2 intrări
25 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti.
îmblătire sf [At: MARDARIE, L. 1826 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăcire, îml~, umblăcire, um~ / Pl: ~ri / E: îmblăti] (Reg) 1 Batere a cerealelor sau a plantelor cu păstăi etc. cu îmblăciul (1) pentru a scoate semințele Si: (reg) îmblătit1 (1) 2 (Pan; fig) Bătătorire a pământului prin mișcări iuți în timpul dansului Si: (reg) îmblătit1 (2). 3 (Fig) Bătaie gravă Si: (reg) îmblătit1 (3), ciomăgire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBLĂTÍRE s. f. Acțiunea de a îmblăti.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBLĂCÍ vb. IV v. îmblăti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBLĂCÍ vb. IV v. îmblăti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBLĂCÍ vb. IV v. îmblăti.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. (Înv.) Tranz. A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmblăcire sf vz îmblătire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmblăti vt [At: ECONOMIA 32/5 / S și: (înv) înb- / V: (reg) ~ăci, îml~, umblăci, um~ / Pzi: ~tesc / E: vsl млатити] (Reg) 1 A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul (1) repede pentru a scoate semințele. 2 (Pan; fig) A bătători pământul, mișcând, din picioare în timpul dansului. 3 (Fig) A bate rău pe cineva Si: (reg) a ciomăgi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. Tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A bate cerealele, trifoiul etc. cu îmblăciul, pentru a scoate grăunțele sau semințele. Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VII 101. – Variantă: (regional) îmblăcí (ALECSANDRI, P. P. 317) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎMBLĂTÍ mă ~ésc intranz. rar A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<sl. mlatiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎMBLĂTÍ ~ésc tranz. 1) (cereale sau păstăioase) A prelucra cu îmblăciul (pentru a separa boabele). 2) fig. (persoane) A bate tare (cu ceva); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a cetlui. /<sl. mlatiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmblătì v. 1. a bate cu imblăciul, a treera; 2. fig. a bate rău, [Slav. MLATITI (din MLATŬ, ciocan)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmblăcésc și umblăcésc, V. îmblătesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
îmblătíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmblătíre s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmblătí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătésc, imperf. 3 sg. îmblăteá; conj. prez. 3 să îmblăteáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmblătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătésc, imperf. 3 sg. îmblăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblăteáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMBLĂTÍRE s. v. îmblătit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
îmblătire îmblăcire
- 1. Acțiunea de a îmblăti.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmblătit (îmblătire)
etimologie:
- vezi îmblătisurse: DEX '98 DEX '09
îmblăti îmblătire îmblăci îmblăcire
- surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exempluexemple
- Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314.surse: DLRLC
- exemple
- Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VII 101.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- cf. limba slavă (veche) mlatĩtĩsurse: DEX '09 DEX '98 NODEX