ÎMBLĂTI, îmblătesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A bate cerealele, trifoiul etc. cu îmblăciul, pentru a scoate grăunțele sau semințele. Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VI_I 101. – Variantă: (regional) îmblăci (ALECSANDRI, P. P. 317) vb. IV.