2 intrări
- împelița împielița
- împielițat împelițat
32 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPELIȚÁT, -Ă adj. v. împielițat.
împelițat1 sn [At: PSALT. SCFI. 526 / V: ~pie~ / Pl: ~uri / E: împelița] (Înv) Întrupare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împelițat2, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 89 / V: ~pie~, (Mar) ~erl~ / Pl: ~ați, ~e / E: împelița] 1 a (Nob) Prevăzut cu o peliță. 2 a (Înv) Întrupat. 3 a (Îs) Drac ~ Copil neastâmpărat și obraznic. 4 a Rău. 5 a (Mar; rar; îf împerlițat) Mândru. 6 sma Drac. 7-8 smf, a (Pfm) (Persoană) afurisită. 9-10 smf, a (Ban) (Persoană) vicioasă, cu deprinderi urâte, incapabilă să se îndrepte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPELIȚÁT, -Ă, împelițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împelițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împielițát, -ă adj.] – V. împelița.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPELIȚÁT, -Ă, împelițați, -te, adj. (Și în forma împielițat) Afurisit, blestemat, îndrăcit. Cati, Cati... – ascultă, modistă împielițată. ALECSANDRI, T. I 69. Acolo, la un foc cu vîlvătăi, baciul și ciobanii, spuneau ghicitori, care de care mai impelițate. DELAVRANCEA, S. 258. Se veseliră și lăudară pe dumnezeu că a dat atîta tărie lui Greuceanu de a izbîndit împotriva împelițaților vrăjmași ai omenirii. ISPIRESCU, L. 224. ◊ Expr. Drac împelițat, se zice despre un copil neastîmpărat, poznaș, obraznic. Acu să pleci că te iau și eu la bătaie, drac împielițat ce ești! REBREANU, R. II 33. Ce ochi de drac împielițat avea Mogîldea; și ca un viezure își răsucea capul – o clipă n-avea astîmpăr. VLAHUȚĂ, O. A. 380. Vai, ce drac împielițat! ALECSANDRI, T. I 135. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul, diavolul. Vrei să mă furi la iad, impelițatule?! VISSARION, B. 85. – Variantă: împielițát,-ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPELIȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎMPELIȚA. ◊ Drac ~ se spune unui copil neastâmpărat sau obraznic. 2) Care are purtări rele. /v. a se împelița
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împelițát, -ă adj. (d. peliță, pele). Încornat, el însușĭ: drac împelițat. S. m. Împelițatu, dracu. – Și ca v. refl.: să te împelițezĭ în chip de om muritor (Car. VR. 1909, 11, 209), să-țĭ ĭeĭ chip de om, vorbind de un drac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPIELIȚÁ, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se incarna. [Var.: (rar) împelițá vb. I] – În + peliță (=pieliță).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPIELIȚÁT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițát, -ă adj.] – V. împelița.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împelița vr [At: VARLAAM, C. II, 41 / V: ~pie~ / Pzi: ~țez / E: în- + peliță] (Înv) A se întrupa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împielița v vz împelița
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împielițat2, ~ă a vz împelițat2, ~ă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împielițat1 sn vz împelițat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPELIȚÁ, împelițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se încarna. [Var.: (rar) împielițá vb. I] – În + peliță (= pieliță).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPIELIȚÁ vb. I v. împelița.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPIELIȚÁ vb. I v. împelița.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPIELIȚÁT, -Ă adj. v. împelițat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPIELIȚÁT, -Ă adj. v. împelițat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPELIȚÁ, împelițez, vb. I. Refl. (În basme) A se întrupa, a se încarna. O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11. – Variantă: împielițá vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎMPELIȚÁ mă ~éz intranz. înv. 1) A lua o înfățișare (peliță) străină, dându-se drept altcineva. 2) (în basme, despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. /în + peliță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împelițà v. a se incarna: o să te impelițezi... în chip de om muritor CAR. [V. pielițà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
împelița împelițare împielița
- exemple
- O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11.surse: DLRLC
-
etimologie:
- În + peliță (= pieliță).surse: DEX '09 DEX '98
împielițat împelițat
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Cati, Cati... ascultă, modistă împielițată. ALECSANDRI, T. I 69.surse: DLRLC
- Acolo, la un foc cu vîlvătăi, baciul și ciobanii, spuneau ghicitori, care de care mai impelițate. DELAVRANCEA, S. 258.surse: DLRLC
- Se veseliră și lăudară pe dumnezeu că a dat atîta tărie lui Greuceanu de a izbîndit împotriva împelițaților vrăjmași ai omenirii. ISPIRESCU, L. 224.surse: DLRLC
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Acu să pleci că te iau și eu la bătaie, drac împielițat ce ești! REBREANU, R. II 33.surse: DLRLC
- Ce ochi de drac împielițat avea Mogîldea; și ca un viezure își răsucea capul – o clipă n-avea astîmpăr. VLAHUȚĂ, O. A. 380.surse: DLRLC
- Vai, ce drac împielițat! ALECSANDRI, T. I 135.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Vrei să mă furi la iad, impelițatule?! VISSARION, B. 85.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- vezi împelițasurse: DEX '98 DEX '09