2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbălsămare sf [At: DEX / S și: (înv) înb- / V: (rar) ~mire / Pl: ~mări / E: îmbălsăma] 1 (Med) Impregnare a țesuturilor unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) bălsămare (1). 2 Umplere a aerului cu miros plăcut (și pătrunzător) de flori, parfum etc. Si: înmiresmare, miresmare, parfumare.

ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma.V. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Acțiunea de a îmbălsăma.V. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÁRE, îmbălsămări, s. f. Îmbibare, impregnare a unui cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția.

îmbălsăma vt [At: MACEDONSKI, O. I, 20 / S și: (înv) înb~ / V: (rar; cscj) ~mi / Pzi: ~mez, (înv) ~mesc, 3 ~mea / E: în- + balsam] 1 (Med) A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) a bălsăma (1). 2 (P 3; d. flori, parfumuri) A umple aerul cu miros plăcut și pătrunzător Si: a bălsăma (2), a înmiresma, a miresma, a parfuma.

ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.

ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.

BALSAMÁ vb. I v. îmbălsăma.

BĂLSĂMÁ vb. I v. îmbălsăma.

BĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsamá, bălsămá (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămí (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămí (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.

BALSAMÁ vb. I. v. îmbălsăma.

BĂLSĂMÁ vb. I. v. îmbălsăma.

BĂLSĂMÍ vb. IV. v. îmbălsăma.

A ÎMBĂLSĂMÁ ~éz tranz. 1) (spații) A umple cu miros plăcut; a înmiresma; a parfuma. 2) (cadavre) A îmbiba cu balsam (pentru a preveni sau a întârzia putrezirea). /în + balsam

îmbălsămà v. 1. a umplea un cadavru cu aromate spre a-1 împiedica de a putrezi; 2. a răspândi un miros plăcut: florile îmbălsămează aerul.

îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta.

îmbălsăméz, V. îmbalsamez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbălsămáre s. f., g.-d. art. îmbălsămắrii; pl. îmbălsămắri

îmbălsămáre s, f., g.-d. art. îmbălsămării; pl. îmbălsămări

arată toate definițiile

Intrare: îmbălsămare
îmbălsămare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălsămare
  • ‑mbălsămare
  • îmbălsămarea
  • ‑mbălsămarea
plural
  • îmbălsămări
  • ‑mbălsămări
  • îmbălsămările
  • ‑mbălsămările
genitiv-dativ singular
  • îmbălsămări
  • ‑mbălsămări
  • îmbălsămării
  • ‑mbălsămării
plural
  • îmbălsămări
  • ‑mbălsămări
  • îmbălsămărilor
  • ‑mbălsămărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbălsăma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbălsăma
  • ‑mbălsăma
  • îmbălsămare
  • ‑mbălsămare
  • îmbălsămat
  • ‑mbălsămat
  • îmbălsămatu‑
  • ‑mbălsămatu‑
  • îmbălsămând
  • ‑mbălsămând
  • îmbălsămându‑
  • ‑mbălsămându‑
singular plural
  • îmbălsămea
  • ‑mbălsămea
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbălsămez
  • ‑mbălsămez
(să)
  • îmbălsămez
  • ‑mbălsămez
  • îmbălsămam
  • ‑mbălsămam
  • îmbălsămai
  • ‑mbălsămai
  • îmbălsămasem
  • ‑mbălsămasem
a II-a (tu)
  • îmbălsămezi
  • ‑mbălsămezi
(să)
  • îmbălsămezi
  • ‑mbălsămezi
  • îmbălsămai
  • ‑mbălsămai
  • îmbălsămași
  • ‑mbălsămași
  • îmbălsămaseși
  • ‑mbălsămaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbălsămea
  • ‑mbălsămea
(să)
  • îmbălsămeze
  • ‑mbălsămeze
  • îmbălsăma
  • ‑mbălsăma
  • îmbălsămă
  • ‑mbălsămă
  • îmbălsămase
  • ‑mbălsămase
plural I (noi)
  • îmbălsămăm
  • ‑mbălsămăm
(să)
  • îmbălsămăm
  • ‑mbălsămăm
  • îmbălsămam
  • ‑mbălsămam
  • îmbălsămarăm
  • ‑mbălsămarăm
  • îmbălsămaserăm
  • ‑mbălsămaserăm
  • îmbălsămasem
  • ‑mbălsămasem
a II-a (voi)
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
(să)
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
  • îmbălsămarăți
  • ‑mbălsămarăți
  • îmbălsămaserăți
  • ‑mbălsămaserăți
  • îmbălsămaseți
  • ‑mbălsămaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbălsămea
  • ‑mbălsămea
(să)
  • îmbălsămeze
  • ‑mbălsămeze
  • îmbălsămau
  • ‑mbălsămau
  • îmbălsăma
  • ‑mbălsăma
  • îmbălsămaseră
  • ‑mbălsămaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbălsămi
  • ‑mbălsămi
  • îmbălsămire
  • ‑mbălsămire
  • îmbălsămit
  • ‑mbălsămit
  • îmbălsămitu‑
  • ‑mbălsămitu‑
  • îmbălsămind
  • ‑mbălsămind
  • îmbălsămindu‑
  • ‑mbălsămindu‑
singular plural
  • îmbălsămește
  • ‑mbălsămește
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbălsămesc
  • ‑mbălsămesc
(să)
  • îmbălsămesc
  • ‑mbălsămesc
  • îmbălsămeam
  • ‑mbălsămeam
  • îmbălsămii
  • ‑mbălsămii
  • îmbălsămisem
  • ‑mbălsămisem
a II-a (tu)
  • îmbălsămești
  • ‑mbălsămești
(să)
  • îmbălsămești
  • ‑mbălsămești
  • îmbălsămeai
  • ‑mbălsămeai
  • îmbălsămiși
  • ‑mbălsămiși
  • îmbălsămiseși
  • ‑mbălsămiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbălsămește
  • ‑mbălsămește
(să)
  • îmbălsămească
  • ‑mbălsămească
  • îmbălsămea
  • ‑mbălsămea
  • îmbălsămi
  • ‑mbălsămi
  • îmbălsămise
  • ‑mbălsămise
plural I (noi)
  • îmbălsămim
  • ‑mbălsămim
(să)
  • îmbălsămim
  • ‑mbălsămim
  • îmbălsămeam
  • ‑mbălsămeam
  • îmbălsămirăm
  • ‑mbălsămirăm
  • îmbălsămiserăm
  • ‑mbălsămiserăm
  • îmbălsămisem
  • ‑mbălsămisem
a II-a (voi)
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
(să)
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
  • îmbălsămeați
  • ‑mbălsămeați
  • îmbălsămirăți
  • ‑mbălsămirăți
  • îmbălsămiserăți
  • ‑mbălsămiserăți
  • îmbălsămiseți
  • ‑mbălsămiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbălsămesc
  • ‑mbălsămesc
(să)
  • îmbălsămească
  • ‑mbălsămească
  • îmbălsămeau
  • ‑mbălsămeau
  • îmbălsămi
  • ‑mbălsămi
  • îmbălsămiseră
  • ‑mbălsămiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balsama
  • balsamare
  • balsamat
  • balsamatu‑
  • balsamând
  • balsamându‑
singular plural
  • balsamea
  • balsamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balsamez
(să)
  • balsamez
  • balsamam
  • balsamai
  • balsamasem
a II-a (tu)
  • balsamezi
(să)
  • balsamezi
  • balsamai
  • balsamași
  • balsamaseși
a III-a (el, ea)
  • balsamea
(să)
  • balsameze
  • balsama
  • balsamă
  • balsamase
plural I (noi)
  • balsamăm
(să)
  • balsamăm
  • balsamam
  • balsamarăm
  • balsamaserăm
  • balsamasem
a II-a (voi)
  • balsamați
(să)
  • balsamați
  • balsamați
  • balsamarăți
  • balsamaserăți
  • balsamaseți
a III-a (ei, ele)
  • balsamea
(să)
  • balsameze
  • balsamau
  • balsama
  • balsamaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălsăma
  • bălsămare
  • bălsămat
  • bălsămatu‑
  • bălsămând
  • bălsămându‑
singular plural
  • bălsămea
  • bălsămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălsămez
(să)
  • bălsămez
  • bălsămam
  • bălsămai
  • bălsămasem
a II-a (tu)
  • bălsămezi
(să)
  • bălsămezi
  • bălsămai
  • bălsămași
  • bălsămaseși
a III-a (el, ea)
  • bălsămea
(să)
  • bălsămeze
  • bălsăma
  • bălsămă
  • bălsămase
plural I (noi)
  • bălsămăm
(să)
  • bălsămăm
  • bălsămam
  • bălsămarăm
  • bălsămaserăm
  • bălsămasem
a II-a (voi)
  • bălsămați
(să)
  • bălsămați
  • bălsămați
  • bălsămarăți
  • bălsămaserăți
  • bălsămaseți
a III-a (ei, ele)
  • bălsămea
(să)
  • bălsămeze
  • bălsămau
  • bălsăma
  • bălsămaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălsămi
  • bălsămire
  • bălsămit
  • bălsămitu‑
  • bălsămind
  • bălsămindu‑
singular plural
  • bălsămește
  • bălsămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălsămesc
(să)
  • bălsămesc
  • bălsămeam
  • bălsămii
  • bălsămisem
a II-a (tu)
  • bălsămești
(să)
  • bălsămești
  • bălsămeai
  • bălsămiși
  • bălsămiseși
a III-a (el, ea)
  • bălsămește
(să)
  • bălsămească
  • bălsămea
  • bălsămi
  • bălsămise
plural I (noi)
  • bălsămim
(să)
  • bălsămim
  • bălsămeam
  • bălsămirăm
  • bălsămiserăm
  • bălsămisem
a II-a (voi)
  • bălsămiți
(să)
  • bălsămiți
  • bălsămeați
  • bălsămirăți
  • bălsămiserăți
  • bălsămiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălsămesc
(să)
  • bălsămească
  • bălsămeau
  • bălsămi
  • bălsămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbălsămare

etimologie:

  • vezi îmbălsăma
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbălsăma îmbălsămare îmbălsămit îmbălsămi balsama bălsăma bălsămi

  • 1. unipersonal (Despre flori, parfumuri) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător);.
    exemple
    • Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10.
      surse: DLRLC
  • 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bălsăma

etimologie: