2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împelițat2, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 89 / V: ~pie~, (Mar) ~erl~ / Pl: ~ați, ~e / E: împelița] 1 a (Nob) Prevăzut cu o peliță. 2 a (Înv) Întrupat. 3 a (Îs) Drac ~ Copil neastâmpărat și obraznic. 4 a Rău. 5 a (Mar; rar; îf împerlițat) Mândru. 6 sma Drac. 7-8 smf, a (Pfm) (Persoană) afurisită. 9-10 smf, a (Ban) (Persoană) vicioasă, cu deprinderi urâte, incapabilă să se îndrepte.

împelițat1 sn [At: PSALT. SCFI. 526 / V: ~pie~ / Pl: ~uri / E: împelița] (Înv) Întrupare.

ÎMPELIȚÁT, -Ă adj. v. împielițat.

ÎMPELIȚÁT, -Ă, împelițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împelițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împielițát, -ă adj.] – V. împelița.

ÎMPELIȚÁT, -Ă, împelițați, -te, adj. (Și în forma împielițat) Afurisit, blestemat, îndrăcit. Cati, Cati... – ascultă, modistă împielițată. ALECSANDRI, T. I 69. Acolo, la un foc cu vîlvătăi, baciul și ciobanii, spuneau ghicitori, care de care mai impelițate. DELAVRANCEA, S. 258. Se veseliră și lăudară pe dumnezeu că a dat atîta tărie lui Greuceanu de a izbîndit împotriva împelițaților vrăjmași ai omenirii. ISPIRESCU, L. 224. ◊ Expr. Drac împelițat, se zice despre un copil neastîmpărat, poznaș, obraznic. Acu să pleci că te iau și eu la bătaie, drac împielițat ce ești! REBREANU, R. II 33. Ce ochi de drac împielițat avea Mogîldea; și ca un viezure își răsucea capulo clipă n-avea astîmpăr. VLAHUȚĂ, O. A. 380. Vai, ce drac împielițat! ALECSANDRI, T. I 135. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul, diavolul. Vrei să mă furi la iad, impelițatule?! VISSARION, B. 85. – Variantă: împielițát,-ă adj.

ÎMPELIȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎMPELIȚA.Drac ~ se spune unui copil neastâmpărat sau obraznic. 2) Care are purtări rele. /v. a se împelița

împelițát, -ă adj. (d. peliță, pele). Încornat, el însușĭ: drac împelițat. S. m. Împelițatu, dracu. – Și ca v. refl.: să te împelițezĭ în chip de om muritor (Car. VR. 1909, 11, 209), să-țĭ ĭeĭ chip de om, vorbind de un drac.

împelița vr [At: VARLAAM, C. II, 41 / V: ~pie~ / Pzi: ez / E: în- + peliță] (Înv) A se întrupa.

împielița v vz împelița

împielițat2, ~ă a vz împelițat2, ~ă

împielițat1 sn vz împelițat1

ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița.

ÎMPIELIȚÁ, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se incarna. [Var.: (rar) împelițá vb. I] – În + peliță (=pieliță).

ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița.

ÎMPELIȚÁ, împelițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se încarna. [Var.: (rar) împielițá vb. I] – În + peliță (= pieliță).

ÎMPIELIȚÁ vb. I v. împelița.

ÎMPIELIȚÁ vb. I v. împelița.

ÎMPIELIȚÁT, -Ă adj. v. împelițat.

ÎMPIELIȚÁT, -Ă adj. v. împelițat.

ÎMPELIȚÁ, împelițez, vb. I. Refl. (În basme) A se întrupa, a se încarna. O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11. – Variantă: împielițá vb. I.

A SE ÎMPELIȚÁ mă ~éz intranz. înv. 1) A lua o înfățișare (peliță) străină, dându-se drept altcineva. 2) (în basme, despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. /în + peliță

împelițà v. a se incarna: o să te impelițezi... în chip de om muritor CAR. [V. pielițà].

arată toate definițiile

Intrare: împelița
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împelița
  • ‑mpelița
  • împelițare
  • ‑mpelițare
  • împelițat
  • ‑mpelițat
  • împelițatu‑
  • ‑mpelițatu‑
  • împelițând
  • ‑mpelițând
  • împelițându‑
  • ‑mpelițându‑
singular plural
  • împelițea
  • ‑mpelițea
  • împelițați
  • ‑mpelițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împelițez
  • ‑mpelițez
(să)
  • împelițez
  • ‑mpelițez
  • împelițam
  • ‑mpelițam
  • împelițai
  • ‑mpelițai
  • împelițasem
  • ‑mpelițasem
a II-a (tu)
  • împelițezi
  • ‑mpelițezi
(să)
  • împelițezi
  • ‑mpelițezi
  • împelițai
  • ‑mpelițai
  • împelițași
  • ‑mpelițași
  • împelițaseși
  • ‑mpelițaseși
a III-a (el, ea)
  • împelițea
  • ‑mpelițea
(să)
  • împelițeze
  • ‑mpelițeze
  • împelița
  • ‑mpelița
  • împeliță
  • ‑mpeliță
  • împelițase
  • ‑mpelițase
plural I (noi)
  • împelițăm
  • ‑mpelițăm
(să)
  • împelițăm
  • ‑mpelițăm
  • împelițam
  • ‑mpelițam
  • împelițarăm
  • ‑mpelițarăm
  • împelițaserăm
  • ‑mpelițaserăm
  • împelițasem
  • ‑mpelițasem
a II-a (voi)
  • împelițați
  • ‑mpelițați
(să)
  • împelițați
  • ‑mpelițați
  • împelițați
  • ‑mpelițați
  • împelițarăți
  • ‑mpelițarăți
  • împelițaserăți
  • ‑mpelițaserăți
  • împelițaseți
  • ‑mpelițaseți
a III-a (ei, ele)
  • împelițea
  • ‑mpelițea
(să)
  • împelițeze
  • ‑mpelițeze
  • împelițau
  • ‑mpelițau
  • împelița
  • ‑mpelița
  • împelițaseră
  • ‑mpelițaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împielița
  • ‑mpielița
  • împielițare
  • ‑mpielițare
  • împielițat
  • ‑mpielițat
  • împielițatu‑
  • ‑mpielițatu‑
  • împielițând
  • ‑mpielițând
  • împielițându‑
  • ‑mpielițându‑
singular plural
  • împielițea
  • ‑mpielițea
  • împielițați
  • ‑mpielițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împielițez
  • ‑mpielițez
(să)
  • împielițez
  • ‑mpielițez
  • împielițam
  • ‑mpielițam
  • împielițai
  • ‑mpielițai
  • împielițasem
  • ‑mpielițasem
a II-a (tu)
  • împielițezi
  • ‑mpielițezi
(să)
  • împielițezi
  • ‑mpielițezi
  • împielițai
  • ‑mpielițai
  • împielițași
  • ‑mpielițași
  • împielițaseși
  • ‑mpielițaseși
a III-a (el, ea)
  • împielițea
  • ‑mpielițea
(să)
  • împielițeze
  • ‑mpielițeze
  • împielița
  • ‑mpielița
  • împieliță
  • ‑mpieliță
  • împielițase
  • ‑mpielițase
plural I (noi)
  • împielițăm
  • ‑mpielițăm
(să)
  • împielițăm
  • ‑mpielițăm
  • împielițam
  • ‑mpielițam
  • împielițarăm
  • ‑mpielițarăm
  • împielițaserăm
  • ‑mpielițaserăm
  • împielițasem
  • ‑mpielițasem
a II-a (voi)
  • împielițați
  • ‑mpielițați
(să)
  • împielițați
  • ‑mpielițați
  • împielițați
  • ‑mpielițați
  • împielițarăți
  • ‑mpielițarăți
  • împielițaserăți
  • ‑mpielițaserăți
  • împielițaseți
  • ‑mpielițaseți
a III-a (ei, ele)
  • împielițea
  • ‑mpielițea
(să)
  • împielițeze
  • ‑mpielițeze
  • împielițau
  • ‑mpielițau
  • împielița
  • ‑mpielița
  • împielițaseră
  • ‑mpielițaseră
Intrare: împielițat
împielițat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împielițat
  • ‑mpielițat
  • împielițatul
  • împielițatu‑
  • ‑mpielițatul
  • ‑mpielițatu‑
  • împielița
  • ‑mpielița
  • împielițata
  • ‑mpielițata
plural
  • împielițați
  • ‑mpielițați
  • împielițații
  • ‑mpielițații
  • împielițate
  • ‑mpielițate
  • împielițatele
  • ‑mpielițatele
genitiv-dativ singular
  • împielițat
  • ‑mpielițat
  • împielițatului
  • ‑mpielițatului
  • împielițate
  • ‑mpielițate
  • împielițatei
  • ‑mpielițatei
plural
  • împielițați
  • ‑mpielițați
  • împielițaților
  • ‑mpielițaților
  • împielițate
  • ‑mpielițate
  • împielițatelor
  • ‑mpielițatelor
vocativ singular
plural
împelițat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împelițat
  • ‑mpelițat
  • împelițatul
  • împelițatu‑
  • ‑mpelițatul
  • ‑mpelițatu‑
  • împelița
  • ‑mpelița
  • împelițata
  • ‑mpelițata
plural
  • împelițați
  • ‑mpelițați
  • împelițații
  • ‑mpelițații
  • împelițate
  • ‑mpelițate
  • împelițatele
  • ‑mpelițatele
genitiv-dativ singular
  • împelițat
  • ‑mpelițat
  • împelițatului
  • ‑mpelițatului
  • împelițate
  • ‑mpelițate
  • împelițatei
  • ‑mpelițatei
plural
  • împelițați
  • ‑mpelițați
  • împelițaților
  • ‑mpelițaților
  • împelițate
  • ‑mpelițate
  • împelițatelor
  • ‑mpelițatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împelița împelițare împielița

  • 1. învechit A se întrupa, a se încarna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: incarna întruchipa întrupa un exemplu
    exemple
    • O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + peliță (= pieliță).
    surse: DEX '09 DEX '98

împielițat împelițat

  • exemple
    • Cati, Cati... ascultă, modistă împielițată. ALECSANDRI, T. I 69.
      surse: DLRLC
    • Acolo, la un foc cu vîlvătăi, baciul și ciobanii, spuneau ghicitori, care de care mai impelițate. DELAVRANCEA, S. 258.
      surse: DLRLC
    • Se veseliră și lăudară pe dumnezeu că a dat atîta tărie lui Greuceanu de a izbîndit împotriva împelițaților vrăjmași ai omenirii. ISPIRESCU, L. 224.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Drac împelițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Acu să pleci că te iau și eu la bătaie, drac împielițat ce ești! REBREANU, R. II 33.
        surse: DLRLC
      • Ce ochi de drac împielițat avea Mogîldea; și ca un viezure își răsucea capul – o clipă n-avea astîmpăr. VLAHUȚĂ, O. A. 380.
        surse: DLRLC
      • Vai, ce drac împielițat! ALECSANDRI, T. I 135.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat masculin articulat Dracul, diavolul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vrei să mă furi la iad, impelițatule?! VISSARION, B. 85.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împelița
    surse: DEX '98 DEX '09