2 intrări
- îmbunătăți îmbunătăța
- îmbunătățire
26 de definiții (maximum 20 afișate)
ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți.
ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. V. perfecționare. Electrificarea va aduce după sine o simțitoare îmbunătățire a traiidui material și cultural al maselor muncitoare. IST. R.P.R. 742. Simțea acum cum crește în el pînă la exaltare dragostea pentru lumea aceea necăjită și dorința de a contribui la îmbunătățirea soartei acestei lumi care era și lumea lui. BUJOR, S. 167.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUNĂTĂȚÍRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situației existente.) 2. v. corectare. 3. v. ameliorare. 4. v. optimizare. 5. (AGRON.) îmbunătățiri funciare = ameliorații (pl.).
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Îmbunătățire ≠ agravare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. A aduce ceva în stare mai bună, a face ca ceva să devină mai bun, de o valoare sau de o calitate superioară; a ameliora, a îndrepta. În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. ◊ Refl. pas. Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. – Variantă:(învechit) îmbunătățá, îmbunătățez (ALEXANDRESCU, P. 78), vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbunătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbunătățeáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUNĂTĂȚÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A se îmbunătăți ≠ a se agrava
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) îmbunătăți ≠ a (se) înrăutăți, a (se) strica
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A îmbunătăți ≠ a agrava
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎMBUNĂTĂȚÍ ~ésc tranz. A face să se îmbunătățească; a îndrepta; a ameliora. ~ relațiile. ~ o metodă de lucru. /în + bunătate
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) îmbunătăți | îmbunătățire | îmbunătățit | îmbunătățind | singular | plural | ||
îmbunătățește | îmbunătățiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îmbunătățesc | (să) îmbunătățesc | îmbunătățeam | îmbunătății | îmbunătățisem | |
a II-a (tu) | îmbunătățești | (să) îmbunătățești | îmbunătățeai | îmbunătățiși | îmbunătățiseși | ||
a III-a (el, ea) | îmbunătățește | (să) îmbunătățească | îmbunătățea | îmbunătăți | îmbunătățise | ||
plural | I (noi) | îmbunătățim | (să) îmbunătățim | îmbunătățeam | îmbunătățirăm | îmbunătățiserăm, îmbunătățisem* | |
a II-a (voi) | îmbunătățiți | (să) îmbunătățiți | îmbunătățeați | îmbunătățirăți | îmbunătățiserăți, îmbunătățiseți* | ||
a III-a (ei, ele) | îmbunătățesc | (să) îmbunătățească | îmbunătățeau | îmbunătățiră | îmbunătățiseră |
infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | |||
(a) îmbunătăța | îmbunătățare | îmbunătățat | îmbunătățând | singular | plural | ||
îmbunătățează | îmbunătățați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îmbunătățez | (să) îmbunătățez | îmbunătățam | îmbunătățai | îmbunătățasem | |
a II-a (tu) | îmbunătățezi | (să) îmbunătățezi | îmbunătățai | îmbunătățași | îmbunătățaseși | ||
a III-a (el, ea) | îmbunătățează | (să) îmbunătățeze | îmbunătăța | îmbunătăță | îmbunătățase | ||
plural | I (noi) | îmbunătățăm | (să) îmbunătățăm | îmbunătățam | îmbunătățarăm | îmbunătățaserăm, îmbunătățasem* | |
a II-a (voi) | îmbunătățați | (să) îmbunătățați | îmbunătățați | îmbunătățarăți | îmbunătățaserăți, îmbunătățaseți* | ||
a III-a (ei, ele) | îmbunătățează | (să) îmbunătățeze | îmbunătățau | îmbunătățară | îmbunătățaseră |
Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | îmbunătățire | îmbunătățirea |
plural | îmbunătățiri | îmbunătățirile | |
genitiv-dativ | singular | îmbunătățiri | îmbunătățirii |
plural | îmbunătățiri | îmbunătățirilor | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |