ÎMBUNĂTĂȚÍRE (< îmbunătăți) s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei. 2. (TEHN.) Tratament termic aplicat oțelurilor pentru a le mări rezistența și a le conferi calitățile necesare prelucrărilor ulterioare; constă din călire, urmată de revenirea la o temperatură înaltă, inferioară însă celei de călire. 3. (AGR.) Îmbunătățiri funciare = ansamblu de lucrări tehnice și biologice folosite în agricultură pentru valorificarea terenurilor improprii sau slab productive (ex. organizarea teritoriului, irigarea, desecarea, îndiguirea, conservarea solului etc.); ameliorații.