îmbunătățire sf [At: DRĂGHICI, R. 153/21 / V: (înv) ~țare / Pl: ~ri / E: îmbunătăți] 1 Determinare a cuiva să devină mai bun Si: îmbunătățit¹ (1). 2 (Imp) Aprobare. 3 Ameliorare. 4 Îndreptare. 5 Conferire a unei valori sau a unei calități superioare Si: îmbunătățit¹ (5). 6 (Teh) Denumire generică pentru procedee menite să dea unui material o calitate superioară, care să-l facă apt pentru o utilizare specială Si: îmbunătățit¹ (6). 7 (Met) Tratament termic al unui metal sau al unui aliaj, care constă într-o încălzire la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de o răcire bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durității, mai ales a stratului superficial Si: îmbunătățit¹ (7). 8 (Agr; mpl; șîs ~ funciară) Lucrare de tehnică agricolă, făcută pentru a fertiliza terenurile neproductive, slab productive sau degradate prin dirijarea rațională a apei Si: îmbunătățit¹ (8).

ÎMBUNĂTĂȚÍRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. V. perfecționare. Electrificarea va aduce după sine o simțitoare îmbunătățire a traiidui material și cultural al maselor muncitoare. IST. R.P.R. 742. Simțea acum cum crește în el pînă la exaltare dragostea pentru lumea aceea necăjită și dorința de a contribui la îmbunătățirea soartei acestei lumi care era și lumea lui. BUJOR, S. 167.

îmbunătăța v vz îmbunătăți

îmbunătăți [At: BIBLIA (1688) 274¹ / V: (înv) ~ța (cscj; Pzi: ~țez), îmbunăți / Pzi: ~țesc / E: în- + bunătate] 1-2 vtr (A face ca ceva să fie mai bun sau) a deveni mai bun. 3 vt (Imp) A aproba. 4-5 vtr (A face să capete sau) a căpăta o valoare sau calitate superioară. 6-7 vtr A (se) ameliora. 8-9 vtr A (se) îndrepta.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. A aduce ceva în stare mai bună, a face ca ceva să devină mai bun, de o valoare sau de o calitate superioară; a ameliora, a îndrepta. În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. ◊ Refl. pas. Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. – Variantă:(învechit) îmbunătățá, îmbunătățez (ALEXANDRESCU, P. 78), vb. I.

A SE ÎMBUNĂTĂȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. A deveni mai bun sau a reveni la calitatea de mai înainte; a se ameliora; a se îndrepta. S-a ~it situația existentă. /în + bunătate

A ÎMBUNĂTĂȚÍ ~ésc tranz. A face să se îmbunătățească; a îndrepta; a ameliora. ~ relațiile. ~ o metodă de lucru. /în + bunătate

îmbunătățì v. a aduce într’o stare mai bună.

îmbunătățésc v. tr. (d. bunătate). Ameliorez, fac maĭ bun materialmente: a îmbunătăți o situațiune, un fel de grîŭ.

îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri

îmbunătățíre s. f., g.-d. art. îmbunătățírii; pl. îmbunătățíri

îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă

îmbunătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbunătățeáscă

îmbunătățesc, -țeam 1 imp.

ÎMBUNĂTĂȚÍRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situației existente.) 2. v. corectare. 3. v. ameliorare. 4. v. optimizare. 5. (AGRON.) îmbunătățiri funciare = ameliorații (pl.).

ÎMBUNĂTĂȚIRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situației existente.) 2. corectare, corijare, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.) 3. ameliorare, ameliorație, îndreptare. (~ vremii.) 4. (AGRON.) îmbunătățiri funciare = ameliorații (pl.).

Îmbunătățire ≠ agravare