2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbufnat, ~ă a [At: IORDAN, STIL. 363 / V: ~uvn~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbufna] (Fam) 1 Bosumflat. 2 (Rar) Indispus.

ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.

ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.

ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Despre persoane) Supărat, bosumflat, posomorît. Își băgă nasul îmbufnat în hîrtii. PAS, Z. IV 72. Mioara stă îmbufnată în fotoliu. CAMIL PETRESCU, T. II 157. Ia batista îmbufnat și rămîne cu ea în mînă. SEBASTIAN, T. 104.

îmbufnát, -ă adj. (d. bufn-iță). Bosunflat, supărat și posomorît. V. busnat.

îmbufna vr [At: GORJAN, H. II, 203/36 / V: (nob) ~unfa, ~uvna / Pzi: ~nez / E: în- + bufnă] (Fam) A se bosumfla.

ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.

ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.

ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. A se supăra, a se bosumfla, a se posomorî. De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit.Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181. Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154. ◊ Fig. Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161.

A SE ÎMBUFNÁ mă ~éz intranz. fam. A deveni ursuz ca urmare a acțiunilor sau vorbelor cuiva; a se bosumfla; a se oțeti; a se șifona. /în + bufnă

îmbufnà v. a face mutre, a se bozumfla. [V. bufnì].

îmbufnéz (mă) v. refl. (d. bufn-iță). Mă bosunflu, staŭ supărat și posomorît.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză

îmbufná vb., ind. prez. 1 sg. îmbufnéz, 3 sg. și pl. îmbufneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBUFNÁT adj., adv. 1. adj. v. bosumflat. 2. adj., adv. chiorâș, încruntat, mohorât, posomorât. (Privire ~; ce te uiți așa ~ la mine?)

ÎMBUFNÁT adj. v. supărat.

ÎMBUFNAT adj., adv. 1. adj. bosumflat, (pop. și fam.) țîfnos, (reg.) drîmboiat, mofluz, (Transilv. și Maram.) dăbălăzat, (Olt. și Ban.) îmbonțat, (prin Munt.) răzbuzat, (fam. fig.) botos. (Om tare ~.) 2. adj., adv. chiorîș, încruntat, mohorît, posomorît. (Privire ~; ce te uiți așa ~ la mine?)

Îmbufnat ≠ vesel, voios, zâmbăreț, zâmbitor

ÎMBUFNÁ vb. v. supăra.

ÎMBUFNÁ vb. v. bosumfla.

arată toate definițiile

Intrare: îmbufnat
îmbufnat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbufnat
  • ‑mbufnat
  • îmbufnatul
  • îmbufnatu‑
  • ‑mbufnatul
  • ‑mbufnatu‑
  • îmbufna
  • ‑mbufna
  • îmbufnata
  • ‑mbufnata
plural
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
  • îmbufnații
  • ‑mbufnații
  • îmbufnate
  • ‑mbufnate
  • îmbufnatele
  • ‑mbufnatele
genitiv-dativ singular
  • îmbufnat
  • ‑mbufnat
  • îmbufnatului
  • ‑mbufnatului
  • îmbufnate
  • ‑mbufnate
  • îmbufnatei
  • ‑mbufnatei
plural
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
  • îmbufnaților
  • ‑mbufnaților
  • îmbufnate
  • ‑mbufnate
  • îmbufnatelor
  • ‑mbufnatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbufna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbufna
  • ‑mbufna
  • îmbufnare
  • ‑mbufnare
  • îmbufnat
  • ‑mbufnat
  • îmbufnatu‑
  • ‑mbufnatu‑
  • îmbufnând
  • ‑mbufnând
  • îmbufnându‑
  • ‑mbufnându‑
singular plural
  • îmbufnea
  • ‑mbufnea
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbufnez
  • ‑mbufnez
(să)
  • îmbufnez
  • ‑mbufnez
  • îmbufnam
  • ‑mbufnam
  • îmbufnai
  • ‑mbufnai
  • îmbufnasem
  • ‑mbufnasem
a II-a (tu)
  • îmbufnezi
  • ‑mbufnezi
(să)
  • îmbufnezi
  • ‑mbufnezi
  • îmbufnai
  • ‑mbufnai
  • îmbufnași
  • ‑mbufnași
  • îmbufnaseși
  • ‑mbufnaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbufnea
  • ‑mbufnea
(să)
  • îmbufneze
  • ‑mbufneze
  • îmbufna
  • ‑mbufna
  • îmbufnă
  • ‑mbufnă
  • îmbufnase
  • ‑mbufnase
plural I (noi)
  • îmbufnăm
  • ‑mbufnăm
(să)
  • îmbufnăm
  • ‑mbufnăm
  • îmbufnam
  • ‑mbufnam
  • îmbufnarăm
  • ‑mbufnarăm
  • îmbufnaserăm
  • ‑mbufnaserăm
  • îmbufnasem
  • ‑mbufnasem
a II-a (voi)
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
(să)
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
  • îmbufnarăți
  • ‑mbufnarăți
  • îmbufnaserăți
  • ‑mbufnaserăți
  • îmbufnaseți
  • ‑mbufnaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbufnea
  • ‑mbufnea
(să)
  • îmbufneze
  • ‑mbufneze
  • îmbufnau
  • ‑mbufnau
  • îmbufna
  • ‑mbufna
  • îmbufnaseră
  • ‑mbufnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbufnat

etimologie:

  • vezi îmbufna
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbufna îmbufnare îmbufnat

  • 1. familiar A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla.
    exemple
    • De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit. – Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181.
      surse: DLRLC
    • Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154.
      surse: DLRLC
    • figurat Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + bufnă
    surse: DEX '98 DEX '09