (EMINESCU, O. I 146) vb. I.

împiedecà v. 1. a pune o piedică, a opri în loc; 2. a lega picioarele calului; 3. a se lovi de ceva sau de cineva; 4. fig. a sta locului, a se încurca. [Lat. IMPEDICARE].

împédec (est) și împĭédec (vest), a v. tr. (lat. im-pedico, -áre, a prinde în pedică, d. pédica, pedică; vit. impedicare, pv. empedegar, fr. empêcher [pg. dial. empelgar, a cruța o osteneală]). Prind în pedică, pun pedică, leg picĭoarele: a împedeca un cal. Fig. Opresc, încurc, jenez: bagajele și ploaĭa mă împedecaŭ să merg. V. refl. Mă lovesc în mers: calu s’a împedecat și a căzut. Fig. Ministru s’a împedecat de multe greutățĭ. – Și împedic, împĭedic cînd e acc. pe răd. Și împélec (Vicĭu). V. zăticnesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împiedicá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împiédic, 3 împiédică

împiedicá vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. împiédic, 3 sg. și pl. împiédică; conj. prez. 3 sg. și pl. împiédice

arată toate definițiile

Intrare: împiedicat
împiedicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împiedicat
  • ‑mpiedicat
  • împiedicatul
  • împiedicatu‑
  • ‑mpiedicatul
  • ‑mpiedicatu‑
  • împiedica
  • ‑mpiedica
  • împiedicata
  • ‑mpiedicata
plural
  • împiedicați
  • ‑mpiedicați
  • împiedicații
  • ‑mpiedicații
  • împiedicate
  • ‑mpiedicate
  • împiedicatele
  • ‑mpiedicatele
genitiv-dativ singular
  • împiedicat
  • ‑mpiedicat
  • împiedicatului
  • ‑mpiedicatului
  • împiedicate
  • ‑mpiedicate
  • împiedicatei
  • ‑mpiedicatei
plural
  • împiedicați
  • ‑mpiedicați
  • împiedicaților
  • ‑mpiedicaților
  • împiedicate
  • ‑mpiedicate
  • împiedicatelor
  • ‑mpiedicatelor
vocativ singular
plural
împiedecat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împiedecat
  • ‑mpiedecat
  • împiedecatul
  • împiedecatu‑
  • ‑mpiedecatul
  • ‑mpiedecatu‑
  • împiedeca
  • ‑mpiedeca
  • împiedecata
  • ‑mpiedecata
plural
  • împiedecați
  • ‑mpiedecați
  • împiedecații
  • ‑mpiedecații
  • împiedecate
  • ‑mpiedecate
  • împiedecatele
  • ‑mpiedecatele
genitiv-dativ singular
  • împiedecat
  • ‑mpiedecat
  • împiedecatului
  • ‑mpiedecatului
  • împiedecate
  • ‑mpiedecate
  • împiedecatei
  • ‑mpiedecatei
plural
  • împiedecați
  • ‑mpiedecați
  • împiedecaților
  • ‑mpiedecaților
  • împiedecate
  • ‑mpiedecate
  • împiedecatelor
  • ‑mpiedecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: împiedica
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împiedica
  • ‑mpiedica
  • împiedicare
  • ‑mpiedicare
  • împiedicat
  • ‑mpiedicat
  • împiedicatu‑
  • ‑mpiedicatu‑
  • împiedicând
  • ‑mpiedicând
  • împiedicându‑
  • ‑mpiedicându‑
singular plural
  • împiedică
  • ‑mpiedică
  • împiedicați
  • ‑mpiedicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împiedic
  • ‑mpiedic
(să)
  • împiedic
  • ‑mpiedic
  • împiedicam
  • ‑mpiedicam
  • împiedicai
  • ‑mpiedicai
  • împiedicasem
  • ‑mpiedicasem
a II-a (tu)
  • împiedici
  • ‑mpiedici
(să)
  • împiedici
  • ‑mpiedici
  • împiedicai
  • ‑mpiedicai
  • împiedicași
  • ‑mpiedicași
  • împiedicaseși
  • ‑mpiedicaseși
a III-a (el, ea)
  • împiedică
  • ‑mpiedică
(să)
  • împiedice
  • ‑mpiedice
  • împiedica
  • ‑mpiedica
  • împiedică
  • ‑mpiedică
  • împiedicase
  • ‑mpiedicase
plural I (noi)
  • împiedicăm
  • ‑mpiedicăm
(să)
  • împiedicăm
  • ‑mpiedicăm
  • împiedicam
  • ‑mpiedicam
  • împiedicarăm
  • ‑mpiedicarăm
  • împiedicaserăm
  • ‑mpiedicaserăm
  • împiedicasem
  • ‑mpiedicasem
a II-a (voi)
  • împiedicați
  • ‑mpiedicați
(să)
  • împiedicați
  • ‑mpiedicați
  • împiedicați
  • ‑mpiedicați
  • împiedicarăți
  • ‑mpiedicarăți
  • împiedicaserăți
  • ‑mpiedicaserăți
  • împiedicaseți
  • ‑mpiedicaseți
a III-a (ei, ele)
  • împiedică
  • ‑mpiedică
(să)
  • împiedice
  • ‑mpiedice
  • împiedicau
  • ‑mpiedicau
  • împiedica
  • ‑mpiedica
  • împiedicaseră
  • ‑mpiedicaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împiedeca
  • ‑mpiedeca
  • împiedecare
  • ‑mpiedecare
  • împiedecat
  • ‑mpiedecat
  • împiedecatu‑
  • ‑mpiedecatu‑
  • împiedecând
  • ‑mpiedecând
  • împiedecându‑
  • ‑mpiedecându‑
singular plural
  • împiedecă
  • ‑mpiedecă
  • împiedecați
  • ‑mpiedecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împiedec
  • ‑mpiedec
(să)
  • împiedec
  • ‑mpiedec
  • împiedecam
  • ‑mpiedecam
  • împiedecai
  • ‑mpiedecai
  • împiedecasem
  • ‑mpiedecasem
a II-a (tu)
  • împiedeci
  • ‑mpiedeci
(să)
  • împiedeci
  • ‑mpiedeci
  • împiedecai
  • ‑mpiedecai
  • împiedecași
  • ‑mpiedecași
  • împiedecaseși
  • ‑mpiedecaseși
a III-a (el, ea)
  • împiedecă
  • ‑mpiedecă
(să)
  • împiedece
  • ‑mpiedece
  • împiedeca
  • ‑mpiedeca
  • împiedecă
  • ‑mpiedecă
  • împiedecase
  • ‑mpiedecase
plural I (noi)
  • împiedecăm
  • ‑mpiedecăm
(să)
  • împiedecăm
  • ‑mpiedecăm
  • împiedecam
  • ‑mpiedecam
  • împiedecarăm
  • ‑mpiedecarăm
  • împiedecaserăm
  • ‑mpiedecaserăm
  • împiedecasem
  • ‑mpiedecasem
a II-a (voi)
  • împiedecați
  • ‑mpiedecați
(să)
  • împiedecați
  • ‑mpiedecați
  • împiedecați
  • ‑mpiedecați
  • împiedecarăți
  • ‑mpiedecarăți
  • împiedecaserăți
  • ‑mpiedecaserăți
  • împiedecaseți
  • ‑mpiedecaseți
a III-a (ei, ele)
  • împiedecă
  • ‑mpiedecă
(să)
  • împiedece
  • ‑mpiedece
  • împiedecau
  • ‑mpiedecau
  • împiedeca
  • ‑mpiedeca
  • împiedecaseră
  • ‑mpiedecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împiedicat împiedecat

  • 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfrânat înțepenit 2 exemple
    exemple
    • Dăm drumul cailor să pască împiedicați. STANCU, D. 254.
      surse: DLRLC
    • Începură să urce... șiruri lungi de care goale și să se întoarcă de la stîne, cu roțile dindărăt împiedicate în lanțuri. DUMITRIU, N. 199.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Despre vorbă sau despre vorbire:
    exemple
    • Fraze... mult mai împiedecate și mai puțin elegante. ODOBESCU, S. II 352.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împiedica
    surse: DEX '98 DEX '09

împiedica împiedicare împiedicat împiedeca împiedecat împiedecare

  • 1. reflexiv A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: poticni 4 exemple
    exemple
    • Moș Șoric se împiedică de prag și se izbi cu capul de celalalt părete. SADOVEANU, O. III 570.
      surse: DLRLC
    • Se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, A. 50.
      surse: DLRLC
    • poetic Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cîntă arcașii, Și-așa de sălbatic li-e cîntul – Din piele de urs au vestmîntul, Și-n bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31.
      surse: DLRLC
    • reciproc S-au împiedicat unul în altul. SBIERA, P. 242.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se împiedica în picioare = a se împletici.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împletici
    • 1.2. expresie A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A se împiedica la vorbă = gângăvi
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dar ce ai în gură? Te împiedici la vorbă. SAHIA, N. 104.
        surse: DLRLC
    • 1.4. figurat A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Li se părea că tot de el se-mpiedică. ISPIRESCU, L. 337.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: despiedica 2 exemple
    exemple
    • A-mpiedicat calul și și-a pregătit culcuș. STANCU, D. 21.
      surse: DLRLC
    • Vorba-și isprăvea Și se arunca Cal de-mpiedica Și jos îl trîntea. TEODORESCU, P. P. 447.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfrâna înțepeni un exemplu
      exemple
      • Ion Jura împiedică roata dindărăt din dreapta, din partea rîpei, cu un lanț. DUMITRIU, N. 155.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv figurat A ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: opri antonime: stimula 3 exemple
    exemple
    • Regimul burghezo-moșieresc a împiedicat dezvoltarea științei arheologice. IST. R.P.R. 7.
      surse: DLRLC
    • Mersul înainte al omenirii nu-l poate împiedica nici fortăreața, nici arma de foc. STANCU, U.R.S.S. 121.
      surse: DLRLC
    • Numai dumneata... poți să-l împiedici de la cine știe ce nebunie. C. PETRESCU, C. V. 336.
      surse: DLRLC

etimologie: