2 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

îmbunătățire sf [At: DRĂGHICI, R. 153/21 / V: (înv) are / Pl: ~ri / E: îmbunătăți] 1 Determinare a cuiva să devină mai bun Și: îmbunătățit1 (1). 2 (Imp) Aprobare. 3 Ameliorare. 4 Îndreptare. 5 Conferire a unei valori sau a unei calități superioare Și: îmbunătățit1 (5). 6 (Teh) Denumire generică pentru procedee menite să dea unui material o calitate superioară, care să-l facă apt pentru o utilizare specială Și: îmbunătățit1 (6). 7 (Met) Tratament termic al unui metal sau al unui aliaj, care constă într-o încălzire la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de o răcire bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durității, mai ales a stratului superficial Și: îmbunătățit1 (7). 8 (Agr; mpl; șîs ~ funciară) Lucrare de tehnică agricolă, făcută pentru a fertiliza terenurile neproductive, slab productive sau degradate prin dirijarea rațională a apei Și: îmbunătățit1 (8).

ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. V. perfecționare. Electrificarea va aduce după sine o simțitoare îmbunătățire a traiidui material și cultural al maselor muncitoare. IST. R.P.R. 742. Simțea acum cum crește în el pînă la exaltare dragostea pentru lumea aceea necăjită și dorința de a contribui la îmbunătățirea soartei acestei lumi care era și lumea lui. BUJOR, S. 167.

îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri

îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri

ÎMBUNĂTĂȚÍRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situației existente.) 2. v. corectare. 3. v. ameliorare. 4. v. optimizare. 5. (AGRON.) îmbunătățiri funciare = ameliorații (pl.).

Îmbunătățire ≠ agravare

îmbunătăți [At: BIBLIA (1688) 2741 / V: (înv) a (cscj; Pzi: ez), îmbunăți / Pzi: esc / E: în- + bunătate] 1-2 vtr (A face ca ceva să fie mai bun sau) a deveni mai bun. 3 vt (Imp) A aproba. 4-5 vtr (A face să capete sau) a căpăta o valoare sau calitate superioară. 6-7 vtr A (se) ameliora. 8-9 vtr A (se) îndrepta.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. A aduce ceva în stare mai bună, a face ca ceva să devină mai bun, de o valoare sau de o calitate superioară; a ameliora, a îndrepta. În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. ◊ Refl. pas. Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. – Variantă:(învechit) îmbunătățá, îmbunătățez (ALEXANDRESCU, P. 78), vb. I.

îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 îmbunătățeáscă

îmbunătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbunătățeáscă

ÎMBUNĂTĂȚÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.

A (se) îmbunătăți ≠ a (se) înrăutăți, a (se) strica

A îmbunătăți ≠ a agrava

arată toate definițiile

Intrare: îmbunătăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmbunătăți îmbunătățire îmbunătățit îmbunătățind singular plural
îmbunătățește îmbunătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbunătățesc (să) îmbunătățesc îmbunătățeam îmbunătății îmbunătățisem
a II-a (tu) îmbunătățești (să) îmbunătățești îmbunătățeai îmbunătățiși îmbunătățiseși
a III-a (el, ea) îmbunătățește (să) îmbunătățească îmbunătățea îmbunătăți îmbunătățise
plural I (noi) îmbunătățim (să) îmbunătățim îmbunătățeam îmbunătățirăm îmbunătățiserăm, îmbunătățisem*
a II-a (voi) îmbunătățiți (să) îmbunătățiți îmbunătățeați îmbunătățirăți îmbunătățiserăți, îmbunătățiseți*
a III-a (ei, ele) îmbunătățesc (să) îmbunătățească îmbunătățeau îmbunătăți îmbunătățiseră
îmbunătăța verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmbunătăța îmbunătățare îmbunătățat îmbunătățând singular plural
îmbunătățea îmbunătățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbunătățez (să) îmbunătățez îmbunătățam îmbunătățai îmbunătățasem
a II-a (tu) îmbunătățezi (să) îmbunătățezi îmbunătățai îmbunătățași îmbunătățaseși
a III-a (el, ea) îmbunătățea (să) îmbunătățeze îmbunătăța îmbunătăță îmbunătățase
plural I (noi) îmbunătățăm (să) îmbunătățăm îmbunătățam îmbunătățarăm îmbunătățaserăm, îmbunătățasem*
a II-a (voi) îmbunătățați (să) îmbunătățați îmbunătățați îmbunătățarăți îmbunătățaserăți, îmbunătățaseți*
a III-a (ei, ele) îmbunătățea (să) îmbunătățeze îmbunătățau îmbunătăța îmbunătățaseră
Intrare: îmbunătățire
îmbunătățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbunătățire îmbunătățirea
plural îmbunătățiri îmbunătățirile
genitiv-dativ singular îmbunătățiri îmbunătățirii
plural îmbunătățiri îmbunătățirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)