3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmblătit2, ~ă a [At: LB / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăcit, îml~, umblăcit, um~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblăti] (Reg) 1 (D. cereale, plante cu păstăi) Bătut cu îmblăciul (1) pentru a li se scoate semințele. 2 (Pan; fig; d. pământ) Bătătorit prin mișcări iuți din picioare în timpul dansului. 3 (Fig; d. persoane) Bătut măr Si: (reg) ciomăgit.

îmblătit1 sn [At: ECONOMIA 54/14 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăcit1, îml~, umblăcit, um~ / Pl: ~uri / E: îmblăti] (Reg) 1-3 Îmblătire (1-3). 4 (Pex) Perioadă de timp când se face îmblătirea (1).

ÎMBLĂTÍT s. n. (Înv.) Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] – V. îmblăti.

ÎMBLĂTÍT s. n. Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] – V. îmblăti.

ÎMBLĂTÍT s. n. Îmblătire. Îmblătitul snopilor. ♦ Timpul, epoca îmblătirii. S-a întîmplat pe la îmblătitul grîului. CAMILAR, N. II 114. – Variantă: umblăcít (ALECSANDRI, T. 634) s. n.

îmblăcit2, ~ă a vz îmblătit2

îmblăcit1 sn vz îmblătit1

îmblăti vt [At: ECONOMIA 32/5 / S și: (înv) înb- / V: (reg) ~ăci, îml~, umblăci, um~ / Pzi: ~tesc / E: vsl млатити] (Reg) 1 A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul (1) repede pentru a scoate semințele. 2 (Pan; fig) A bătători pământul, mișcând, din picioare în timpul dansului. 3 (Fig) A bate rău pe cineva Si: (reg) a ciomăgi.

ÎMBLĂCÍ vb. IV v. îmblăti.

ÎMBLĂCÍ vb. IV v. îmblăti.

ÎMBLĂCÍ vb. IV v. îmblăti.

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. (Înv.) Tranz. A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.

UMBLĂCÍT s. n. v. îmblătit.

UMBLĂCÍT s. n. v. îmblătit.

UMBLĂCÍT s. n. v. îmblătit.

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. Tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A bate cerealele, trifoiul etc. cu îmblăciul, pentru a scoate grăunțele sau semințele. Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VII 101. – Variantă: (regional) îmblăcí (ALECSANDRI, P. P. 317) vb. IV.

A SE ÎMBLĂTÍ mă ~ésc intranz. rar A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<sl. mlatiti

A ÎMBLĂTÍ ~ésc tranz. 1) (cereale sau păstăioase) A prelucra cu îmblăciul (pentru a separa boabele). 2) fig. (persoane) A bate tare (cu ceva); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a cetlui. /<sl. mlatiti

îmblătì v. 1. a bate cu imblăciul, a treera; 2. fig. a bate rău, [Slav. MLATITI (din MLATŬ, ciocan)].

îmblăcésc și umblăcésc, V. îmblătesc.

îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmblătí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătésc, imperf. 3 sg. îmblăteá; conj. prez. 3 îmblăteáscă

arată toate definițiile

Intrare: îmblătit (îmblătire)
îmblătit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitul
  • îmblătitu‑
  • ‑mblătitul
  • ‑mblătitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitului
  • ‑mblătitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umblăcit
  • umblăcitul
  • umblăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • umblăcit
  • umblăcitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: îmblătit (part.)
îmblătit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitul
  • îmblătitu‑
  • ‑mblătitul
  • ‑mblătitu‑
  • îmblăti
  • ‑mblăti
  • îmblătita
  • ‑mblătita
plural
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
  • îmblătiții
  • ‑mblătiții
  • îmblătite
  • ‑mblătite
  • îmblătitele
  • ‑mblătitele
genitiv-dativ singular
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitului
  • ‑mblătitului
  • îmblătite
  • ‑mblătite
  • îmblătitei
  • ‑mblătitei
plural
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
  • îmblătiților
  • ‑mblătiților
  • îmblătite
  • ‑mblătite
  • îmblătitelor
  • ‑mblătitelor
vocativ singular
plural
îmblăcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblăcit
  • ‑mblăcit
  • îmblăcitul
  • îmblăcitu‑
  • ‑mblăcitul
  • ‑mblăcitu‑
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăcita
  • ‑mblăcita
plural
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
  • îmblăciții
  • ‑mblăciții
  • îmblăcite
  • ‑mblăcite
  • îmblăcitele
  • ‑mblăcitele
genitiv-dativ singular
  • îmblăcit
  • ‑mblăcit
  • îmblăcitului
  • ‑mblăcitului
  • îmblăcite
  • ‑mblăcite
  • îmblăcitei
  • ‑mblăcitei
plural
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
  • îmblăciților
  • ‑mblăciților
  • îmblăcite
  • ‑mblăcite
  • îmblăcitelor
  • ‑mblăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmblăti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblăti
  • ‑mblăti
  • îmblătire
  • ‑mblătire
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitu‑
  • ‑mblătitu‑
  • îmblătind
  • ‑mblătind
  • îmblătindu‑
  • ‑mblătindu‑
singular plural
  • îmblătește
  • ‑mblătește
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblătesc
  • ‑mblătesc
(să)
  • îmblătesc
  • ‑mblătesc
  • îmblăteam
  • ‑mblăteam
  • îmblătii
  • ‑mblătii
  • îmblătisem
  • ‑mblătisem
a II-a (tu)
  • îmblătești
  • ‑mblătești
(să)
  • îmblătești
  • ‑mblătești
  • îmblăteai
  • ‑mblăteai
  • îmblătiși
  • ‑mblătiși
  • îmblătiseși
  • ‑mblătiseși
a III-a (el, ea)
  • îmblătește
  • ‑mblătește
(să)
  • îmblătească
  • ‑mblătească
  • îmblătea
  • ‑mblătea
  • îmblăti
  • ‑mblăti
  • îmblătise
  • ‑mblătise
plural I (noi)
  • îmblătim
  • ‑mblătim
(să)
  • îmblătim
  • ‑mblătim
  • îmblăteam
  • ‑mblăteam
  • îmblătirăm
  • ‑mblătirăm
  • îmblătiserăm
  • ‑mblătiserăm
  • îmblătisem
  • ‑mblătisem
a II-a (voi)
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
(să)
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
  • îmblăteați
  • ‑mblăteați
  • îmblătirăți
  • ‑mblătirăți
  • îmblătiserăți
  • ‑mblătiserăți
  • îmblătiseți
  • ‑mblătiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblătesc
  • ‑mblătesc
(să)
  • îmblătească
  • ‑mblătească
  • îmblăteau
  • ‑mblăteau
  • îmblăti
  • ‑mblăti
  • îmblătiseră
  • ‑mblătiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăcire
  • ‑mblăcire
  • îmblăcit
  • ‑mblăcit
  • îmblăcitu‑
  • ‑mblăcitu‑
  • îmblăcind
  • ‑mblăcind
  • îmblăcindu‑
  • ‑mblăcindu‑
singular plural
  • îmblăcește
  • ‑mblăcește
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblăcesc
  • ‑mblăcesc
(să)
  • îmblăcesc
  • ‑mblăcesc
  • îmblăceam
  • ‑mblăceam
  • îmblăcii
  • ‑mblăcii
  • îmblăcisem
  • ‑mblăcisem
a II-a (tu)
  • îmblăcești
  • ‑mblăcești
(să)
  • îmblăcești
  • ‑mblăcești
  • îmblăceai
  • ‑mblăceai
  • îmblăciși
  • ‑mblăciși
  • îmblăciseși
  • ‑mblăciseși
a III-a (el, ea)
  • îmblăcește
  • ‑mblăcește
(să)
  • îmblăcească
  • ‑mblăcească
  • îmblăcea
  • ‑mblăcea
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăcise
  • ‑mblăcise
plural I (noi)
  • îmblăcim
  • ‑mblăcim
(să)
  • îmblăcim
  • ‑mblăcim
  • îmblăceam
  • ‑mblăceam
  • îmblăcirăm
  • ‑mblăcirăm
  • îmblăciserăm
  • ‑mblăciserăm
  • îmblăcisem
  • ‑mblăcisem
a II-a (voi)
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
(să)
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
  • îmblăceați
  • ‑mblăceați
  • îmblăcirăți
  • ‑mblăcirăți
  • îmblăciserăți
  • ‑mblăciserăți
  • îmblăciseți
  • ‑mblăciseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblăcesc
  • ‑mblăcesc
(să)
  • îmblăcească
  • ‑mblăcească
  • îmblăceau
  • ‑mblăceau
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăciseră
  • ‑mblăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmblătit (îmblătire) umblăcit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Îmblătitul snopilor.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Timpul când se face îmblătirea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • S-a întîmplat pe la îmblătitul grîului. CAMILAR, N. II 114.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmblăti
    surse: DEX '98 DEX '09

îmblăti îmblătire îmblăci îmblăcire

  • 1. învechit A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314.
      surse: DLRLC

etimologie: