îmbălsămare sf [At: DEX / S și: (înv) înb- / V: (rar) ~mire / Pl: ~mări / E: îmbălsăma] 1 (Med) Impregnare a țesuturilor unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) bălsămare (1). 2 Umplere a aerului cu miros plăcut (și pătrunzător) de flori, parfum etc. Si: înmiresmare, miresmare, parfumare.

ÎMBĂLSĂMARE, îmbălsămări, s. f. Îmbibare, impregnare a unui cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția.

ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămi vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.

îmbălsăma vt [At: MACEDONSKI, O. I, 20 / S și: (înv) înb~ / V: (rar; cscj) ~mi / Pzi: ~mez, (înv) ~mesc, 3 ~mează / E: în- + balsam] 1 (Med) A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) a bălsăma (1). 2 (P 3; d. flori, parfumuri) A umple aerul cu miros plăcut și pătrunzător Si: a bălsăma (2), a înmiresma, a miresma, a parfuma.

îmbălsămi v vz îmbălsăma

îmbălsămire sf vz îmbălsămare

bălsămá vb. I. tr. (înv.) A îmbălsăma. • prez. ind. -ez. și bălsămí vb. IV. /balsam + -a.

bălsămí vb. IV. v. bălsăma.

*BĂLSĂMA (-ămez...) *BĂLSĂMI (-ămesc...) – ÎMBĂLSĂMA.

ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămi vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.

BALSAMA vb. I v. îmbălsăma.

BĂLSĂMA vb. I v. îmbălsăma.

BĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsama, bălsăma (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămi (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămi (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.

BALSAMA vb. I. v. îmbălsăma.

BĂLSĂMA vb. I. v. îmbălsăma.

BĂLSĂMI vb. IV. v. îmbălsăma.

A ÎMBĂLSĂMA ~ez tranz. 1) (spații) A umple cu miros plăcut; a înmiresma; a parfuma. 2) (cadavre) A îmbiba cu balsam (pentru a preveni sau a întârzia putrezirea). /în + balsam

îmbălsămà v. 1. a umplea un cadavru cu aromate spre a-1 împiedica de a putrezi; 2. a răspândi un miros plăcut: florile îmbălsămează aerul.

îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta.

îmbălsăméz, V. îmbalsamez.

îmbălsămare s. f., g.-d. art. îmbălsămării; pl. îmbălsămări

îmbălsămare s. f., g.-d. art. îmbălsămării; pl. îmbălsămări

îmbălsămare s, f., g.-d. art. îmbălsămării; pl. îmbălsămări

îmbălsăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsămez, 3 îmbălsămează; conj. prez. 1 sg. să îmbălsămez, 3 să îmbălsămeze

îmbălsăma (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămează

îmbălsăma vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsămez, 3 sg. și pl. îmbălsămează

îmbălsămez.

îmbălsăma, îmbălsămez v. t. (intl.) a omorî, a ucide.

ÎMBĂLSĂMARE s. v. înmiresmare.

ÎMBĂLSĂMARE s. înmiresmare, parfumare, (pop.) miresmare.

ÎMBĂLSĂMA vb. v. înmiresma.

ÎMBĂLSĂMA vb. a înmiresma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)