ÎMBLĂTÍT s. n. (Înv.) Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] – V. îmblăti.

îmblătit¹ sn [At: ECONOMIA 54/14 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăcit¹, îml~, umblăcit, um~ / Pl: ~uri / E: îmblăti] (Reg) 1-3 Îmblătire (1-3). 4 (Pex) Perioadă de timp când se face îmblătirea (1).

îmblătit², ~ă a [At: LB / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăcit, îml~, umblăcit, um~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblăti] (Reg) 1 (D. cereale, plante cu păstăi) Bătut cu îmblăciul (1) pentru a li se scoate semințele. 2 (Pan; fig; d. pământ) Bătătorit prin mișcări iuți din picioare în timpul dansului. 3 (Fig; d. persoane) Bătut măr Si: (reg) ciomăgit.

ÎMBLĂTÍT s. n. Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] – V. îmblăti.

ÎMBLĂTÍT s. n. Îmblătire. Îmblătitul snopilor. ♦ Timpul, epoca îmblătirii. S-a întîmplat pe la îmblătitul grîului. CAMILAR, N. II 114. – Variantă: umblăcít (ALECSANDRI, T. 634) s. n.

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. (Înv.) Tranz. A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.

îmblăcit², ~ă a vz îmblătit²

îmblăcit¹ sn vz îmblătit¹

îmblăti vt [At: ECONOMIA 32/5 / S și: (înv) înb- / V: (reg) ~ăci, îml~, umblăci, um~ / Pzi: ~tesc / E: vsl млатити] (Reg) 1 A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul (1) repede pentru a scoate semințele. 2 (Pan; fig) A bătători pământul, mișcând, din picioare în timpul dansului. 3 (Fig) A bate rău pe cineva Si: (reg) a ciomăgi.

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. Tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A bate cerealele, trifoiul etc. cu îmblăciul, pentru a scoate grăunțele sau semințele. Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VI_I 101. – Variantă: (regional) îmblăcí (ALECSANDRI, P. P. 317) vb. IV.

A SE ÎMBLĂTÍ mă ~ésc intranz. rar A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<sl. mlatiti

A ÎMBLĂTÍ ~ésc tranz. 1) (cereale sau păstăioase) A prelucra cu îmblăciul (pentru a separa boabele). 2) fig. (persoane) A bate tare (cu ceva); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a cetlui. /<sl. mlatiti

îmblătì v. 1. a bate cu imblăciul, a treera; 2. fig. a bate rău, [Slav. MLATITI (din MLATŬ, ciocan)].

îmblăcésc și umblăcésc, V. îmblătesc.

îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc.

îmblătít (înv.) s. n.

îmblătí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătésc, imperf. 3 sg. îmblăteá; conj. prez. 3 să îmblăteáscă