2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (9)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBUFNAT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
ÎMBUFNAT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbufnat, ~ă a [At: IORDAN, STIL. 363 / V: ~uvn~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbufna] (Fam) 1 Bosumflat. 2 (Rar) Indispus.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUFNAT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Despre persoane) Supărat, bosumflat, posomorît. Își băgă nasul îmbufnat în hîrtii. PAS, Z. IV 72. Mioara stă îmbufnată în fotoliu. CAMIL PETRESCU, T. II 157. Ia batista îmbufnat și rămîne cu ea în mînă. SEBASTIAN, T. 104.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbufnat a. bozumflat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbufnát, -ă adj. (d. bufn-iță). Bosunflat, supărat și posomorît. V. busnat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBUFNA, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUFNA, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbufna vr [At: GORJAN, H. II, 203/36 / V: (nob) ~unfa, ~uvna / Pzi: ~nez / E: în- + bufnă] (Fam) A se bosumfla.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbunfa v vz îmbufna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbuvnat, ~ă a vz îmbufnat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUFNA, îmbufnez, vb. I. Refl. A se supăra, a se bosumfla, a se posomorî. De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit. – Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181. Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154. ◊ Fig. Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎMBUFNA mă ~ez intranz. fam. A deveni ursuz ca urmare a acțiunilor sau vorbelor cuiva; a se bosumfla; a se oțeti; a se șifona. /în + bufnă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbufnà v. a face mutre, a se bozumfla. [V. bufnì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbufnéz (mă) v. refl. (d. bufn-iță). Mă bosunflu, staŭ supărat și posomorît.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!îmbufna (a se ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. mă îmbufnez, 3 se îmbufnează; conj. prez. 1 sg. să mă îmbufnez, 3 să se îmbufneze; imper. 2 sg. afirm. îmbufnează-te; ger. îmbufnându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmbufna (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufnează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbufna vb., ind. prez. 1 sg. îmbufnez, 3 sg. și pl. îmbufnează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBUFNAT adj., adv. 1. adj. v. bosumflat. 2. adj., adv. chiorâș, încruntat, mohorât, posomorât. (Privire ~; ce te uiți așa ~ la mine?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUFNAT adj. v. supărat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbufnat adj. v. SUPĂRAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBUFNAT adj., adv. 1. adj. bosumflat, (pop. și fam.) țîfnos, (reg.) drîmboiat, mofluz, (Transilv. și Maram.) dăbălăzat, (Olt. și Ban.) îmbonțat, (prin Munt.) răzbuzat, (fam. fig.) botos. (Om tare ~.) 2. adj., adv. chiorîș, încruntat, mohorît, posomorît. (Privire ~; ce te uiți așa ~ la mine?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Îmbufnat ≠ vesel, voios, zâmbăreț, zâmbitor
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUFNA vb. v. supăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUFNA vb. v. bosumfla.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbufna vb. v. SUPĂRA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBUFNA vb. a se bosumfla, (reg.) a se drîmboi, (prin Bucov.) a se bîrzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
îmbufnat, îmbufnatăadjectiv
- 1. Bosumflat, posomorât, supărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Își băgă nasul îmbufnat în hîrtii. PAS, Z. IV 72. DLRLC
- Mioara stă îmbufnată în fotoliu. CAMIL PETRESCU, T. II 157. DLRLC
- Ia batista îmbufnat și rămîne cu ea în mînă. SEBASTIAN, T. 104. DLRLC
-
etimologie:
- îmbufna DEX '98 DEX '09
îmbufna, îmbufnezverb
- 1. A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit. – Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181. DLRLC
- Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154. DLRLC
- Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161. DLRLC
-
etimologie:
- În + bufnă DEX '98 DEX '09