împărechere sf vz împerechere

împărechére f. Acțiunea de a se împărechea. Fig. Vechĭ. Dezbinare, rivalitate.

împărechea v vz împerechea

împărecheare sf vz împerechere

împerechea [At: PRAV. MOLD. 334 / V: (Mol) ~păr~ / S și: ~chia / P și: ~chia / Pzi: ~chez / E: în- + pereche] 1 vr (Înv) A se despărți. 2 vr (Înv) A se învrăjbi. 3-4 vtr A (se) uni pentru a forma o pereche Si: a (se) asocia. 5 vt A potrivi perechile de animale în vederea montei. 6 vrr A săvârși actul sexual Si: a se împreuna.

împerecheare sf vz împerechere

împerechere sf [At: VARLAAM, C. 189 / V: (Mol) ~păr~, ~chea~, împărecheare / S și: ~chie~ / P și: ~chie~ / Pl: ~ri / E: împerechea] 1 (Înv) Despărțire. 2 (Înv) Vrajbă. 3 (Înv) Îndoială. 4 Punere Împreună a două lucruri pentru a forma o pereche. 5 Potrivire a perechilor de animale în vederea montei. 6 (Pfm) Săvârșire a actului sexual Si: împreunare.

ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. A uni pentru a forma o pereche; a asocia. Permis este să împerechezi un vers de opt silabe cu un altul de șase. MACEDONSKI, O. IV 62. 2. Refl. (Despre ființe de sex opus) A se împreuna, a se uni. Und' s-a pomenit... Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. – Variantă: împărecheá vb. I.

ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea. 1. Unire, asociere, combinare (în perechi). Pușkin... nu îngăduia poeziei să folosească împerecheri bizare de cuvinte și podoabe stilistice de prisos. L. ROM. 1953, nr. 2, 96. (În forma împărechere) De la epitetul convențional, Mihai Eminescu se înălță brusc... la împărecheri de cuvinte care nu s-au aflat niciodată împreună. SADOVEANU, E. 79. 2. Împreunare sexuală. – Variantă: împărechere s. f.

A SE ÎMPERECHEÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împreuna. /în + perechea

A ÎMPERECHEÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau obiecte) A face să se împerecheze. 2) (animale de sex opus) A uni pentru reproducere; a se împreuna. /în + perechea

împerecheà v. 1. a împreuna perechi, perechi; 2. fig. a învrăjbi.

împerechiere f. 1. acțiunea de a (se) împerechia; 2. fig. neînțelegere.

împărechéz, a -cheá (est) și împe-, a -chĭá (vest) v. tr. (d. păreche). Fac păreche, unesc cîte doĭ. V. refl. Fig. Vechĭ. Fac partid, mă dezbin, mă învrăjbesc: boĭeriĭ se împărecheară.

împerechéz, V. împărechez.

împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd